Abuzul fizic
Aa
Abuzul fizic
Nivelul de sănătate fizică al unui copil reprezintă pentru specialiștii implicați în acordarea diferitelor forme de asistență a copiilor ( medici , asistenți medicali , îngrijitori , educatori , asistenți sociali , psihologi ) , principala regulă de apreciere a îngrijirii acordate copilului de către persoanele care au această îndatorire. Un standard central în aprecierea calității vieții copilului este sănătatea fizică . Grija fața de sănătatea copilului și depistarea surselor de vătamare fizică sunt criteriile centrale în protecția copilului .
Copilul este o ființă vulnerabilă și atunci când este rănit , prezintă semen fizice cu diverse grade de gravitate : hematoame , echimoze , fracturi, arsuri , leziuni interne , plăgi , dilacerări . Rănile fizice nu sunt toate accidentale . Se consideră că un copil este abuzat fizic , atunci când adultul care are grijă de el în mod deliberat , îl agresează fizic,îi provoacă leziuni sau îl otrăvește. În urma acestui fel de abuz apar traume psihice imediate sau ulterioare , de care trebuie să ținem cont în cazul aprecierii gravității actului violent .
,,Abuzul fizic este vătămarea produsă neaccidental de persoana în grija căreia se află un copil la un moment dat “ (Pecora et al. ,1992 ) .
În funcție de vătămarea produsă copilului se stabileste gravitatea abuzului . Uneori printre metodele ,,educative “ aplicate copiilor de către un părinte ,care-și exercită dreptul de al pedepsi sunt și forme grave,periculoase pentru sănătatea copiilor . Când vorbim despre o pedeapsă addministrată copilului este greu de decis unde apare abuzul grav.Totuși ,indiferent de metodele educative alese de părinți , putem spune că atunci când sănătate fizică și psihică a copilului este pusă în pericol începe abuzul . Începând de la această idee putem spune că studiul fenomenului de abuz și neglijare poate porni de la relevarea prevalenței unor acțiuni potențial cauzatoare de abuzuri , din repertoriul comportamentelor punitive ale părinților .
Pedepsele fizice sunt metode educative folosite pentru a cauza minorului durere : bătăi cu mâna sau cu orice obiect , aplicate pe oricare parte a corpului , așezarea copilului în genunchi , legarea , scuturarea , lovirea lui de un perete sau de vreun obiect , tragerea de urechi sau de păr ,eventual chiar acțiuni periculoase ca arderea sau otrăvirea lui .
Pedepsele minore aplicate în mod obișnuit nu dăunează sănătății și integrității corporale a copilului . Totuși și în ele există pericol pentru sănătatea sa mentală . Utilizate în mod repetat , impropriu sau în neconcordanță cu faptele comise , ele pot să conducă la traume psihice , deoarece transmit copilului mesajul violenței fizice . Mai pot fi considerate abuzive și în cazurile în care sunt aplicate foarte des copiilor , atunci când nu corespund greșelilor comise de copil sau când acestea sunt folosite pentru a aduce satisfacție părintelui și nu pentru a corecta comportamentul copilului .
Pedepsele grave sunt considerate abuzuri , acestea sunt definite ca acțiuni comise sau omise intenționat , care reprezintă un risc major pentru sănătatea și integritatea corporală a copilului ,chiar la o singură aplicare (arsuri cauzate copilului , înfometarea acestuia , folosirea unor instrumente periculoase –a unui furtun sau cablu a unui cuțit etc.-folosirea curentului electric și altele care provoacă răni adînci , urme sau înbolnăviri .
Izolarea copilului , în formele sale grave se asociază cu forme de abuz fizic sau/și sexual ,făcând copilul să se simtă singur pe lume și lipsit de apărare . Izolarea mai are ca efect inocularea ideii că ce se întâmplă în familie este normal ,că așa li se întâmplă tuturor copiilor în familie . Încercare copiilor de a depăși izolarea este considerată trădare de către părintele abuzator și este pedepsită.Izolarea poate lua forma interdicției minorului la activități de club , antrenamente sportive sau serbări , iar în anumite cazuri , a retragerii copilului de la grădiniță sau școală . Izolând copilul îl privezi de experiențele sociale specifice vârstei sale , îl rupi pe acesta de mediul social care îi poate asigura relațiile sociale necesare dezvoltării competențelor și formării identității sale .
