Cucoana Chirița în voiaj

Cucoana Chirița în voiaj
Cântecel comic

Cântat de dnul Millo, la Teatrul din București.
(Teatrul reprezintă un salon.)

CHIRIȚA (în costum ridicol de voiaj, intră zburdalnic. Ea poartă
malacof exagerat, tocă de catifea neagră cu flori, pene și cordele
stacoșii etc.)
(Ea cântă pe aria ―Royal tambour‖:)
Iată-mă-s! am sosit
Dintr-o călătorie
În care-am pătimit
O sută de șotii ș-o mie.
Dar, zău, nu mă căiesc,
Nu-mi pasă de nimică;
Eu sunt zdragon și mă numesc
Chirița cea voinică.
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat!
În urmă-mi am lăsat
Un nume lăudat.
Plecăciune, boieri. (Se închină.) De mult nu ne-am văzut. Sănătoși!… Dar
cucoanele? și copiii? bine? Mă bucur. Aud? și mie precum vedeți îmi
merge de minune… sărut ochișorii. (Se întoarce în loc de-și arată
talia.) Am fost la Paris de mi-am așezat plodu la școală ca să învețe
politica, pentru că-n ziua de astăzi, la noi, un om ce nu știe politica nu
plătește nici chiar cât jilțul cel stricat care s-a vândut cu doba la
București pentru plată de impozit… el e un mobil de prisos… Și cu
prilejul acesta m-am folosit și eu ca să văd lumea cea mare, că mă-ți
crede?… Mă mucezisem la țară, la Bârzoieni… De la o vreme îmi venise
stenahorie și ipohondrie; așadar… nu-ți uita vorba… într-o dimineață, pe
la toacă, după ce m-am cotorosit de Aristița și de Calipsița, mi-am luat
catrafusele și am spălat putina!… Soțul meu, paharnicu Bârzoi, cam
cârnea din nas, dar l-am sărutat între sprâncene, după obicei, și l-am
lăsat cu buza umflată… Uff!.. M-am dus la Galați cu trăsura mea cea
galbenă și, cum am ajuns, nici una, nici două… țup! în vapor, Guliță țup!
după mine, Ioana țiganca țup! după Guliță și, vorba ceea, cu cățel cu…
am plecat!!!
Doamne! boieri d-voastră, minunat lucru-i vaporul!… Sa vezi și să nu
crezi… Auzi d-ta? Merge focu pe apă ca în vremea halimalei. D-apoi
salonuri, d-apoi zaifeturi, d-apoi căpitanul!… bată-l norocu, că mare
nostimior mai era, pușchiu! (În taină.) Să vă spun una? Soțul meu nu-i
pe aice? Mi-a făcut curte, berbantu, tot drumul și, zău, între noi să
rămâie… dacă nu mi-ar fi fost de ighemonicon, mai că… mai că…
UN GLAS DE LA GALERIE: Aferim, cucoană Chiriță!
CHIRIȚA (adresându-se către capelmaistru): D-apoi cum socoți,
domnule? Chirița nu se dă cu una, cu două. (Către public.) În sfârșit…
nu-ți uita vorba… am ajuns la Beligrad… Când la Beligrad întreb pe
căpitanu: Monsiu căpitan, je vu pri, aice-i Viena? — El îmi răspunde
zâmbind: Ba nu, madam, aice-i Beligradul. — Mersi, monșer… nu poți
crede ce bine-mi pare că m-am învrednicit sa vad Beligradu cu ochii, că
tare mult am auzit pe bărbatu meu pomenind de el. După Beligrad am
sosit la Rușava… Când acolo, vameșii de la hotar încep a controbăi prin
lăzile mele ca în vremea volintirilor, și dau peste o cutie cu țâri zvântați
ce-i luasem la drum.
— Fui taifel! Ce-i asta? strigă… căprariu.
— Ce să fie, domnule? Ia, țâri… Eu postesc miercurea și vinerea și
metahirisesc sărături de când pătimesc de rast.
— Vas rast? Asta-i pudoare mare la d-ta; trebuie plătești vama. Și îndată
s-au adunat vro trei șoacățe ca să hotărască dacă se cuvenea să-mi ieie
vamă ca pentru pești, ori ca pentru mirodenii. În sfârșit am dat ce le-au
plăcut și mi-am cătat de drum.
De-acolo am urmat
Prin țara cea nemțească
Și-n Peșta am mâncat,
Mâncat paprică ungurească.
Apoi în drum de fer
Suindu-mă în grabă,
Am voiageat c-un cavaler,
Un baron prea de treabă…
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat!
În urmă-mi am lăsat
Un nume lăudat.
Fost-ați cu drumu de fer, boieri d-voastră? Ei! apoi ce mai ziceți? Să juri
că neamțu-i cu dracu… Sfinte Panteleimoane!… te duci ca vântu și ca
gându, ca în povești; cât ai plecat ai și ajuns, ba încă baronu care
călătorea cu mine m-a încredințat auf Ehre, că în Englitera drumu de fer
merge așa de iute că sosește până a nu pleca. Bată-l vântu de baron!
Mare ghiduș era și nostim! (În taină.) și el s-a cercat să mă curtenească o
bucată de drum, dar geaba… n-a catartosit să mă scoată din minte…
Cum?… Nu credeți?… Alei! Dar să n-am parte de Bârzoi dacă vă ascund
ceva… Ba încă să vedeți: trecând odată pe sub o hrubă lungă care-i zic
tunel, și găsindu-ne prin întuneric, șoacăța de baron și-a întins botu ca să
mă sărute… Vai! mânca-l-ar moliile!… Când i-am tras un pumn, a făcut
hâc! și a căzut de-a rostogolu în celalalt colț al vagonului.

