CUVÂNT ÎNAINTE

          Tot ceea ce face-ti implică activitatea creierului - modul de a gândi, de a simţi sau de a acţiona, precum şi felul în care vă înţelegeţi cu ceilalţi. Creierul este organul propriei personalităţi, al caracterului, al inteligenţei şi al tuturor deciziilor pe care le luaţi. În activitatea mea profesională de peste 20 de ani, care a constat în monitorizarea activităţii cerebrale a zeci de mii de pacienţi din întreaga lume, mi-a devenit foarte limpede că, dacă creierul funcţionează corect, şi individul va funcţiona la fel, iar dacă acesta prezintă anumite tulburări sau leziuni, acestea se vor reflecta deopotrivă şi în viaţa persoanei.

          Cu un creier mai sănătos eşti mai fericit, mai sănătos fizic, mai bogat, mai înţelept şi iei, pur şi simplu, decizii mai bune, care te ajută să te realizezi şi să trăieşti mai mult. Când creierul nu e sănătos, indiferent din ce cauză, fie că este vorba de o leziune la cap sau de o traumă emoţională suferită în trecut, oamenii sunt mai trişti, mai bolnavi, mai săraci, mai puţin înţelepţi şi au mai puţin succes.

Felul în care o leziune cerebrală poate afecta creierul e uşor de înţeles, însă cercetătorii au constatat, de asemenea, că programarea defectuoasă şi gândirea negativă îl pot leza în egală măsură. De exemplu, eu am crescut cu un frate mai mare care mă brusca mereu. Tensiunea şi teama mea permanentă au dus apoi la creşterea gradului de anxietate, la formarea de tipare specifice de gândire în cheie anxioasă, la o stare de continuă veghe, neîncetat în aşteptarea a ceva ce putea să izbucnească în orice moment. Teama aceasta a condus la o supraexcitare prelungită a centrilor fricii din creierul meu, care s-a temperat de-abia mai târziu, când mi-am putut rezolva problemele.

În cartea sa, colegul meu, dr. Joe Dispenza, vă arată cum să vă îmbunătăţiţi atât structurile fizice, cât şi sistemele logice ale creierului, pentru a vă ajuta să atingeţi o nouă stare mentală. Noua sa carte are fundamente ştiinţifice solide şi e scrisă pe acelaşi ton calm şi plin de înţelepciune ce se regăseşte şi în filmul premiat What the BLEEP do We Know!?, ca şi în prima sa carte, Antrenează-ţi creierul !

Strategii şi tehnici de transformare mentală.

          Deşi, în concepţia mea, creierul este un computer prevăzut atât cu o structură fizică pentru calcul, cât şi cu programe, partea fizică (funcţionarea cerebrală fizică şi concretă) nu este separată de program, adică de programarea şi remodelarea constant existente în cursul vieţii noastre. Acestea se influenţează în mod vădit una pe cealaltă.

Cei mai mulţi dintre noi au suferit, la un moment dat în viaţă, cel puţin un eveniment traumatizant, trăind mai apoi cu urmările aferente. Debarasarea de experienţele respective, care au devenit parte integrantă a structurii noastre cerebrale, poate avea efecte uimitor de benefice. Sigur că formarea unor deprinderi sănătoase pentru creier, un regim alimentar corect, mişcarea şi consumul anumitor substanţe hrănitoare sunt esenţiale pentru funcţionarea sa corespunzătoare. Dar, în plus, gândurile efective, de fiecare clipă, exercită şi acestea o puternică influenţă benefică asupra creierului... ori pot acţiona în defavoarea ta. Acelaşi lucru se poate spune şi despre experienţele din trecut, care ţi se pot integra în circuitele cerebrale.

Cercetările pe care le întreprindem la Clinica Amen vizează scintigrafiile cerebrale. SPECT (tomografie computerizată cu emisie fotonică unică sau tomoscintigrafie) este o tehnică de studiu din medicina nucleară care studiază fluxul sanguin şi tiparele de activitate. Spre deosebire de tomografia computerizată şi de rezonanţa magnetică nucleară, al căror obiect de studiu este anatomia cerebrală, SPECT studiază modul de funcţionare a creierului. Activitatea noastră în domeniul SPECT, concretizată în peste 70 000 de imagini până în prezent, ne-a revelat o sumedenie de lecţii importante despre creier, dintre care le vom aminti pe următoarele:

-  leziunile cerebrale ne pot distruge viaţa; -alcoolul nu este un aliment sănătos şi consumul acestuia determină frecvent deteriorarea creierului, reflectată în imaginile obţinute prin SPECT; -o serie de tratamente medicamentoase utilizate în mod curent, precum unele dintre anxioliticele obişnuite, sunt nocive pentru creier;boli precum maladia Alzheimer debutează, de fapt, în creier cu zeci de ani înainte de apariţia vreunor simptome.       

