Stres și traume familiale
Aa
Stres și traume familiale
1. Evenimente stresante și evenimente traumatizante
Familia se dorește a fi, la momentul constituirii sale, unul dintre factorii de echilibru ai persoanei, poate chiar cel mai important. De-a lungul timpului, în numeroase cazuri, acest fapt se transformă în realitate, dar în altele, prea multe chiar, familia se transformă în izvor al suferinței și al izolării individului.
Orice familie traversează momente dificile care necesită reorganizări, renunțări la unele pattern-uri de comportament și elaborarea altora. Aceste momente reprezintă surse de stres pentru familie.
S. Minuchin (1974) consideră că există patru surse de stres pentru sistemul familial:
1. Contactul stresant al unui membru al familiei cu forțe extraconjugale. De exemplu, dacă unul dintre soți este stresat din cauza problemelor de la serviciu, el poate începe să-și critice partenerul sau chiar să deturneze conflictul spre copii, atacându-i pe aceștia, cu sau fără motiv. Acest fapt poate duce la izolarea membrului tensionat prin alianța celuilalt membru cu copiii, ca reacție de apărare față de stres. Sau dacă un copil are dificultăți de integrare în mediul școlar, părinții e posibil să reacționeze diferit (mama poate exagera problema, în timp ce tatăl o poate minimaliza) ceea ce face ca granița în subsistemul marital să se rigidizeze.
2. Contactul stresant al întregii familii cu forțe extrafamiliale. Un sistem familial poate fi puternic afectat de efectele unei recesiuni economice, de mutarea într-un alt oraș sau altă țară, mecanismele de rezistență ale familiei sunt amenințate semnificativ de sărăcie sau de discriminare.
3. Stresul în perioada de tranziție din familie. Există multe faze în evoluția naturală a unei familii, iar ele necesită o negociere a unor noi reguli, ceea ce duce la conflicte. Acestea oferă membrilor familiei, dar și familiei ca întreg, ocazii pentru o nouă creștere. Dacă aceste conflicte nu se rezolvă ele duc în timp la alte dificultăți. Exemplul este cel al tranziției copilului spre adolescență. Adolescența presupune multe contacte ale copilului cu lumea extrafamilială, iar statusul lui în această perioadă se schimbă. Relațiile cu părinții se modifică, el având nevoie de mai multă autonomie și responsabilitate. Tranzacțiile subsistemului parental cu adolescentul vor trebui schimbate de la părinți – copil la părinți – adulți tineri. Astfel, rezultatul va fi o adaptare reușită. În unele cazuri mama, de exemplu, poate rezista schimbărilor relației ei cu fiul / fiica adolescentă, pentru că asta ar presupune schimbări în relația ei cu soțul. Astfel, în loc să-și modifice atitudinea, ea poate ataca adolescentul și submina autoritatea lui. Dacă tatal intră în conflict de partea copilului, se formează o coaliție cros-generațională nepotrivită care se poate generaliza până când toată familia se află în conflict. Dacă nu se produc schimbări adaptative, vor aparea seturi disfuncționale ce se vor activa ori de câte ori vor exista conflicte.
4. Stresul cauzat de o problemă idiosincratică. Un exemplu de astfel de situație este prezența unui membru bolnav cronic sau retardat. Aceste probleme idiosincratice pot supraîncărca familia, resursele și mecanismele ei de rezistență, deoarece funcțiile membrului respectiv trebuie preluate de alți membrii ai familiei. Este posibil, de asemenea, ca într-o anumită fază de evoluție a familiei și a problemei cu care se confruntă să existe adaptare, dar mai târziu, adaptarea să fie îngreunată de intrarea într-o altă fază de evoluție. De exemplu, o familie cu un copil autist se poate adapta în perioada în care este mic, dar poate să fie depășită de dificultăți atunci când acesta este mai mare.
