Întâia predică a unui preot ateu: „Dumnezeul pe care a trebuit să-l slujesc nu există”

Divertisment 19 aug. 2018 921 de vizionări

Ilie Toader (cunoscut sub pseudonimul Ion Aion), un tânăr preot, doctor în teologie și profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă, se rupe de biserică și deschide o dezbatere îndelung ocolită: decalajul uriaș dintre biserică și societate.

"Un tânăr preot, doctor în teologie și profesor de Seminar, se rupe de biserică și deschide o dezbatere îndelung ocolită: decalajul uriaș dintre biserică și societate.

Obișnuită să jongleze cu scandaluri sexuale și acuzații de corupție, Biserica se află acum în fața unui caz care nu mai poate fi rezolvat cu sancțiuni și comunicate de presă. Pentru prima dată în istoria ei recentă, un om din interior face un pas în față și ridică problema unui blocaj ideologic în care se găsește Biserica Ortodoxă Română. Ilie Toader (37 de ani), preot cu o reputație ireproșabilă, doctor în teologie și asistent universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă, renunță la statutul de cleric al BOR și la toate privilegiile aferente și declară răspicat că sistemul religios pe care l-a servit vreme de peste un deceniu se află într-o mare derivă.

Ilie Toader, care timp de 11 ani a slujit la mai multe parohii din județele Buzău și Vrancea, a renunțat la preoție în luna aprilie a acestui an. Ultima lui predică rostită în biserică (fragmente din ea puteți asculta aici) este năucitoare ca o sinucidere în direct. Preotul își anunță enoriașii că nu mai poate îmbrăca haina preoțească, iar la finalul predicii este aplaudat de enoriași. După acest moment Ilie Toader și-a dat demisia, a rupt orice legătură cu Biserica și, sub pseudonimul Ion Aion, a publicat „Spovedania unui preot ateu”, un roman cu accente autobiografice care desacralizează meseria de preot și relația dintre biserică și enoriași.

Acum, a acceptat să apară pentru prima dată în fața unei camere de filmat și să-și argumenteze decizia. Singura lui condiție a fost ca explicațiile sale să îmbrace forma unui monolog asupra căruia intervenția noastră să fie cât mai redusă.

A rezultat o predică în blugi negri și tricou polo, rostită într-o cameră simplă, cu pereți albi. Forța acestei cuvântări stă tocmai în faptul că Ilie Toader nu se grăbește să acuze pe cineva, ci prezintă declinul unei religii și al unei instituții prin puterea exemplului personal. Este povestea unui om care refuză să mai slujească o cauză în care nu mai crede și, în același timp, o poveste care dezvăluie în detaliu mecanismele greșite pe care s-a cimentat relația dintre Biserică și societatea în care trăim: tânărul educat să creadă și să nu cerceteze, îndoctrinat de școlile religioase prin care a trecut și introdus apoi într-un sistem care te obligă să apari în fața oamenilor predicând o minciună.

Refuzând să mai facă parte din această orânduire, Ilie Toader nu comite o răzbunare sau un gest de revoltă. Predica lui nu ne îndrumă către alți Dumnezei sau către alte biserici, ci ne îndeamnă să reflectăm dacă nu cumva am rămas captivi într-o paradigmă prea învechită pentru vremurile de astăzi: punând mitologia mai presus de știință și tehnică, construind biserici în loc spitale și institute de cercetare, acceptând adevăruri impuse de alții în locul propriilor convingeri.

„Dacă pe viitor Biserica nu-și va asuma dimensiunea ei socială, oricât fier beton ar băga în ea, se va prăbuși! Conducerea Bisericii își asumă proiecte grandioase și costisitoare, dar uită că în România milioane de oameni trăiesc în sărăcie. Atunci când îți asumi așa ceva, te afli într-o mare derivă“. Cuvintele lui Ilie Toader, rostite cu rămășițele inflexiunilor de preot ortodox, nu pot fi ignorate. Ele vin din interiorul unei instituții cimentate în tăcere și mândrie, care consideră că nu are de dat socoteală nimănui. Anti-predica lui Ilie Toader deschide o dezbatere în fața căreia Biserica nu se mai poate închide în carapacea autosuficienței, ignorând la nesfârșit o discuție despre propria reformă."

