Curs 2. Deficienţa mintală de gradul I (handicap uşor, lejer)

IQ =50-85 (ceea ce corespunde unei dezvoltări normale a vârstei cronologice între 7-12 ani)

DEFINITIE : O insuficienţă mai mult sau mai puţin marcată a dezvoltării inteligenţei, care îi lasă individului posibilitatea de a ajunge la autonomie socială, fără însă să-i permită să-şi asume total responsabilităţile conduitelor sale.

Individul este educabil, capabil de achiziţii şcolare corespunzătoare vârstei sale mintale ce variază în funcţie de gravitatea situaţiei (deficienţei)

Oscilaţii în formarea reflexelor condiţionate, dar şi în motricitate şi afectivitate

PERCEPŢIA.

– Deficienţe ale analizei şi sintezei (desprind din obiecte sau imagini foarte puţine detalii, caracter lacunar, fragmentar, confuz al percepţiei)

– Percep mai uşor elementele periferice (contur, culoare), decât greutatea, forma, materialul

– Îngustimea câmpului perceptiv (într-un timp limitat, ei percep un număr mai mic de elemente decât normalii)

GÂNDIREA.

– lipsă de flexibilitate a activităţii cognitive în general

– predomină funcţiile de achiziţie (nu cele de elaborare)

– nu are gândire creativă, ci reproductivă

– stabileşte mai uşor deosebirile, decât asemănările

– procesul înţelegerii este lacunar, pentru că nu integrează datele noi

LIMBAJUL.

– se dezvoltă cu întârziere sub toate aspectele sale

– primul cuvânt – la vârsta de 2 ani (faţă de 1 an, la normali)

– prima propoziţie – la vârsta de 3 ani (1,7 ani)

– vorbirea – apare la 34 luni (15 luni)

– Vocabularul este limitat, sărac în cuvinte ce desemnează mărimi, relaţii spaţiale, caracteristici psihice

– predomină substantivele, numărul verbelor este mic

– dificultăţi în înţelegerea şi utilizarea metaforelor, epitetelor,comparaţiilor

– atât în limbajul scris cât şi în cel vorbit, se caracterizează printr-un număr mic de cuvinte, construcţie defectuoasă gramatical

– se sugerează programe de intervenţie pentru dezvoltarea comunicării

– în formele severe, se sugerează dezvoltarea comunicării nonverbale şi “terapia ocupaţională”.

VOINŢA.

Scopurile sunt generate de interese imediate

Insuficienţa atenţiei acordate scopului

Frecvenţa manifestărilor de negativism

COMPORTAMENTUL.

Imaturitate. Are manifestări proprii preşcolarului

AFECTIVITATE.

Manifestările emotive sunt exagerat de puternice în raport cu cauza care le-a produs

Crize de furie, reacţii agresive faţă de cei din jur, distrugerea obiectelor, rănirea propriului corp

Veselia se poate transforma în crize de râs la nesfârşit

Predominanţa ori a euforiei, ori a iritabilităţii

INTEGRAREA FAMILIALĂ.

Părinţii nu reuşesc să se împace cu situaţia.

Chiar şi atunci când întârzierea în dezvoltarea copilului este evidentă, ei se amăgesc cu o mulţime de explicaţii posibile

pot trăi sentimente de culpabilitate

Totuşi, în condiţiile unei atitudini realiste a familiei, copiii debili mintal, se pot integra în aceasta

Urmează de regulă şcoli speciale, dar pot fi integraţi şi în învăţământul normal, depinde de gravitatea deficienţei

Reuşesc să ajungă la 4, 5 clase de regulă

Au posibilitatea de a-şi însuşi o profesie pe care o pot exercita cu succes: tâmplari, zidari, cofetari, croitori

FORME CLINICE.

Debilul armonic (muncitor, ascultător, capabil de a învăţa o meserie)

Debilul dizarmonic (sau “debilul complet”) se caracterizează prin preponderenţa tulburărilor afective şi de comportament

Instabil (incapabil de a se concentra)

Excitat (agitaţie motrică)

Emotiv (reacţii afective instabile şi exagerate)

IQ =20-50 (ceea ce corespunde unei dezvoltări normale a vârstei cronologice între 3-7 ani)

CARACTERISTICI.

