Caracterizarea generală a școlarului
Aa
Preșcolarul mic
– se caracterizează printr-o puternică expansiune, copilul trăiește frenezia explorării mediului. Perioada preșcolară mică este cea de trecere de la centrarea organismului pe satisfacerea necesităților imediate spre activități în care modalitățile de satisfacere sunt mai complexe și mai ales de tip psihologic.
Preșcolarul mijlociu– se adaptează mai ușor mediului din grădiniță, jocul este mai bazat în acțiuni, iar activitățile obligatorii sunt mai solicitante. Cunoștințele despre mediul înconjurător sunt mult îmbogățite. Preșcolarul mijlociu manifestă o maximă receptivitate față de mediul înconjurător, fapt ce îi dezvoltă percepția, care devine un proces orientat, cu sarcini și modalități proprii de realizare.
Reacțiile emoționale sunt mai controlate și mai în acord cu cerințele părinților sau educatorilor. O altă caracteristică este ritmul accelerat al socializării copilului. Se instalează mai evident unele trăsături caracteriale care conturează viitoarea personalitate.
Preșcolarul mare– activitățile preșcolarului mare sunt din ce în ce mai sistematice, deși activitatea de bază rămâne jocul. Începe pregătirea pentru școală. Percepția transformată în observație se exersează și devine pricepere, limbajul capătă o structură mult sistematizată și închegată fiind constituit după regulile gramaticale; apar primele forme ale gândirii logice, orientate spre sistematizare și observarea faptelor particulare; sunt utilizate unele procedee de memorare; atenția voluntară devine de mai lungă durată.
Caracteristici importante ale percepției copiilor de la 3 la 6 ani:
– sunt stimulate și susținute de curiozitatea lor foarte mare
– saturate emoțional, percepțiile preșcolarilor sunt foarte vii
– explorarea perceptivă este facilitată de transferurile mai ușoare de la tact și auz la văz, așa încât chiar dacă preșcolarul doar vede un obiect poate să se refere și la celelalte calități ale lui
– pot apărea uneori performanțe discriminative surprinzătoare pentru cei din jur, dar, în ansamblu, percepția rămâne globală, mai ales cea a structurilor verbale
– percepția școlarului poate beneficia de experiența anterioară, dar uneori transferurile sunt deformate; astfel, dacă vede un recipient ca un cilindru, spune că e pahar, dacă vede la grădina zoologică un lup, spune că e un câine mare
– percepția școlarilor poate fi dirijată verbal de către adult, în special de către educatoare ( Tinca Crețu, 2001, p.147)
crys/25 febr,2016