Take, Ianke Si Cadar

ACTUL I.

PERSOANELE:

CADÂR.

IANKE.

TAKE.

ILIB.

IONEL.

ANA.

SAFTA.

Doi copii.

Vezi înaintea ochilor un șir de case ca și cum le-ai privi din strada. Sunt acolo trei prăvălii modeste, de târgușor provincial, întâia este a lui Take, a doua este a lui lanke și cea din urmă și micuță, de tot a lui Cadâr. Casa lui Take și a lui lanke sunt construite absolut la fel, numai că sunt cu totul altfel zugrăvite. De pildă, zidurile casei lui Taka sunt roșii, iar tabla de pe acoperiș albă, pe când casa lui lanke are zidurile albastre și tabla de pe acoperiș roșie. Firma lui Take, pe care-i scris doar: „La Take”, e neagră, cu litere galbene, iar a lui lanke e galbenă cu litere negre. Căsuța micuță a lui Cadâr și firma lui au luat de la fiecare câte o culoare. Așa, de pildă, zidurile sunt roșii, tabla neagră, firma galbenă cu litere albe. Take și lanke țin mărfuri la fel, coloniale, un pic de fierărie și mărunțișuri de marchitănie. Numai Cadâr are specialitatea nației lui: cafea, rahat și tot felul de dulciuri. E vreme de vară. Toate cele trei prăvălii au perdele tn față, cit ține micul trotuar provincial – firește, și ele deosebit colorate. E cald și zăpușeală. Ghicești apropierea serii – dar vipia nămezii s-a prelungit până aici. Poate să fie ora cinci. Ulița e pustie și nu se aude decât foarte departe – undeva – cântecul trist al unei flașnete. Toți trei negustorii, ușor și comod îmbrăcați de vară, dormitează pe scaune înadins puse în față, fiecare la prăvălia lui.

SCENA l.

TAK. E (somnorosși lehăniclil. de căldură, își șterge nădn< – oftlnd): Ooof, cald e! IANKE: Și ce-rni spui asta mie? TAKE: Dar cui să i-o spui? 1ANKE: Ce mă interesează pe mine că ți-i cald? Dacăpar cald, du-te în casă și te răcorește! Ce? Eu pot s; î u-* răcoresc? TAKE: Dar ce. te-am rugat eu să rnă răcorești? Lasâ-riiA-n plata Domnului!

IANK. E: Ei poftim! Acum eu nu-1 las! TAKE: Mă rog, ție nu ți-i lene să vorbești a U ta? IANKE: Și ce te privește pe tine dacă Yni-i lene <m n; mi-i lene? TAKE: Dacă ți-ar fi lene ai dormi.

(Pauză; se aude caterinca.) IANKE: U uf! Mare căldură! Așa o căldură n-ara avut tontă vara!

TAKE: Și acum cc-mi spui inie asta? IANKE: Dar ce, ție-ți spui? TAKE: Atunci cu cine vorbești? IANKE: Ce te privește pe line cu cine vorbesc? Vorbea cu Dumnezeu! (Iarăși pauză și iarăși sn aude caterim-u.

tare.)

TAKE: Ia te uită, pe căldura asta, lui ii arde de cintaf., IANKE: Ei și ce parcă el cânl. ă? Ciută mașina. TAKE: Da, dar el dă din mină. IANKE: Ce ești dobitoc? El dă din mină încet și m a ș i na cânlă tare. (Jar mică pauză. Cadir sforăie.) Nu sforăi că nu pot să dorm. TAKE: Nu sforăi eu. lurcu sforăie. IANKE: Spune-i să tacă. TAKE: Nu pol, că-J trc/esc.

: Da, dar el de ce mă trezește pe mine? Ei, Cadir! Acuși ii dau în cap cu un calup de săpun! Cadir! Ce-ai luat-o așa turcește? Cadir! Aista-i surd de tot când doarme. Du-te de-1 trezește!

TAKE: Nu mă mișc de-aici nici mort.

IANKE: Dar ce, crezi că eu mă mișc? Mai bine stric un calup de săpun. I-auzi domnule cum sforăie! Aista nu mai este turc, aista-i curat harmăsar persan! Cadâr! (la o bucată de săpun și o zvârle în Cadir. Cadâr, lovit, crapă un ochi, murmură ceva neînțeles, se răsucește puțin In scaun, apoi se așază zdravăn și adoarme iar. Nu mai sforăie.)

IANKE: Ei așa! Dai un ban, dar face l (Cadâr începe să sforăie iar.)

TAKE (râde): Mai zvârle un calup.

IANKE: D.ir ce, crezi că eu am fabrică de săpun? Spune-i că i-a venit un mușteriu, că pe” mine nu mă crede.

TAKE: Fă-te repede că dormi, că vine baba Safta să cum pere ceva!