Spre deosebire de idioţi (deficienţa mintală de gradul III), ajung la un nivel la care se pot folosi de experienţele anterioare pentru a se adapta la o situaţie nouă

Predominanţă a malformaţiilor somatice, aspect displastic facio-cranian (hipertelorism, gura de lup, urechi malformate, proeminenţa globilor oculari)

Displastie = înfățișare defectuoasă, congenitală sau dobîndită, a unui organ anatomic extern;

Hipertelorism = Modificare a aspectului facial, caracterizata prin marirea distantei dintre globii oculari; apare in unele sindroame genetice, precum Sindromul Down.

MOTRICITATEA.

Slab dezvoltată şi insuficient diferenţiată

Nu poate executa o mişcare izolată (de pildă nu poate închide un singur ochi)

Mişcări stângace şi lipsite de fineţe

LIMBAJ.

Ajung să-şi însuşească sistemul simbolic al limbajului în vederea comunicării

Vorbire imperfectă

Pronunţie cu tulburări,

Inteligibilitatea este redusă

Vocabular sărac, doar cuvinte uzuale

Vorbire agramată

GÂNDIRE        .

Rămâne prin excelenţă concretă şi situaţională, rezolvări mecanice

Nu depăşesc mecanismele gândirii unui copil de 7 ani

Nu pot să achiziţioneze noţiunea de număr şi nici relaţiile spaţiale

ACTIVITATE  .

Imatură şi labilă, imaginile parentale sunt singurul lor sistem de referinţă, singura experienţă relaţională

Au o mare nevoie de securitate

Reacţionează pronunţat la abandon, pot chiar dezvolta structuri obsesionale

COMPORTAMENT     .

Dominat de emotivitate, necontrolat

Comportamentele lor aberante nu sunt decât o reacţie de insecuritate, furie sau eşec.

AFECTIVITATE          .

Puerili, vanitoşi, reacţii ostile frecvente

ATENŢIA ŞI MEMORIA

Atenţie instabilă, când e interesat, se poate concentra pentru scurtă vreme

Memoria este de regulă diminuată, dar poate fi, în unele cazuri, excepţională (mai sunt denumiţi şi “idioţi savanţi”)

Aceştia pot reţine sute de rânduri dintr-o carte la o singură citire

Calculatorii, care fac operaţii de adunare, înmulţire, împărţire cu o rapiditate extraordinară

Desenatorii (există un caz – Raphael al pisicilor – care a avut faimă)

Muzicienii (reproduc după ureche linii melodice lungi şi complicate)

Mirositorii (pot distinge cu uşurinţă diverse mirosuri)

Încadrarea socială şi familială

Sunt incapabili de a se autoconduce în relaţie cu lumea, el trebuie asistat permanent

Pot fi totuşi educaţi să se alimentaze singuri, pot efectua o serie de munci simple sub supraveghere

Deficienţa mintală de gradul III
(profundă, sau Idioţie)

MOTRICITATE (+ afectivitate)

Structura psihomotrică este rudimentară, nediferenţiată

Nu constă decât în balansări uniforme, contorsiuni, grimase şi impulsuri motrice subite

Întreaga viaţă afectivă rămâne legată de impulsuri primitive brutale, cu aderenţe narcisice la corp şi zonele erogene

INTEGRARE SOCIALĂ

Din acest punct de vedere, se disting:

1. A) idioţia completă– nu prezintă decât instincte de conservare, fără limbaj, scoate sunete nearticulate, ţipete, impulsuri violente, afectivitatea sa rămâne la nivel pur autoerotic (masturbare, bulimie)

1. B) Idioţia incompletă– afectivitate cu tendinţă către anturaj, ceea ce face posibilă dresarea funcţiilor sale vegetative şi motrice. În limbaj însă, nu poate depăşi monosilabele