Eduard confesorul - Sfântul rege saxon documentar biografi

Timp de două veacuri danezii, trecând canalul Mânecii, au încercat să ocupe și să colonizeze pământul Angliei, întâmpinând rezistența locuitorilor anglo-saxoni, aflați în perioada de început a organizării lor ca stat unitar. Regele Etherled II pentru a înspăimânta pe invadatori, a atras într-o cursă pe conducătorii danezilor și i-a asasinat pe toți. Suenon I al Danemarcii, pentru a se răzbuna, a hotărât să cucerească definitiv Anglia. Regina Ema, a doua soție a lui Etherled s-a retras în Normandia, împreună cu cei doi fii ai lor: Eduard, născut în anul 1004 la Islip, lângă Oxford, și Algred. Ei au trebuit să rămână în acest exil voluntar treizeci și cinci de ani. Aici, Eduard, înzestrat cu un caracter pașnic, iubitor de reculegere, rămânea ceasuri îndelungate în biserică, lua parte la slujbele sfinte, se întreținea cu călugării învățați în probleme de cultură și de viață sufletească.

În această perioadă, englezii gemeau sub jugul danez și se rugau lui Dumnezeu pentru reîntoarcerea moștenitorului legitim al tronului. Rugăciunile lor au fost împlinite în anul 1042, când Eduard a fost readus pe pământul strămoșesc și înscăunat rege. Prin bunătatea și judecata sa dreaptă a cucerit inimile supușilor săi, iar prin înțelepciunea sa a dejucat cursele dușmanilor. Dragostea lui pentru pace era atât de mare încât spunea că preferă să-și piardă coroana mai degrabă decât să verse sângele unui singur om. Deoarece a impus la curtea regală o viață simplă și ordonată, cheltuielile s-au micșorat și el a putut să reducă și chiar să suprime multe impozite.