Din scintigrafiile SPECT am mai învăţat că, la nivel de societate chiar, trebuie să tratăm creierul cu mult mai multă iubire şi respect şi că a-ţi lăsa copiii să practice sporturi de contact precum fotbalul sau hocheiul nu e o idee prea inspirată.

Una dintre cele mai interesante revelaţii pe care le-am avut este aceea că oamenii îşi pot efectiv transforma creierul şi viaţa prin deprinderea unor obiceiuri cotidiene sănătoase pentru creier, precum corectarea convingerilor negative şi folosirea unor procese de meditaţie cum sunt cele prezentate de dr. Dispenza.

În cadrul unei serii de studii pe care le-am publicat s-a constatat că practicarea meditaţiei, aşa cum recomandă autorul cărţii de faţă, creşte aportul de sânge în cortexul prefrontal, partea cea mai implicată în procesele cognitive din creierul uman. Astfel, după opt săptămâni de meditaţie zilnică, cortexul prefrontal în stare de repaos era mai puternic, iar amintirile participanţilor la studiu erau şi ele mai clare. Există atâtea căi de a ne vindeca creierul şi de a-i îmbunătăţi funcţionarea.

Speranţa mea este că, la fel ca şi mine, veţi dori şi dumneavoastră să deveniţi "competitiv din punct de vedere cerebral", adică să beneficiaţi de un creier cu o funcţionare mai bună.

          Activitatea desfăşurată în domeniul imagisticii cerebrale mi-a schimbat toate aspectele vieţii. La puţin timp după ce am început să obţin imagini prin SPECT, în 1991, m-am hotărât să arunc o privire asupra propriului creier. Aveam 37 de ani. Când am dat cu ochii de aspectul toxic, bolovănos al acestuia, mi-am dat seama că nu era sănătos. Fusesem toată viaţa o persoană care nu se prea atingea de alcool, de ţigări şi nu consumam droguri. Şi-atunci de ce-mi arăta atât de rău creierul ? Înainte de a-mi da cu adevărat seama ce înseamnă sănătatea cerebrală avusesem multe obiceiuri rele pentru creier. Consumam multe alimente de tip fast food, exageram cu băuturile carbogazoase fără zahăr, mi se întâmpla deseori să nu dorm mai mult de patru-cinci ore pe noapte şi duceam cu mine povara unor suferinţe nerezolvate rămase din trecut. Nu făceam mişcare, sufeream de stres cronic, mă resimţeam şi aveam cam cu 15 kilograme în plus. Ce nu ştiam îmi dăuna... şi nu puţin.

          Ultimele analize SPECT pe care mi le-am făcut arată un creier mai sănătos şi mai tânăr decât acum 20 de ani. Peste el timpul a trecut invers - iată cât de sensibil la schimbare ne este creierul, când îţi pui în minte să-l îngrijeşti corespunzător. După ce am văzut cum arăta la început, mi-am dorit să se însănătoşească. Iar cartea aceasta îl va ajuta şi pe al dumneavoastră.

          Sper ca această lectură să vă facă tot atâta plăcere câtă mi-a făcut şi mie.

