Unchiaşul şi Măgarul 

Venea calare Mosul pe un Magar iabras, Dar se opri, lasându-l sa pasca pe imas.

Cum se vede sloboda,

Vita, - voda-n loboda - Sare, zburda fara frica,

Tavaleste, calca, strica, Prapadind grozav imasul. Între timp, poftim ca pica Din senin si pagubasul!

- Sa fugim! grai Unchiasul. - Daca esti cu frica-n sân,

Fugi doar tu! Eu mai ramân.

Mi-i totuna cin'ma are:

Mi-i dusman orice stapân.

Ori esti tu, ori nu stiu care, N-o sa-mi puneti trei samare!