(1895 - 1946) biografie, teatru,referat

Este fiul cel mai mare al invățătorului loan Gh. Popa și al Aspasiei. Școala primară a urmat-o în Călmățui, unde tatăl său era învățător. La Iași urmează cursurile primelor cinci clase de liceu la Liceul Costache Negruzzi, iar ultimele două clase liceale la Liceul Național, pe care-l absolvă în 1914. Din 1914 e student al Facultății de Drept a Universității din Iași, urmând în paralel și Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică si, pentru scurta vreme, Școala de Belle Arte.Prima incercare dramatica, in 1907, cu o „tragedie cumplita, strict actuala".

Debutează în literatură ca elev. S-a înscris la Conservatorul ieșean și, pentru un timp, la Facultatea de Drept; devine pedagog la Liceul Internat pentru a-și asigura situația materială. Între anii 1916 și 1917 a urmat Școala de ofițeri de rezervă și a luat parte la luptele de la Oituz, cu Regimentul 12 Infanterie din Bârlad. A participat la ședințele cenaclului literar Academia Bârlădeană (1917 – 1919), a fost actor al Teatrului Național din Iași (1918), s-a stabilit în Bârlad în 1919. Mai târziu a revenit în Iași, unde se căsătorește cu Getta Kernbach; devine ajutor de pictor la Teatrul Național din București (1923), pictor scenograf, secretar literar (1925 – 1926), secretar al Societății Autorilor Dramatici (1923 – 1924). În cadrul Grupării teatrale "Atelier" (1923 – 1924) a predat cursul de Istoria Costumului și Decorului. Director de scenă la Teatrul Popular București (1924). Montează piese la Teatrele Naționale din Craiova și Cernăuți.

A fost, de asemenea, director general al Teatrului Național din Cernăuți (1927 – 1929) unde a montat 41 de premiere și reluări. Acolo a creat primul teatru românesc de păpuși și marionete, a deschis un ciclu de audiții muzicale însoțite de conferințe. În perioada 1929 - 1933 a fost regizor la Teatrul "Regina Maria". Apoi se dedică în exclusivitate scrisului (1933 – 1938). În 1937 participă la Paris cu machete de decoruri de teatru, ceea ce i-a adus conferirea Legiunii de onoare din partea guvernului francez. În 1934 este inspector delegat cu organizarea teatrului sătesc, iar în 1938 este director al Teatrului Muncitoresc "Muncă și Voie Bună" (1938). A fost profesor suplinitor la catedra de Dicțiune, dramă și comedie a Conservatorului din București, în anul școlar 1943 – 1944.

S-a dovedit și un scriitor de mare talent, autorul unor piese apreciate de marele public precum și de critica literară. Amintim lucrări în proză precum : Sfârlează cu fofează, Meșterul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (Biografia lui Aurel Vlaicu, pionierul aviației), Velerim și Veler Doamne (Ecranizat sub titlul Osânda)
În portetul pe care E. Lovinescu i-l face lui Victor Ion Popa în Memorii, cu adevarat izbitor este calificativul de „om al Renașterii". Dacă n-a fost cu adevarat un uomo universale, autorul Ciutei a fost, în schimb, un talent plurivalent, forțat să se manifeste în cele mai variate domenii. Desenul, muzica, regia, arta teatrului în general, Popa și le însușise temeinic, având în acest sens chiar studii de specialitate. În schimb, meseriile auxiliare, exercitate într-o perioadă dificilă, de tribulații, au fost rodul unor aptitudini și al unui entuziasm rar întâlnite.

Din această admirație mistuitoare pentru artă s-a născut o producție literară bogată, variată, cu suișuri și coborâșuri. Popa a fost prea dăruit creației, ca să-și supravegheze cu spirit critic prolificitatea. Zona în care autorul s-a dovedit cu adevărat personal nu este, cum s-a spus de obicei, teatrul, cam schematic și cu o rezolvare unilaterală a conflictului, ci proza care, prin înscenări subtile, deconspiră o adevarată mitologie a prejudecăților, mai degrabă, e drept, cu mijloacele farsei dramatice decât cu cele ale prozei moraliste. Paradoxal este, că, deși Popa s-a dovedit mai versat în piesele de teatru, scrise ireproșabil din punctul de vedere al replicii, nu dramaturgia a profitat substanțial de pe urma acestei virtuozități, ci proza care a asimilat epic dialogul, replica naivă și insinuantă, cu ajutorul cărora latura expozitivă, aparent facilă, se transformă de fiecare dată într-un conflict subteran de rezonanță estetică.

Piesele sale alternează între tabloul idilic care face sa dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire de critică socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combatarea arivismului și a prostiei.

Opere:

Ciuta, București, 1922;
Păpușa cu piciorul rupt, București, 1926;
Pufușor și Mustăcioară, București, 1926;
Mușcata din fereastră, București, 1930;
Shakespeare în infern, București, 1932;
Vicleimul, cu un desen de Lena Constante, București, 1934;
Acord familiar, București, 1935;
Cuiul lui Pepelea, București, 1935;

Piese într-un singur act legate de lumea satului: Încercarea, București, 1936; Plata birului. Deșteapta pământului. Cățelul sau așa ceva... - cu desenele Lenei Constante și ale autorului, Nu-i pentru cine se pregătește. Eu tac, tu taci, el tace...ea vorbește, București, 1934-1937;

Mironosițele, București, 1938;
Take, Ianke și Cadâr, București, 1938;
Veverița, 1940-1941
''Zece milioane, 1940-1941
Cantonament buclucaș, București, 1942;

Romane
Floare de oțel, București, 1930;
Velerim și Veler Doamne, București, 1933;
A fost odată un război, București, 1936;
Sfîrlează cu fofează, București 1936;
Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, I-III, București, 1939;

Nuvele
Povestiri cu prunci și cu moșnegi (1936)
Ghicește-mi în cafea Mic roman, urmat de alte mici romane și de alte mai mici pur și simplu, București, 1938;
Bătaia, București, 1942;

Din variata sa creație dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă și pentru comedia sentimentală:
• Mușcata din fereastră, 1928
• Take, Ianke și Cadâr, 1933
• Acord familiar

Teatru radiofonic....https://latimp.eu/?s=victor+ion+popa

Teatru de citit......https://www.latimp.net/categorie/carti/teatru-radiofonic/victor-ion-popa/