Sfarsitul zilelor Armageddon si profetiile despre intoarcere
Aa
CUPRINS
Prefață
Trecutul, Viitorul
- Ceasul mesianic
- „Și s-a întâmplat5'
- Profețiile egiptene, Destinele omenești
- Despre Zei și Semizei
- Numărătoarea inversă a Zilei Judecății de Apoi
- Duși de vânt
- Destinul avea cincizeci de nume
- în numele Zeului
- Tărâmul Promis
- Crucea de la orizont
- Ziua Domnului
- întuneric la amiază
- Când zeii au părăsit Pământul
- Sfârșitul Zilelor
- Ierusalim: un Potir, dispărut
A
- Armageddon și profețiile despre întoarcere
PREFAȚĂ:
TRECUTUL, VIITORUL
“Când se vor întoarce ei?”  |
Mi s-a adresat această întrebare de nenumărate ori de către oamenii care mi-au citit cărțile, „ei” fiind Anunnaki (fig 1.) (AN.UN.NA.KL în limba sumeriană înseamnă “Cei care au coborât din Cer pe Pământ)—extratereștrii care au venit pe Pământ de pe planeta lor Nibiru și care au fost venerați în antichitate ca zei. întoarcerea va fi când Nibiru, în orbita ei alungită, se va afla în apropierea noastră (a Pământului!), și ce se va întâmpla atunci? Va fi întuneric la amiază iar Pământul se va sfărâmă? Va fi pace pe Pământ, sau Armageddon? Un mileniu al tulburărilor și suferințelor, sau o mesianică A Doua Sosire? Se va întâmpla în 2012, sau mai târziu, sau deloc?
Acestea sunt întrebări profunde care combină cele mai adânci speranțe și neliniști ale oamenilor cu credințele și așteptările religioase, întrebări impuse de evenimentele curente: războaie în ținuturile unde relațiile îngemănate ale zeilor și oamenilor au început; amenințările holocausturilor nucleare; ferocitatea alarmantă a dezastrelor naturale.
Sunt întrebări la care mi-am permis să nu răspund toți acești ani—dar acum sunt întrebări al căror răspuns nu poate—nu trebuie—să mai întârzie.
A A
întrebările despre întoarcere, trebuie să recunoaștem, nu sunt noi; ele au fost in mod inexorabil legate în trecut—așa cum sunt și astăzi—de așteptarea și înțelegerea Zilei Domnului, a Sfârșitului Zilelor, Armageddonul. Acum patru milenii, în Orientul Apropiat un Zeu și fiul său promiteau oamenilor Raiul pe Pământ. Cu mai mult de trei milenii în urmă, regii și popoml din Egipt tânjeau după un timp mesianic. Acum două milenii, poporul din Iudeea se întreba dacă Mesia a apărut, și suntem încă prinși în misterele acestor evenimente. Se adeveresc profețiile?
Ne vom confrunta cu răspunsurile încurcate care au fost date, vom dezlega enigme antice, vom descifra originea și înțelesul simbolurilor—Crucea, Peștele, Potirul. Vom descrie rolul siturilor legate de spațiu în evenimentele istorice și vom arăta de ce Trecutul, Prezentul și Viitorul converg în Ierusalim, locul „Legăturii Cer-Pământ”. Și vom cântări de ce secolul nostru al douăzecișiunulea după Christos este atât de asemănător cu secolul al douăzecișiunulea de dinainte de Christos. Se repetă istoria—e destinată să se repete? Sunt toate conduse după un Ceas Mesianic? Este timpul la îndemână?
Cu mai mult de două milenii în urmă, Daniel din Vechiul Testament era renumit pentru întrebarea repetată adresată îngerilor: Când? Când va fi Sfârșitul Zilelor, Sfârșitul Timpului? Cu mai mult de trei secole în urmă, renumitul Sir Isaac Newton, cel care a elucidat secretele mișcărilor corpurilor cerești, a compus tratate pe baza Cărții lui Daniel din Vechiul Testament și a Cărții Revelațiilor din Noul Testament; recent găsitele lui calcule scrise de mână referitoare la Sfârșitul Zilelor vor fi analizate, împreună cu mult mai recentele predicții despre Sfârșit.
