Asigurarea calității. Conceptul de asigurare a calității

Asigurarea calității

Sistemul calitatii este un ansamblu format din structura organizatorica, responsabilitatile, procedurile, procedeele si resursele necesare pentru aplicarea politicii calitatii.

Calitatea nu poate fi asigurată numai prin verificare. Ori cât de strictă, verificarea conduce numai la separarea produselor bune de cele care nu îndeplinesc condițiile de calitate.

Cele cinci modalități de organizare folosite de întreprinderile producătoare au fost următoarele:

• inspecția calității;
• controlul calității prin metode statistice;
• sistemul de asigurare a calității;
• sistemul de management al calității;
• managementul calității totale (TQM).

Inspecția calității, prezentată anterior, a apărut la începutul secolului XX, legat de principiile lui Taylor de organizare a muncii. Diviziunea muncii a dus la separarea celor care execută de cei care controlează.

Controlul calității prin metode statistice au apărut și s-au dezvoltat în deceniile 3 – 5 ale secolului XX, ca urmare a lucrărilor lui Shewart, Deming și Juran. Se foloseau metode de control statistic, controlul prin sondaj, ceea ce a dus la reducerea costurilor controlului. Conceptul cheie a fost AQL, așa cum a fost definit și în capitolele anterioare. În urma controlului se acționa pentru reglarea procesului de obținere a produsului, potrivit unui ciclu în patru faze: planificare, execuție, verificare, acțiune.

Și în acest caz, gradul de implicare al personalului era redus, la nivelul controlorilor tehnici, al inginerilor, al specialiștilor în calitate.

Sistemul de asigurare a calității a apărut în SUA în deceniul 6 al secolului XX, promotorul său fiind J. M. Juran. În cadrul sistemului accentul este pus pe prevenirea defectelor prin contribuția tuturor compartimentelor cu atribuțiuni în domeniul calității, a întregului lanț de la proiectare până la client.

Asigurarea calității este ansamblul de acțiuni planificate și sistematice necesare pentru a da încrederea că un produs sau serviciu va satisface condițiile de calitate specificate.

Așadar, în timp ce calitatea se referă la un anumit produs și la un moment dat, asigurarea calității se referă la capacitatea producătorului în sine de a produce mărfuri de un anumit nivel calitativ.

Se definește ca sistem al calității ansamblul de structuri organizatorice, responsabilități, proceduri, procese și resurse care au ca scop asigurarea calității.

Managementul calității totale (TQM) este un concept apărut în SUA în deceniile 8 și 9 ale secolului trecut, promotori fiind Feigenbaum, Crosby, Deming, Juran. Calitatea totală este obiectivul, iar managementul este mijlocul de atingere a acestui scop.

Elementele calității totale sunt:

• adaptarea produsului la nevoile clientului (evitarea noncalității, adică a situațiilor de caracteristici sub valorile din specificație);
• performanțele (evitarea toleranțelor mari, a dispersiei valorilor indicatorilor);
• competivitatea (raportul optim preț/calitate);
• termenele respectate (a termenelor de livrare, dar și în cazul răspunsului la solicitările clienților, reducerea timpului de creare a produselor noi).

Conceptele cheie ale TQM sunt “excelența”, “depășirea așteptărilor clienților”, “zero defecte”.

Gradul de implicare al organizației și în primul rând al managerului de vârf, precum și al întreprinderilor colaboratoare este total.

Managementul calității totale integrează toate celelalte concepte anterioare