          Dr. Daniel G. Amen, autorul cărţii

          Schimbă-ţi mintea ca să te vindeci

          de tulburările emoţionale

          INTRODUCERE

          Cea mai mare obişnuinţă de care vă puteţi dezbăra vreodată

          este aceea de a fi dumneavoastră înşivă

Când mă gândesc la toate cărţile despre cum să ne construim viaţa pe care ne-o dorim, îmi dau seama că mulţi dintre noi sunt încă în căutarea unor metode fundamentate pe dovezi ştiinţifice solide, metode care să funcţioneze cu adevărat. Noile cercetări din domeniul creierului şi al corpului, al minţii şi al conştientului, deja efectuate, împreună cu un salt cuantic în felul în care înţelegem fizica, ne sugerează noi posibilităţi de progres spre ceea ce suntem instinctiv conştienţi că reprezintă propriul potenţial. În calitate de doctor în chiropractică aflat la conducerea unei clinici de sănătate integrativă mereu aglomerate, precum şi în cea de formator în domeniile neuroştiinţelor, funcţionării creierului, biologiei şi chimismului cerebral, am avut privilegiul de a mă afla în fruntea unora dintre aceste cercetări, nu numai prin studiul domeniilor de mai sus, ci şi prin observarea efectelor acestei noi ştiinţe, odată puse în practică de oameni ca mine şi ca dumneavoastră. Acesta este momentul în care potenţialul acestei noi ştiinţe devine realitate.

Ca urmare, am fost martorul unor transformări remarcabile în sănătatea şi calitatea vieţii unor persoane, apărute după ce acestea îşi transformaseră cu adevărat mintea. Am avut ocazia, în ultimii ani, să stau de vorbă cu o mulţime de oameni care depăşiseră probleme grave de sănătate, considerate fie în stadiu terminal, fie cronicizate. Conform modelului medical contemporan, astfel de recuperări erau etichetate drept "vindecări spontane".

Cu toate acestea, la o cercetare mai detaliată a călătoriilor lor interioare, am descoperit că mintea le era puternic implicată, iar transformările din plan fizic nu erau, de fapt, chiar atât de spontane. Descoperirea respectivă mi-a impulsionat studiile postuniversitare în domeniul tehnicilor de generare a imaginilor cerebrale, neuroplasticitate, epigenetică şi psihoneuro-imunologie. Mi-am dat pur şi simplu seama că în creier şi în corp trebuie să se întâmple ceva care să poată fI focalizat şi apoi reprodus. în cartea de faţă vreau să vă împărtăşesc câte ceva din cele aflate pe parcurs şi să vă arăt în ce fel, explorând relaţia dintre minte şi materie, puteţi pune în practică aceste principii, nu numai la nivelul propriului corp, ci în aproape orice aspect al vieţii.

Dincolo de teorie... către practică

          Mulţi dintre cititorii primei mele cărţi, Antrenează-ţi creierul !, au exprimat aceeaşi solicitare sinceră şi profundă (pe lângă un număr considerabil de aprecieri pozitive), similare cu persoana care scria: "Cartea ta chiar mi-a plăcut; am citit-o de două ori. Conţine informaţii ştiinţifice şi e deosebit de cuprinzătoare şi bogată în idei, dar nu-mi poţi spune cum să procedez ? Cum să fac să-mi antrenez creierul?".

În replică, m-am angajat într-o serie de seminarii referitoare la paşii practici care se află la îndemâna oricui pentru a realiza transformări la nivelul minţii şi al trupului, care să conducă la rezultate de durată. Ca urmare, am întâlnit oameni care au trecut prin vindecări inexplicabile, care s-au eliberat de vechi traume mentale şi emoţionale, au găsit rezolvarea unor probleme imposibile, au creat noi oportunităţi şi au avut parte de belşug în viaţa lor, asta ca să numim doar câteva dintre realizări. Pe unii dintre ei îi veţi întâlni în paginile de faţă.

Ca să înţelegeţi materialul din această carte nu aveţi nevoie s-o citiţi pe prima. Dar, ca să-mi exprim clar intenţia, Distruge-ţi obiceiurile nocive ! a fost scrisă pentru a servi drept ghid practic pentru Antrenează-ţi creierul !. Ce-mi propun cu adevărat este o carte simplă şi pe înţelesul oricui, deşi pe alocuri voi fi nevoit să vă dau informaţii care să pregătească terenul pentru introducerea unui concept pe care vreau să-l dezvolt. Scopul este construirea unui model realist şi funcţional de transformare personală, care să vă ajute să înţelegeţi cum ne putem schimba.