Amândouă, Biblia Ebraică și Noul Testament, afirmă că secretele Viitorului sunt încastrate în Trecut, că destinul Pământului este conectat cu Cerurile, că relațiile și soarta Omenirii sunt legate de cele ale Zeului și Zeilor. Având de-a face cu ceea ce este pe cale să se întâmple, vom traversa de la istorie la profeție și le vom înregistra pe amândouă. Cu aceasta drept ghid al nostru, haideți să privim ceea ce ne așteaptă prin lentilele a cea ce a fost. Răspunsurile ne vor surprinde cu certitudine.
ZECHARIA SITCfflN New York, Noiembrie 2006
1. CEASUL MESIANIC
Oriunde te-ai întoarce, rasa umană pare cuprinsă de trepidația Apocaliptică, de fervoarea Mesianică, și de teama Sfârșitului Timpului.
Fanatismul religios se manifestă prin războaie, rebeliuni și măcelărirea „necredincioșilor”. Armate adunate de Regii Vestului se luptă cu armatele Regilor Estului. Ciocnirea Civilizațiilor zguduie fundațiile modurilor tradiționale de viață. Camagiul înghite cetăți și orașe; cel mare și puternic caută siguranța în spatele zidurilor protectoare. Calamitățile naturale și catastrofele mai intensificate ca oricând fac populația să se întrebe: a păcătuit Rasa Umană, suntem martorii Mâniei Divine, e cazul pentru un nou Potop anihilator? Este asta Apocalipsa? Poate exista—va exista—Mântuirea? Sunt timpurile Mesianice pe cale să se întâmple?
Timpul înseamnă secolul al douăzecișiunulea al erei noastre, sau a fost secolul al douăzecișiunulea înaintea erei noastre?
Răspunsul corect este Da și Da, și în vremea noastră la fel ca în acele vremuri antice. Este starea timpului prezent la fel ca și în vremurile de acum patru milenii; și uimitoarea similaritate se datorează evenimentelor de la mijlocul acestei perioade—perioadă asociată cu fervoarea mesianică din vremea lui Iisus.
Cele trei perioade cataclismice pentru omenire și planeta ei—două în trecutul atestat (cea 2100 î.e.n. și atunci când s-a schimbat în e.n.), unul în viitorul apropiat—sunt interconectate; una a dus la cealaltă, una poate fi înțeleasă doar înțelegând-o pe cealaltă. Prezentul încolțește din Trecut, Trecutul este Viitorul. Esențială pentru toate trei este Așteptarea Mesianică; legându-le pe toate trei este Profeția.
Cum se va sfârși timpul prezent, încărcat de tulburări și suferințe—ce prevestesc Viitorul? Pentru a afla asta e necesar să pătrundem pe tărâmul Profeției. Nu vom face o prezentare a noilor predicții ale căror magnet principal e teama de condamnare și de sfârșit, ci ne vom baza pe dovezi antice unice care au documentat Trecutul, au prezis Viitorul și au înregistrat așteptările mesianice anterioare—profețind viitorul în antichitate și, unii cred, și Viitorul care ne așteaptă.
în toate cele trei cazuri apocaliptice—cele două care au avut loc și cel care e pe cale să se întâmple—relația fizică și spirituală dintre Cer și Pământ a fost și rămâne pivotul evenimentelor. Aspectele fizice sunt exprimate prin existența pe Pământ a unor locuri reale care legau Pământul de ceruri—situri care au fost considerate cruciale, căci au fost focare ale evenimentelor; aspectele spirituale au fost exprimate prin ceea ce numim Religie.
în toate cele trei cazuri o relație schimbată între Om și Zeu era centrală, exceptând cazul din cca 2100 î.e.n., când Omenirea s-a confruntat cu prima din aceste trei răsturnări epocale, iar relația era între oameni și Zei, la plural. Dacă această relație s-a schimbat cu adevărat, cititorul va descoperi curând.