sursa: recorder.ro

Părțile următoare și alte variante

19 aug. 2018 de Johnny1

Arată tot textul (7.185 de caractere)

Reacția Patriarhiei la predica lui Ilie Toader: „E rezultatul unei crize personale. Aceste cazuri sunt extrem de rare” După ce articolul „Întâia predică a unui preot ateu”, publicat ieri pe Recorder, a stârnit un mare interes în rândul cititorilor, Patriarhia Română a ținut să-și prezinte punctul de vedere. Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR, a explicat cum se poziționează Biserica în fața celui mai răsunător caz de apostazie din ultimele decenii. Bănescu a comentat temele importante pe care Ilie Toader le-a expus în monologul publicat pe Recorder: Demisia din preoție Eu pun decizia domnului Toader, pe care o respect, pe seama unei crize personale, sufletești, pe care o traversează. O criză în urma căreia a luat o decizie spre binele său și al foștilor săi enoriași, de vreme ce nu se mai regăsea pe pozițiile unui adevărat preot. E o experiență pe care și celelalte Biserici au traversat-o, sunt foarte mulți foști preoți catolici care au ales să plece din cler… În spațiul ortodox asta s-a întâmplat foarte rar, iar cazul despre care vorbim este un caz explicabil, din perspectiva mea, prin criza pe care o traversează domnul Toader. Domnia sa a ajuns la o viziune asupra lucrurilor provocată de o experiență interioară foarte profundă. În unii oameni, la un moment dat, se surpă ceva. Relația preotului Toader cu enoriașii săi Nimeni n-a contestat reputația sa și relația bună pe care fostul părinte Toader a avut-o cu enoriașii. E un atașament care s-a clădit în anii în care a fost preotul lor, e de înțeles lucrul acesta. Despre domnul Toader nu pot spune decât că mi-a făcut impresia unui om fin, un om care cu siguranță a fost agreat de comunitatea în care a slujit. Dar motivele pe care domnul Toader le-a invocat pentru ieșirea din cler sunt motive personale. Pe mine m-a frapat lipsa de substanță teologică și culturală. A afirma că creștinismul se întemeiază pe niște iluzii este o enormitate. Fostul părinte Toader mărturisește că a aflat abia în America, deși este doctor în teologie, că Sfânta Euharistie nu ar fi întemeiată de Mântuitorul Isus Hristos. Și un elev de seminar știe că cina pascală din Vechiul Testament conținea azimă și vin, iar primii creștini au moștenit aceste lucruri, Isus și apostolii au trăit în mediul iudaic. Mântuitorul Isus a instituit Sfânta Euharistie la ultima cină pe care a împărtășit-o cu apostolii. A rostit niște cuvinte care sunt cuvinte întemeietoare ale Sfintei Euharistii. Adică, referindu-se la vin, a spus „luați, beți, acesta este sângele meu”. În asta constă misterul Euharistiei, sunt cuvintele spuse de Dumnezeu însuși. Biserica își asumă proiecte megalomanice într-o țară măcinată de sărăcie Bineînțeles că, luate ad litteram, aceste cuvinte ale fostului părinte Toader sunt absolut respectabile. Evident că Biserica nu trebuie doar să construiască în plan văzut, trebuie să construiască și în planul nevăzut, ceea ce se și întâmplă. Domnul Toader a uitat să spună că Biserica este implicată social într-un mod foarte profund. Există la nivelul Patriarhiei Române aproape 800 de așezăminte sociale, filantropico-sociale, asta înseamnă orfelinate, case de bătrâni, așezăminte pentru femei abuzate, cantine sociale, așezăminte medicale. Toate aceste lucruri există. Catedrala Mântuirii Neamului e un proiect menit să hrănească orgoliile conducerii BOR Aici avem părerea domnului Toader față în față cu părerile foarte multor oameni din Biserică, care donează zilnic pentru ridicare catedralei. Ar trebui să se intereseze câți oameni au donat pentru catedrală, câți doresc ridicarea acestei catedrale. Domnia sa intră în conflict pe tema catedralei cu