Principiile didacticii – Obiectivele educationale – cursul II

Principiile didacticii

Principiul integrării teoriei cu practica : acesta constă în faptul că tot ceea ce elevul își însușește trebuie să fie valorificat ulterior în activități de învățare sau în activități practice . Practic se dorește transformarea lui ,,a ști” în “a ști ce să faci” , “a ști să fii”, “a ști să devii”.

Principiul respectării particularităților de vârstă și individuale ale celor educați – acest principiu ne arată necesitatea utilizării cât mai concrete a capacităților de învățare ale elevilor în funcție de categoria de vârstă .

Principiul accesibilității cunoștințelor , priceperilor și deprinderilor – accesibilitatea presupune, existența unor dificultăți care să poată fi depășite de elevi și care să permită participarea acestora .

Principiul sistematizării și continuității în învățare – vizează predarea , coordonarea și sistematizarea conținuturilor științifice în cadrul fiecărei discipline în funcție de nivelul educației școlare .

Principiul corelării dintre senzorial și relațional dintre concret și abstract – acest principiu are la bază împletirea a două tipuri de gândire : intuitivă , bazată pe simțuri și deductivă bazată pe intelect . Profesorul trebuie să predea astfel încât predarea istoriei să se realizeze printr-o prelucrare individuală a informațiilor în baza perceperilor directe și a reprezentărilor . Este de preferat să se folosească argumente din zona multidisciplinarității folosindu-se cunoștințe din literatură , filme ,tablouri , vizite la muzee , etc.

Principiul participării active și conștiente a elevului în activitatea de predare-învățare-evaluare – aici trebuie să evităm învățarea de tip mecanic ,prin intermediul unei învățări de tip conștient care să solicite activitatea mentală și activitatea proprie și experiența .

Principiul conexiunii inverse (feed-back) – acesta permite profesorului să își analizeze rezultatele și să-și amelioreze proiectarea și organizarea activității de predare-învățare în funcție de semnalele primite în urma evaluării.

Clasificarea obiectivelor educaționale :

Clasificarea obiectivelor educaționale a constituit obiectul mai multor studii de pedagogie generală sau didactică specială . Diferențele care apar de la una la alta au cel puțin două cauze :

1. Utilizarea unor criterii diferite .
2. Progresul realizat în științele educației.

Astfel distingem mai multe tipuri de obiective :

1. Obiective generale ;

– Obiective cadru ;

– Obiective de referință ;

– Obiective operaționale.

Obiectivele generale sunt denumite și finalități sau scopuri , deoarece ele stabilesc sarcinile activității . Obiectivele generale ale predării istoriei au în vedere trei domenii:

– Cel al cunoștințelor de istorie ;

– Cel al priceperilor ;

– Cel al deprinderilor ,atitudinilor și capacităților intelectuale .

Dintre capacitățile practice pe care le formează studiul istoriei avem :

1. Utilizarea unei metodologii de cercetare .
2. Explicarea proceselor și fenomenelor .
3. Utilizarea conștientă a surselor de informare .
4. Întocmirea de rezumate și referate .
5. Manifestarea unei atitudini pozitive față de conservarea patrimoniului istoric .
6. Manifestarea unei atitudini civice pozitive .

Obiectivele cadru – implică un grad ridicat de generalizare și complexitate .

La clasa a- IV-a sunt:

– Înțelegerea și reprezentarea timpului și a spațiului în istorie .

– Cunoașterea și interpretarea surselor istorice .

– Investigarea și interpretarea faptelor și proceselor istorice .

– Înțelegerea și utilizarea adecvată a limbajului de specialitate .

– Stimularea curiozității și dezvoltării atitudinilor pozitive .

Obiectivele de referință : sunt detalieri ale obiectivelor cadru și ne arată rezultatele așteptate ale învățării pe parcursul anului .

Obiectivele operaționale – sunt stabilite de profesor la momentul întocmirii proiectului didactic . Ele sunt formate în funcție de elevi , în funcție de lecție . Prin obiectivele operaționale profesorul indică ce trebuie să facă elevii , în diferitele momente ale lecției .