GLASUL DE LA GALERIE: Aferim, Bârzoaie!
CHIRIȚA (către capelmaistru): Așa să știi, domnule. (Către
public.) Baronu, rușinat se vede de acest tropos, s-a coborât la cea întâi
stație și a dispărut… împreună cu săcușorul meu de voiagiu… hait! mi-l
șterse potlogaru drept suvenir… bunătate de săcușor cusut de copile, cu
un turc călare de-o parte și cu un andenken din dos… Cum vă pare așa
bazaconie? te mai încrezi în baroni de drumu mare?.. Dar asta nu-i
nimica, pe lângă ce mi s-a întâmplat în urmă. Plodu cel de Guliță se
cobora Ia toate stațiile… Copil nu-i, mă rog?… îl trimiteam cu Ioana
țiganca pentru ca să nu se prăpădească; când aproape de Viena aștept să
se întoarcă în vagon… nu vine. Conductoru închide oblonul, clopotu de la
stație sună de trei ori, mășina șuieră, trenu se pune în mișcare, și Guliță
nu-i!… Sfinte Panteleimoane! era să turbez… Scot capu pe fereastră și
încep a striga: ―Guliță? Ioană! cioară! dimone!‖ Tufă… ―Monsiu
conductor, stai, oprește, ține caii!‖ Aș! nime n-auzea. Dau să deschid
oblonu, nu pot; dau să sar pe fereastră, nu încap. Atunci parcă mi s-au
luat vederile și deodată am căzut lată pe perine, am leșinat!… Când neam
trezit, eram sosiți la Viena. Alerg la poliție, răcnesc, îmi smulg păru,
mă bocesc până ce dnul polițmaistru mă încredințează că va face toate
chipurile ca să-mi găsască odorul, și că mi l-a aduce chiar cu telegrafu.
Ei!… închipuiți-vă, boieri, că fără a mai da leturghie la sfântu Mina,
Guliță și Ioana sosesc buni teferi îndeseră la otel. Ah! Dumnezeule, când
i-am văzut, era să nebunesc de bucurie și în prima furie am tras trei
palme țigancei, precum și lui jupânu Guliță i-am făcut o morișcă în chică,
ca să le pun minte… Halal de țările care au drumuri de fer!… ele, după
cum zicea baronu, au aripi de zboară iute pe calea progresivului, dar cât
pentru celelalte, cum e țara noastră, de pildă, sunt ciunte și oloage,
sărmanele!