Majoritatea familiilor suferă mari pierderi sau trec prin evenimente care acționează negativ în structura lor profundă și le împiedică funcționalitatea normală. Aș denumi aceste evenimente ca traumatizante. Ele produc traume nu doar în individul care este martorul sau subiectul care trece printr-un astfel de eveniment, ci și în sistemul familial, în toate componentele sale: membrii, granițe, funcții, relații etc. Astfel principalele diferențe dintre evenimentele stresante și cele traumatizante constau în:
– intensitatea lor – cele traumatice sunt mult mai intes resimțite de persoană și familii;
– efectele lor asupra persoanei sau familiei – cele stresante produc dezorganizarea familiei pe o perdioadă determinată, după care revin la starea inițială de funcționare, în timp ce evenimentele traumatizante persistă mult în timp, poate pentru totdeauna și produc schimbări de structură a familiei, care nu întotdeauna pot fi refăcute.
Oricum, granița între stresant și traumatizant este foarte fină; ceea ce pentru o persoană sau familie este ceva stresant, pentru altele poate fi traumatizant (de exemplu, divorțul).
Evenimentele traumatice sunt definite (DSM III-R, DSM-IV) ca „evenimente care se află în afara orizontului normal de așteptare și astfel reprezintă pentru aproape toți oamenii un stres sever”. Deoarece stresul este sever și uneori astfel de evenimente au o durată îndelungată, efectele perturbatoare asupra personalității umane sunt de durată și la nivele profunde. Am redat mai jos din DSM III-R scala factorilor sociali de stres la copii (tabelul 1) și la adulți (tabelul 2).
Tabelul 1: Scala factorilor sociali de stres la copii – sursa DSM III-R
Cod Concept Exemple de factori stresanți: Evenimente acute
Circumstanțe de viață mai durabile
1 = nu există factori stresanți – nu există evenimente acute care să fie în relație cu tulburarea
nu există circumstanțe de viață mai durabile care să fie în relație cu tulburarea
2 = ușor – despărțirea de un prieten sau prietenă, schimbarea de școală, aglomerația în condițiile de locuit, certuri familiale
3 = mediu – exmatriculare, nașterea unui frate sau a unei surori, boala cronică și invalidantă a unui părinte, certuri constante ale părinților
4 = sever – despărțirea părinților, sarcină nedorită, arest, părinți severi sau represivi, boala cronică și mortală a unui părinte, diferite internări în spitale și sanatorii
5 = foarte sever (extrem) – abuz sexual sau maltratare corporală, moartea unui părinte abuz sexual repetat sau maltratare corporală
6 = catastrofal – moartea ambilor părinți, boala cronică mortală
0 = informații insuficiente sau nici o modificare a stării
Tabelul 2. Scala severității factorilor psihosociali de stres la adulți – sursa DSM III -R
Cod Concept Exemple de factori stresanți: Evenimente acute Circumstanțe de viață mai durabile
1 = nici un factor stresant – Nu există evenimente acute care să fie în relație cu tulburarea
nu există circumstanțe de viață mai durabile care să fie în relație cu tulburarea
2 = ușor – ruperea relațiilor cu un prieten sau prietenă; începerea sau sfârșitul școlii; copilul părăsește casa părinților, aglomerație în condițiile de locuit; certuri familiale
3 = mediu – căsătorie, separarea de partener sau parteneră; pierderea locului de muncă; pensionare, avort spontan
probleme maritale, dificultăți financiare, certuri cu superiorii statutul de părinte unic
4 = sever – divorț, nașterea primului copil, șomaj, sărăcie
5 = foarte sever (extrem) – moartea partenerului sau partenerei, diagnosticarea unei maladii somatice grave, starea de victimă a unei violențe, propria maladie cronică severă sau a unui copil,maltratare corporală durabilă sau abuz sexual
6 = catastrofal – moartea unui copil, sinuciderea partenerului sau partenerei, dezastru natural
luarea ca ostatic, prizonieratul într-un lagăr de concentrare
0 = informații insuficiente sau nici o modificare a stării
sursa : http://psihologiafamiliei.blogspot.ro/2 … liale.html