Aghata Cuțitul în ceafă

AGATHA CHRISTIE

CUȚITUL ÎN CEAFĂ

I

O searăla teatru

Lumea uităușor: indignarea intervenităcu ocazia asasinatului lui George Alfred Saint-Vincent Marsh, baronul Edgware, s-a spulberat deja pentru a lăsa loc noilor evenimente.

În timpul procesului, numele prietenului meu Hercule Poirot n-a fost citat niciodată, îndeplinindu-i-se astfel propria dorințăde a rămîne în umbră. El era mulțumit dacălaurii puteau fi decernați altora.

Poirot considera aceastăafacere ca un eșec și, de altfel, repeta oricui vroia să-l asculte, căorice reflecție cu totul întîmplătoare a vreunui trecător de pe stradăl-ar fi îndrumat pe pista cea bună.

În același timp, pentru a descoperi întregul adevăr în aceastădramă, era nevoie de geniul lui Hercule Poirot, căci fărăel, aceastăcrimăar fi rămas probabil nepedepsită.

Apreciez momentul cînd a venit la mine dezvăluindu-mi toate detaliile acestei întîmplări tenebroase și sînt sigur căastfel voi satisface din plin dorințele unei persoane încîntătoare care a fost implicată.

Îmi amintesc de seara cînd, așezat în micul, cochetul și atît de ordonatul salon al lui Poirot, ascultam relatările acestuia cu privire la moartea lordului Edgware.

Precum celebrul detectiv belgian, voi începe și eu cu reprezentația ce a avut loc în luna iunie a anului trecut, într-un teatru londonez, unde vedeta americană- Carlotta Adams - atrăgea mulțimea.

Cu un an în urmă, Carlotta Adams dăduse douămatinee care aveau săobținăun succes triumfal. În momentul în care-mi încep istorisirea, ea își ducea la bun sfîrșit un angajament pe trei săptămîni ce avea săse încheie a doua zi.

Carlotta excela în sketchuri în care juca singură, fărăschimbări de costume sau de decoruri. Părea a fi capabilăde a se exprima în orice limbăcu aceeași ușurință. Una dintre scenetele sale se petrecea seara, într-un hotel cosmopolit, ea interpretînd pe rînd rolurile cele mai variate: turiști americani sau germani, diferiți membri ai unei familii engleze aflate în călătorie, nobili ruși ruinați, servitori stilați... Toate aceste personaje se încarnau în ea, succesiv, cu o uluitoare veridicitate, sub ochii fascinați ai publicului.

În seara cu pricina, termina cu un număr intitulat: "Cîteva imitații".

Aici, de asemenea, era incomparabilă. Trăsăturile sale, lipsite de orice machiaj, se ștergeau brusc pentru ca săformeze imediat caricatura unui om politic, a vreunei mondene celebre sau a unui star de renume. În cîteva fraze zugrăvea trăsăturile sau maniile personalității alese ca model.

Una dintre ultimele sale imitații fuse cea a lui Jane Wilkinson, o actrițănew-yorkezăfoarte frumoasă și de mare talent, apreciatăîn mod deosebit la Londra. Carlotta a reprodus-o de-o manierăuimitoare, cel puțin pentru mine, admirator frecvent al comedienei americane.

În aceastăseară, ascultînd-o pe Carlotta, regăseam cu emoție aceastăvoce caldăcu un timbru puțin grav...

acest gest lent al mîinii care se deschidea și se închidea... acea bruscămișcare a capului aruncînd părul pe spate la sfîrșitul triadelor dramatice.

Știam căîn urmăcu trei ani, Jane Wilkinson se căsătorise cu lordul Edgware, bărbat foarte bogat, dar mai ales original. Zvonul zburase căea l-ar fi părăsit dupănumai cîteva luni. Se mai zicea că, la un an și jumătate dupăcăsătorie, ea turnase un film în America și căde-a lungul ultimului sezon teatral cunoscuse un viu succes la Londra.

Urmărind imitațiile foarte reușite, dar poate un pic caustice ale Carlottei Adams, măîntrebam ce puteau gîndi personalitățile "puse pe tavă". Se bucurau de aceastăpublicitate gratuită? Sau erau înmărmurite de aceastăetalare a defectelor lor?

I-am atras atenția lui Poirot, fiindcăun cuplu tocmai se așezase foarte aproape de noi. Văzusem deja chipul femeii, dar nu reușeam să-i atribui vreun nume.

Deodatăo identificai pe CarIotta Adams. Purta o rochie neagrăfoarte discretă și fizionomia nu oferea nimic care să-ți atragăîn mod deosebit atenția. Trăsăturile sale mobile și sensibile se pretau foarte bine artei de a mima: fiind lipsite de un caracter personal, luau ușor expresia unui alt chip.

Îl făcui părtașal reflecțiilor mele pe Poirot. El măasculta cu capul plecat, înclinat ușor înspre mine, dar în același timp ochiul său observa alternativ cele douămese în discuție.