însuși Mihai Eminescu, cu Regele Carol I, cu toată elita intelectuală și bisericească din ultimii 150 de ani. Întreaga noastră elită, atât culturală cât și bisericească, a dorit ridicarea unei catedrale dedicate eroilor poporului român. Această catedrală nu este a Patriarhului Daniel, nu este a sinodului actual, este dedicată tuturor eroilor neamului românesc de după Războiul de Independență. Crizele de conștiință ale preoților din Biserica Ortodoxă Română. Nu ne temem absolut deloc că ne vom confrunta cu un val de cazuri asemănătoare. Există cazuri de apostazie, cum se numește ieșirea din credință, în toată istoria Bisericii. Aceste cazuri sunt extrem de rare și evident nu pot fi oprite. A fi preot nu e o meserie, adică nu e vorba de o opțiune strict profesională, a fi preot e o misiune pe care dacă simți că nu o mai poți duce la capăt, evident că te poți retrage. Dar este trist, eu cred că fostul părinte Toader poartă încă în suflet foarte multe lucruri care țin de ceea ce a studiat, de ceea ce a trăit ca preot. Experiența preoției este una decisivă, ții sufletele oamenilor pe care îi întâlnești în mâna ta. Uneori, aceste suflete atârnă, poate, prea greu pentru unii și dacă fostul părinte Toader a făcut acest pas, înseamnă că Dumnezeu a îngăduit lucrul acesta. Și totuși sper ca domnia sa să rămână aproape de Biserică. Nu cred că și-a propus să părăsească Biserica, nu cred că a abdicat de la statutul de creștin, cred că a abdicat doar din statutul de cleric. Decalajul dintre reprezentanții Bisericii și societate Un discurs mai deschis cu siguranță e necesar și pledăm pentru înnoirea limbajului, pledăm pentru deschiderea discursului preoților către omul de astăzi. Preoții trebuie să țină cont de urgențele spirituale ale omului contemporan, trebuie să țină cont de agenda acestui om contemporan. Evident că nu trebuie să mai rostim predici într-un limbaj de lemn, predici dogmatice, predici al căror conținut rămâne inaccesibil oamenilor. Preoții au datoria să țină pasul cu omul pe care îl păstoresc. Cred că în ultimii ani a existat o îmbunătățire în acest sens, dar nemulțumirile multora dintre cei din biserică pot fi împărtășite. Nu peste tot s-a consumat această deschidere, este loc de mai bine permanent. Înnoirea limbajului cărților de cult este, însă, o realitate, limbajul lor a fost înnoit. Înnoirea din punct de vedere pastoral este o necesitate în fiecare biserică, nu doar în cea ortodoxă. Pulsul societății ne spune lucrul acesta. Nevoia unei reforme în Biserica Ortodoxă Română Nu se pune problema unei reforme la nivelul conținutului învățăturii creștine, care e una imuabilă și stabilă, ci se pune problema înnoirii pastorației, adică pastorația se poate face astăzi și prin mijloace online, limbajul trebuie înnoit. Reforma nu poate fi niciodată de natură liturgică și dogmatică, tocmai prin asta Biserica Ortodoxă este o biserică foarte intens căutată, pentru că a păstrat cu rigoare patrimoniul său liturgic. Avem liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur care datează încă din secolul IV. Această liturghie nu trebuie modificată, pentru că tocmai prin asta se arată autenticitatea ei. Omul de astăzi caută deschidere din partea Bisericii în sensul că Biserica trebuie să se aplece spre el, să-l asculte, să-i dea răspunsuri care să-l liniștească atunci când este tulburat. Limbajul preoților trebuie să fie înțeles de toată lumea care este în biserică. Preoții au datoria să traducă tuturor celor care nu au cultura religioasă necesară, să traducă toate lucrurile acestea care se consumă în timpul slujbelor.

19 aug. 2018

pentru curiosi am gasit si cartea descarcati de aici https://latimp.eu/forum/thread/24367/spovedania-unui-preot-ateu-de-ion-aion-carte-de-citit-online-si-descarcare-/