Povestea zeilor, Anunnaki („Cei care din cer pe Pământ au venit”), așa cum îi numeau sumerienii, începe cu sosirea lor pe Pământ de pe Nibiru din nevoia de aur. Povestea planetei lor a fost spusă în antichitate în Epopeea Creației, un text lung pe șapte tăblițe; este considerată de regulă un mit alegoric, produsul unor minți primitive care vorbesc despre planete ca despre zei însuflețiți care se luptă între ei. Dar după cum am arătat în cartea mea A Douăsprezecea Planetă, textul antic este de fapt o sofisticată cosmogonie care spune cum o planetă rătăcitoare, trecând prin sistemul nostru solar, s-a ciocnit cu o planetă numită Tiamat; coliziunea a dus la crearea Pământului și a Lunii lui, a Centurii de Asteroizi și a cometelor, și la capturarea invadatorului (Nibiru - fig. 2) într-o mare orbită eliptică care durează înjur de 3.600 de ani pământești.
APOGEE |
Povestea biblică a Potopului, începând în capitolul 6 al Genezei, atribuie aspectele ei conflictuale unei singure zeități, Yahwe, care, la început, e hotărât să șteargă Omenirea de pe fața Pământului, și apoi se răzgândește și o salvează prin Noe și Arcă. Sursele sumeriene timpurii ale poveștii atribuie ostilitatea față de omenire zeului Enlil, iar efortul de a salva Omenirea zeului Enki. Ceea ce Biblia a ascuns, de dragul monoteismului, a fost nu doar neînțelegerea dintre Enlil și Enki, ci și rivalitatea și conflictul dintre două clanuri de Anunnaki, care au dominat cursul evenimentelor ce au urmat pe Pământ.
Acest conflict între cei doi și între urmașii lor, precum și regiunile Pământului atribuite lor după Potop, trebuie avute în minte pentru a putea înțelege ce s-a întâmplat după aceea.
Cei doi erau frați vitregi, fiii conducătorului de pe Nibiru, Anu; conflictul lor de pe Pământ își avea rădăcinile pe planeta lor natală, Nibiru. Enki—pe atunci numit E.A (“Cel a cărui casă e apa”)—era primul fiu născut lui Anu, dar nu de soția lui oficială Antu. Când Enlil i-a fost născut lui Anu de către Antu—o soră vitregă a lui Anu—Enlil a devenit Moștenitorul Legal al tronului lui Nibiru, deși nu era întâiul născut. Resentimentul inevitabil din partea lui Enki și a familiei mamei sale a fost exacerbat prin faptul că însăși accederea lui Anu la tron fusese problematică la început: pierzând lupta pentru succesiune în fața unui rival numit Alalu, mai târziu el a uzurpat tronul printr-o lovitură de stat, forțându-1 pe Alalu să fugă de pe Nibiru ca să-și salveze viața. Acest lucru nu numai că a îndreptat resentimentele lui EA către zilele strămoșilor săi, dar a și adus alte provocări conducerii lui Enlil, așa cum e arătat în epopeea Povestea lui Anzu. (Pentru relațiile încâlcite ale familiei regale de pe Nibiru și pentru originea lui Anu și Antu, Enlil și EA, a se vedea Cartea Pierdută A Lui Enki).
Cheia pentru a descuia misterul legilor succesiunii (și căsătoriilor) zeilor a fost pentru mine realizarea faptului că aceste reguli s-au aplicat la fel și pentru poporul ales de ei să servească drept împuternicit al lor pentru Omenire. Povestea biblică a Patriarhului Abraham explică ( Geneza 20:12) faptul că el nu minte când o prezintă pe soția lui, Sara, ca fiind sora sa: „într-adevăr, ea e sora mea, fiica tatălui meu, dar nu fiica mamei mele, și ea a devenit soția mea”. Nu numai că era permisă căsătoria cu o soră vitregă care avea o altă mamă, dar un fiu cu ea—în acest caz Isaac—devenea Moștenitorul Legal și succesorul dinastic, mai degrabă decât Primul născut Ishmael, fiul slujnicei Hagar. (Cum aceste legi ale succesiunii au provocat dușmănia de moarte dintre descendenții divini ai lui Ra, frații vitregi Osiris și Seth, care s-au căsătorit cu surorile vitrege Isis și Nephtys, este explicat în Războaiele Zeilor și Oamenilor).
