Puiu Călinescu și Florin Tănase În gară 1993

Nu știu voi cum sunteți voi, dar mie-mi place foarte mult să mă plimb. Atunci când eram copil spre adolescență mă trezeam dimineață și o luam prin pădure pe drumul de neoameni și mă bucuram singură de fiecare copac,fiecare floare,fiecare piatra,...Până într-o zi când așa cu gura căscată mi-a tăiat calea un gușter. Și gata cu plimbările! Acum am trenul...gara care face legătura cu depărtarea. Păcat că mulți nu vad gara că pe o poezie, că pe o poveste...Gara inspira pe cei cu imaginație la compoziție! Pe cei pragmatici, nu.

Ba știam unde mă duc, era drumul meu de zi cu zi, acolo am crescut. Nici eu nu știu dacă era gușter, dar o pot descrie. Era de culoare verde, coada lunguiață, capul mic alungit și o viteza de deplasare incredibilă.