IANKE: Și co-mi pasă mie? Ea nu cumpără de la ovrei.

„~ Fă-te tu că dorini. (Dar și el închide ochii.)

SCENA 2 TAKR, 1AXKE, C A D î K, și BABA SAFTA.

ABA SAFTA (se dace la Talte): Dom' Take! Un calup de săpun!

TAKE: N-arn săpun bun, babă. S-a stricat. Cere-i lui Tanke. BABA SAFTA: 'Ooor! Păcatelor! Dorn' lanke, ia dă-mi un otlup de săpun! IANKE: Săpun? De unde am eu săpun? N-am deloc! Ia 'de la Tr-'kc. că el are!

BABA SA. FT.: Are, da spune că nu-i bun! IANKE: Parcă sc pricepe el la săpun?

BABA SAFTA: Dom1 Take, auzi că jupânul n-are.

TAKE: Are, nu te uita în gura Jui.

BABA SAFTA: Ei, Doamne, jupâne, zău dă-mi un calup de săpun! ÎANKE: Se poate așa o creștină ca dumneata să cum per* de Ia un ovrei ca mine? Ia de la Take, că ți-1 d.; mai ieftin!'

TAKE: Uite, babă, ia bucata ceea de jos! Ți-o dau ieftin1 BABA SAFTA: Apoi vezi că nu-i rău? Dar cu cât? TAKE: Dă cât vrei! Cinci lei! Poftim! BABA SAFTA: Ei, îi murdară, nu se poate, maică! Trei lei!

TAKE: Trei! (Ia banii. Baba pleacă.} ÎANKE: Dă zece lei încoace. TAKE: Pe ce?

ÎANKE: Pe bucata de săpun. Dar ce am vândut-o eu? TAKE: De ce-ai zvârlit-o? ÎANKE: Ce te privește pe tine ce fac eu cu marfa mee?

O așez unde-mi place! Dă zece lei! TAKE: Nu dau nimic!

ÎANKE: Ei dă-mi atunci un calup de săpun de la tine. TAKE: Și eu ce câștig? ÎANKE: Ia nu fi măgar! N-ai câștigat cincizeci de hani?

Dă-mi un calup de săpun! TAKE: Vino de ia.

ÎANKE: Dacă nu dai imediat, te pun la dobândă! TAKE (zmrle banii): Na, domnule, ia-ți-i toți! Trei lei' ÎANKE: Poftim restul! (Și-i zcirle și el jos nișle gologani.)

Cinzeci de bani, câștigul tău!

TAKE: Dar ce, am vândut săpunul meu ca să câștig? ÎANKE: Dar ce, eu 1-am vândut ca să câștig? Tu 1-ai vândut, tu să-ți iei câștigul! TAKE: Bine, L-am luat. ÎANKE: Să-i porți sănătos, dar, fiindcă tot te-ai sculat, dă-i încoace și pe ai mei. TAKE: A, asta era? Scoală-te tu și-i ia?

TAKE:

IANKE:

ÎANKE: Nu pot!

TAKE: Nici eu nu pot! Mai dai cincizeci de bani?

IANKE': Nu pot, că pierd!

TAKE: Bine, altfel nu ți-i dau!

ÎANKE: Așa? Dă înapoi cincizeci de bani!

TAKE: Acu nu mai dau-! Gata.

ÎANKE: Mă, dă înapoi.

TAKE: Nu dau.

ÎANKE: Serios vorbești?

TAKE: Foirte serios!

ÎANKE: Ai luat tu pomană de la un ovrei ca mine?

TAKE: Am luat!

ÎANKE: Ptiu, păcătosule! (Pauză.)

Na banii, mă! (Și-i zvârle jos.) la-i! N-auzi! _Dorm!

TAKE: îi lași așa în mijlocul drumului? ÎANKE: Ce te privește pe tine unde-mi fac eu casa de economie? Lasă-i acolo, că poate-s buni de sămânță.

(Cadir iar începe să sforăie.) Pii! Iar a început! Turcii ai stea ne-au necăjit totdeauna pe noi, săracii români!

Iar zvârl un calup! Mă, tu ai rezervă, că dacă mai sforăie mult trebuie să deschid o fabrică! TAKE: Am, dar 1-am scumpit! ÎANKE: Dă-te dricului, n-ai câștigat destul la el? Nu mai vând săpun și gata! Să nu se mai spele mahalaua atât de mult, că nu-i sănătos! Cadir?! (Znrle săpunul)

Pii! ' -TAKE: Ce-ai făcut? ÎANKE: Eu n-am făcut nimic, săpunul a făcut! Așa un săpun p^ost! Eu îl trimit la Cadâr și el nimerește în zid! TAKE: A dat jos zugrăveala?