Categoriile de copii care se pot diferenția după gravitatea abuzului sunt:
-copii supuși abuzului fizic minor ( suprafețe de piele înroșite , leziuni ușoare )
-copii supuși abuzului fizic major ( cap spart , mâini sau coaste rupte , arsuri etc. )
-copii cu risc , care se adaugă la primele categorii , dar la care nu pot fi confirmate vânătăile . Aceasta se referă la un număr mare de copii în privința cărora avem cunoștință despre comportamente și situații care indică posibilitatea unor rele tratamente suportate de către minori ( diferite forme de neglijare sau abuz ), dar nu avem certitudinea comiterii lor în present .
-copii exploatați prin muncă ,acesta este un tip aparte de rele tratamente . Exploatarea face parte din această categorie deoarece se referă la implicarea copilului în activități care depășesc capacitățile rezistenței sale fizice . Totodată ea poate afecta echilibrul psihic al copilului , dacă activitățile de muncă sunt contrare preocupărilor specifice vârstei sale , sunt înjositoare ( cerșitul , de exemplu ) și împiedică realizarea sa școlară sau profesională.
Indicatori , semen de suspiciune (după A. Bălan et al.,2002 )
Echimoze , traumatizme osoase repetate sau cu gravitate crescută ,
Părinții / îngrijitorii caută ajutor la spitale diferite , pentru a evita identificarea ,
Anamneza medicală nu se potrivește cu traumatismul ( altă formă / dfispunere , prea multe / grave , amnamneza suferă schimbări cu fiecare repetare ,
Vârsta / dezvoltarea copilului nu se potrivește cu istoricul / traumatismul.
Tipul de traumatism :
Echimoze pe brațele sugarului , sângerări bucale la copii fără erupție dentară ,echimoze faciale ,
Leziuni multiple după căderi de gravitate medie ,
Leziuni grave ale capului la sugari și copii mici ,
Fracturi la copii mici ,
Fracturi costale , hemoragie subdurală și hemoragii retiniene ,
Arsuri de țigară , mai ales dacă sunt multiple.
Prezența altor semen de abuz și neglijare :
Aspect fizic neglijent ,
Aspect necorespunzător al îmbrăcăminții.
Comportament neobijnuit al părinților / îngrijitorilor .
Nu apelează la medic pentru ajutor ,
Refuză tratamentul adecvat sau internarea în spital ,
Atitudine de apărare exagerată ,de exemplu agresarea nejustificată a celor care pun întrebări .
Comportament neobișnuit la copil :
Anxietate exagerată ,
Hiper vigilență ,
Inadecvat prietenos ,
Prea liniștit / prea activ.
,,Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile , care pot apărea de la lovituri , trântiri ,ciupiri , dar și arsurile , făcute cu țigara , fierul de călcat sau alte aparate casnice . Nu întotdeauna durerea produsă de bătaie este însoțită de esmne vizibile și uneori vătămări cu consecințe medicale grave nu se văd . Dramatic e că de multe ori nu este văzută nici suferința psihică-spaima , neajutorarea , nesiguranța , disperarea copilului .Vătămarea corporală de cele mai multe ori trece , rămâne însă spaima , trăirile associate bătăilor repetate , care sunt persistente și sapă adânc . Mai ales atunci când copilul este lăsat să se adapteze și să facă față situației singur acestor experiențe care vin din partea persoanelor care au responsabilitatea creșterii , îngrijirii și protecției lui .( K. Killen ,1997).
Exemplu de caz:
Greta , de 6 luni ,a fost adusă de mama ei în serviciul de urgență al spitalului de copii cu o fractură a mâini drepte . Mama susține că a căzut de pe scaun , întru-n moment de neatenție , deoarece se ocupa de ceilalți copii ai ei . Medicul de gardă , în urma controlului efectuat , observă că fetița are și alte fracturi mai vechi la ambele mâini și picioare .
BIBLIOGRAFIE :
Prof. dr. Roth , asist. Drd. I. Antal , lect. Dr. C. Baicu , Asistența socială și protecția drepturilor copilului ;anul 2007 ;
Pecora et al. ,1992 ;
Bălan et al.,2002 ;
K. Killen ,1997