GLASUL DE LA GALERIE: Aferim, Chiriță!
CHIRIȚA (către capelmaistru): Ba nu, zău, adică nu-i așa?
În Viena m-am primblat
La Hițing și pe Grabe
C-un tânăr delicat
Ce-i zic Herr Graf von Kleine-Schwabe.
Ș-apoi înspre Paris
Am plecat cu grăbire.
Căci Parisu-i un paradis
Plin de ademenire.
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat!
În urmă-mi am lăsat
Un nume lăudat.
În sfârșit am sosit la Paris, în patria lui Monsiu Șarlă!.., Știți, Monsiu
Șarlă, care a fost dascalul lui Guliță… În Paris! minunea minunilor! târgu
Vavilonului din zilele noastre! Am ajuns noaptea și am tras la un otel din
ulița: Geofroi Marie, adică: Mi-i frig, Marghioală… A doua zi l-am
înfundat pe Guliță într-un pension și am rămas liberă, de capul meu.
Ha… a… alal de cine-i tânăr și are bani mulți! Acolo-i pământul
făgăduinței cel din scriptură; numai un lucru e cam supărător: toate se
vând cu porția, și porțiile-s mici de tot, ca de pomană. De pildă, ceri un
biftec? Îți aduc o fărâmă de friptură mare cât un irmilic, ba încă și aceea
crudă… cică-i englizască… Ceri raci? îți aduc vro doi răcușori în șepte
luni, chirciți, oftigoși ca vai de ei!… Cât despre bucate de cele sănătoase
ca la noi, precum: musaca, capama, ciulama, baclava, cheschet… nici nu
se pomenește… însă nu face nimică… Parisul nu are seaman pe fața
pământului, și pot zice că nici chiar Bucureștiul nu-l întrece… adică să
fim drepți… nu-l întrece. Ce nu găsești în el? galerii de muzeuri vrei? ai;
munamenturi vrei? ai; teatruri vrei? ai; pasagiuri române ca la București
vrei? ai. Che ta lipa. Eu nu le-am vizitat nici pe unele, nici pe altele,
pentru că am avut de umblat pe la magazii de marșande de modă.
Am fost la madam Desal și la madam Fovel, de mi-am comandat tualete
pe datorie… Le-oi plăti și eu când or plăti și celelalte cucoane care le-o
rămas datoare… (În taină.) Și știți una? Sunt cam multe… așa de multe,
încât croitoresele au hotărât să nu mai facă credit compatrioatelor. Cam
rușine, dar ce-mi pasă? Eu tualetele le-am pus la mână și am și fantacsit
cu dânsele la baluri, la Mabil… Ah! frățiorilor, ce juvaer de grădină-i
Mabilu! ce adunare elegantă întâlnești în ea!… Nu era seară să nu mă duc
acolo la petrecere… ba încă am jucat și cancanu.
GLASUL DE LA GALERIE: Aș! Aferim, Chiriță.
CHIRIȚA: Mersi… Acolo am făcut cunoștință cu o mulțime de contese și
de prințese: contesa Frizet, princesa Rigolboș, marhezul Brididi, marșalu
Șicar, duca Șicocandar, ba încă am întâlnit și o claie de boieri și cucoane
de la noi, precum, de pildă: Aud? să nu le numesc? fie!… Dar din toți cine
era mai cu haz, era dnul Agachi Flutur, un berbant în doi peri, care a fost
și volintir la Ipsilant. Cu dânsu făceam supe la cafeneaua englizască, pe
bulivar. Ce râsete, ce chicote! Flutur mi-a compus și un cântec… Să vi-l
spun? bucuros, dar să rămâie între noi, vă rog, ca să nu afle dumnealui.
Iată-l… ascultați:
(Chirița cântă următoarele cuplete și joacă un pas de cancan la
sfârșitul fiecărui cuplet.)
(Arie de Offenbach)
Vivat, mândră Chirițoaie!
Vivat spanchea de Bârzoaie!
Oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie.
În amoruri să trăiască
Lumea-ntreagă să pârlească,
Ească, ească, ească, ească, ească, ească, ească.
Tra, la, la, la, la, la, la, la.
Sai, Chirițo,-n joc.
Tra, la, la, la, la, la, la, la,
Sai mereu cu foc.
Chirițoaia-i sprâncenată
Și ca un balon umflată,
Lată, lată, lată, lată, lată, lată, lată.
Elegantă și frumoasă,
Armazoancă amoroasă,
Roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă.
Tra, la, la, la etc.
Chirițoaia-i din natură
Gingașă peste măsură,
Sură, sură, sura, sura, sură, sură, sură.
Ea cu ochiul te atrage
Și pe șfară-apoi te trage,
Rage, rage, rage, rage, rage, rage, rage.
Tra, la, la, la etc.
Chirițoaia cea ușoară
Are-o inimă fecioară,
Cioara, cioară, cioară, cioară, cioară, cioară.
Ea te leagă și te-ncurcă
De nici dracul te descurcă,
Curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă.
Tra, la, la, la etc.
GLASUL DE LA GALERIE (entuziasmat): Aferim! Aferim! Aferim!
Chirițoaia mea!
CHIRIȚA (speriată): Vai de mine!… că-i dumnealui! (Fuge.)
(Cortina cade.)