IANKE: Să știi că-i S3mn de ploaie. Așa un săpun bun, ' numai cât l-am zvârlit și a mirosit a ploaie a și spălat: vopseaua! Ăsta-i săpun patent! Am să-1 vând mai scump de-aci încolo, ca să-mi scot vopsitul casei.

TAKE: Apoi, fără glumă, ar cam trebui să ni le vopsim!

IANKE: Treaba ta, dacă vrei să vopsești, vopsește! Ce, eu am să ți-o vopsesc?

T*KE: Bine. Atunci trimit vorbă lui Stanică să vie și pun la vopsit.

IANKE: Zăău? Așa crezi tu? Și. eu ce fac?

TAKE: Treaba ta'.

IANKE: Păi n-a fost vorba să așteptăm să vie copiii? Să-i întrebăm cum vor ei? Așa o vorbă ai tu?

TAKE: Da dar băiatul meu a venit.

IANKE, Dar ce mă privește pe mine băiatul tău.? Pe m i no mă privește fata mea, și ea n-a venit. Dacă fata vrea o culoare și băiatul tău vrea tot culoarea aceea?

TAKE: Bine, mă, înțeleg, dar cit am să stau cu cu casa necurățată?

IANKE: De unde vrei să știu eu?

TAKE: Dacă nu știi tu când iii vine fata vrei să știu cu?

IANKE: Dar ce tc-am obligat ou să știi? Parcă tu ai știut când vine băiatul. N-a i știut! Am x.is eu ceva? N-am zis.

TAKE: Da, dar a venit. Fiica ta văd că nu dă nici un semn. Mai vine ori nu mai vine.

IANKE: Ei, o să vie dacă vrea și dacă n-o să vrea n-o să vie și gata! Așa o cultură mare cura învață ea poate că nu-i dă voie să vie.

TAKE: Ei na! Că băiatu-meu nu învață tot la Academia comercială:'

IANKE: Da, dar ce. el e femeie?

TAKE: Pai școala e totuna și pentru băieți, și pentru fete!

IANKE: Ce vorbești? Și le ia și la armată?

TAKE: la lasă-mă în pace. Eu vorbesc serios și ție iți ardo de glumă.

IANKE: Păi bine, dobitocule, cine a știut vreodată în lumea asta, ce-i în capul unei foniei? Și dacă nu știe de ea, când vine, nici Ionel al tău. care, a vă/ul-o aciuit trei zile, de unde vrei să știu eu, care n-am vă'zul-o de doi ani! Lasă să fie ea sănătoasă, acolo! Ce are să folosească dacă are să vie la un ovrei bătrân ca mine? Eu bani să trimit. Dacă trimit bani, gata! E! Dacă ar mai trăi maică-sa, ar mai fi o frumusețe – dar așa? Parcă tu ce folos ai că ți-a venit băiatul? îl vezi? Nu-1 vezi! El umblă, se plimbă și cere bani! Ce nevoie e să facă asta aici? Poate s-o facă și la București, că tot atât costă! Ba aici costă mai scump, că vrea să sperie târgul. Tu nu-1 vezi pe Ionel cu așa o eleganță? Parcă n-ar fi băiatul lui Take dia Podeni, parc-ar fi băiatul prefectului!

TAKE: Lasă să fie dacă-i dă mâna lui tată-său!

IANKE: Zic eu ceva? Lasă să fie că-i tânăr! Dar ce folos ai tu de asta?

TAKE: Am să mă mândresc că am cogeamite flăcău, voinic și deștept!

IANKJE: Iote, iote. că nu ești tu chiar așa de prostdar tot negustor prost ești! Tu nu știi să lauzi deci t marfa care n-o ai de vânzare!

TAKE: D; r ce. vrei să spui că nu-i marfă bună?

IANKE: Zice cineva ceva? Bună. chiar mă mir că a ieșit așa o marfă di n t r-unul ca tine.

TAKE: Nu mai spune.! D-apoi bine, măi. nu-ți aduci aminte cum eram când am deschis noi prăvăliile aici?

IANKE: Ce vorbești? Erai un pârlit de negustor și asta-i tot. Ce te pui tu alături cu așa o floare de băiat ca Ionel.

TAKE: Pârlit (de negustor, ai? Apoi, ai avut tu noroc că eram noi prieteni, că-ți arătam eu ție. NKE: Ei, și ce era să arăți? Ai mai spus tu de multe ori așa o prostie. Ei și ce folos aveai tu dacă mi-ai fi pus acolo câteva coarne? Eu tot cu nevastă frumoasă rămâneam. Mai bine te-ai gândi că nevastă-ta, geloasă cum era, se întoarce în groapă de câte ori te aude că zici așa o prostie. Și de-atâtea ori o zici, că trebuie să fi ajuns săraca ventilator.

teatru radiofonic la microfon ascultati aici...........https://latimp.eu/take-ianke-si-cadar-teatru-audio-comedie-de-victor-ion-popa-1976/