• A! E lady Edgware! Am văzut-o adesea jucînd. O femeie frumoasă!
• Și nu mai puțin o actrițăperfectă.
• Posibil!
• Nu pari prea convins.
• Totul depinde de rolul care îi este rezervat. Dacăeste centrul piesei, dacătotul se raporteazăla ea, atunci devine inegalabilă. Dar măîndoiesc căar face fațăconvenabil unui rol secundar sau unei "Utilități" - cum se obișnuiește săse spună. Mi se pare căface parte dintre acele femei pentru care nimic nu existăîn afarăde ele însele... Aceste femei se expun la grave pericole, adăugăel dupăo pauză.
• Ce pericole? îl întrebai, surprins.
• Deci nu vrei săriști o părere despre Carlotta Adams?
• E o actriță. Ce-așadăuga în plus?
• Dupătine, viața ei nu prea e presăratăcu pericole ca cea a lady-ei Edgware?
• Noi toți ne strecurăm printre piedici, observăPoirot cu o voce gravă. Pe drumul nostru, răul se tine adesea în ambuscadă. Dar în ceea ce o privește pe doamna Adams, ea va triumfa, grație a douămotive: nu-i lipsește prezența de spirit, și, fărăîndoialăai remarcat deja, e evreică.

Acest detaliu, mărturisesc, mi-a scăpat. Sesizam acum pe fața sa urme de origine semită.

• Prevăd acolo mari șanse de succes, continuăPoirot, numai dacăva fi atentă: un obstacol o poate face săclacheze.

-Care?

• Dragostea exageratăpentru bani.
• Fiecare dintre noi poate da în aceastăboală.
• Sînt de acord. în același timp, noi doi cîntărim pentru" și "contra" înainte de a acționa și nu ne-am lăsa ghidați de simpla dorințăde a îngrămădi bani. Tonul serios al lui Poirot măfăcu săzîmbesc. Fărăa se emoționa, micul detectiv belgian reluă:
• Criminologia implicăstudiul psihologiei. Detectivul nu se apleacănumai asupra actului asasinului, el încearcăsădescopere mobilul care a dus la acest act. Măasculți, Hastings? L-am asigurat de atenția mea completă.

Poirot, făcînd un vădit efort pentru a părea indiferent. - Cred mai degrabăcăe vrăjităde eleganța mustății tale.

Cu un gest discret, Poirot își mîngîie acest oi na-ment al chipului său.

• Nu cunosc alta mai frumoasă. "Peria voasti ăde dinți" pe care ați adoptat-o mi se pare o crimăîmpotriva bunei și generoasei Naturi. Lasă-ți deci săcreascămustățile în întregime, Hastings.
• Privește! l-am întrerupt. Doamna se ridică și se îndreaptăînspre masa noastră!

Poirot se ridică și salută. Eu, la fel.

• Domnul Hercule POIROT, nu-i așa? zice vocea melodioasăa lui Jane Wilkinson.
• El însuși, pentru a văservi, doamnă.
• Așvrea săvăvorbesc, domnule Poirot. - Văascult, doamnă. Luați loc, vărog.
• Nu, nu aici. Putem urca în apartamentul meu, dacăsînteți amabil.

Bryan Martin o urmări și zise deodată:

• Jane, așteaptăcel puțin pînăla sfirșitul mesei. Noi nu sîntem decît la început... Domnul Poirot, de asemenea.

Jane Wilkinson nu se lăsăprea ușor îndepărtată de la țelul său:

• Ce importanțăare, Bryan? Ne vom muta cu toții la mine. Fii bun și dă-i ordinele șefului de hotel... Așteaptă, Bryan! 13

în momentul în care acesta se îndepărta, e grăbi în urma lui Bryan, și cu o sprinceana inci tată, își

întoarse capul. Tînăra femeie îi vorbi pe u ton decisiv, iar el cedăridicînd din umeri.

O datăsau de douăori în timpul acestei discuții > fulger, Jane își întoarse privirea înspre _ Cari o Ua Adams; cuvintele sale cuprindeau oare și aceasta fațăa lui Jane? Jane reveni la noi. - Săurcăm repede, zise.

. Și, fărăsăse sinchiseascădacăinvitația ne convenea sau nu, ne îndrumăspre lift.

• Domnule Poirot, reluăea, șansa măfavorizeazăpentru căv-a scos în calea mea în seara asta. Nu știu cărui sfînt să-i mulțumesc căv-am observat la masa vecină... (Aici s-a întrerupt pentru a-i spune liftierului:) AI doilea etaj!
• Dacăvăpot fi de folos cu ceva... începu Poiiol.
• Sînt sigură. Mi s-a spus căsînteți un om fantastic.

La etajul al doilea, Jane Wilkinson ne-a însoțit de-a lungul culoarului și ne-a introdus într-unui din J apartamentele cele mai luxoase ale hotelului Savoy. Aruncîndu-și capa de blanăalbăpe un scaun și poșeta ornatăcu pietre prețioase pe masă, actiița se afundăîntr-un fotoliu și declară: - Domnule Poirot, trebuie săscap de soțul meu!

descarcare carte:........