Distruge-ţi obiceiurile nocive ! este rezultatul uneia dintre pasiunile mele - un efort sincer de demistificare a misticului, astfel încât fiecare să înţeleagă că toate cele necesare realizării de schimbări esenţiale în viaţă ne sunt la îndemână. Suntem la faza în care vrem nu numai să "ştim", ci şi să "ştim cum". Cum putem pune în practică şi personaliza conceptele ştiinţifice de ultimă oră şi înţelepciunea străveche pentru a ne crea o viaţă mai bogată ? Când vom fi în stare să punem cap la cap descoperirile ştiinţei despre natura realităţii şi când ne vom îngădui să aplicăm principiile respective în viaţa de zi cu zi, atunci vom deveni, fiecare dintre noi, atât mistici, cât şi oameni de ştiinţă în propria noastră viaţă.

Aşadar, vă invit să încercaţi tot ce vă învaţă această carte şi să observaţi cu obiectivitate rezultatele, cu alte cuvinte, dacă vă veţi strădui să vă transformaţi universul interior de gânduri şi sentimente, mediul extern ar trebui să vă răspundă şi să vă arate că mintea v-a influenţat lumea "exterioară". Ce alt motiv aţi mai avea să încercaţi ?

Dacă dobândiţi informaţii intelectuale pe care le însuşiţi ca filozofie şi începeţi să aplicaţi cunoştinţele respective în viaţă, suficient de frecvent până ajungeţi să le stăpâniţi, veţi reuşi să treceţi de la stadiul de filozof la cel de iniţiat şi, în final, la cel de maestru. Fiţi pe recepţie... există dovezi ştiinţifice solide că se poate.

Din capul locului, vă cer sincer să vă păstraţi mintea deschisă astfel încât să construim, pas cu pas, conceptele pe care le prezint în această carte. Vă ofer toate aceste informaţii ca să le folosiţi în practică - altfel n-ar fi decât subiecte interesante de conversaţie la masă, nu ? Odată ce vă puteţi deschide mintea spre starea reală a lucrurilor şi puteţi renunţa la convingerile condiţionate pe care v-aţi obişnuit să le folosiţi drept cadru al realităţii, veţi ajunge să culegeţi roadele eforturilor depuse. Iată ce îmi doresc pentru dumneavoastră.

Informaţiile cuprinse în aceste pagini au menirea să vă inspire să vă dovediţi calitatea de creator divin.

          N-ar trebui să stăm niciodată şi să aşteptăm ca ştiinţa să ne permită să realizăm lucruri neobişnuite, pentru că, dacă procedăm aşa, atunci nu facem altceva decât să transformăm ştiinţa într-un alt fel de religie. Ar trebui să avem destul curaj încât să ne analizăm viaţa, să facem lucruri pe care le considerăm neconvenţionale şi să exersăm neîncetat. Când procedăm astfel, suntem pe cale să accedem la un nivel superior de putere personală. Această capacitate o dobândim când începem să ne analizăm în profunzime convingerile. Putem descoperi că rădăcinile acestora sunt condiţionate religios, cultural, social, educaţional, familial, prin mass-media sau chiar genetic (prin marcare de către experienţele senzoriale din propria viaţă, dar şi din vieţile a nenumărate generaţii anterioare). Ulterior, punem în balanţă vechile idei cu paradigme noi care ne vor sluji, poate, mai bine.

          Vremurile sunt în schimbare. Ca indivizi treziţi la o realitate extinsă, facem parte dintr-un ocean al schimbării. Sistemele şi modelele noastre curente de realitate se descompun şi este vremea să apară ceva nou. Peste tot, modelele noastre politice, economice, religioase, ştiinţifice, educaţionale, medicale, precum şi relaţiile noastre cu mediul se conturează altfel decât acum nici zece ani.

Renunţarea la învechit şi adoptarea noului nu par greu de realizat. Dar, cum arătam în Antrenează-ţi creierul !, multe din cele aflate şi trăite s-au înglobat în "sinele" biologic şi le purtăm ca pe un veşmânt. Suntem, pe de altă parte, conştienţi că lucrurile pe care le considerăm adevărate astăzi, mâine s-ar putea să nu mai fie. Aşa cum am ajuns să ne îndoim de felul în care înţelegem atomul ca particulă solidă de materie, tot aşa şi realitatea şi interacţiunile noastre cu aceasta constituie o desfăşurare de idei şi convingeri.

          Mai ştim totodată şi că părăsirea mediului cu care ne-am obişnuit şi pătrunderea în paşi de dans în altul nou e ca înotul somonului în susul râului: solicită efort şi, sinceri să fim, nu e comod. În plus, ca să pună capac la toate, ridiculizarea, marginalizarea, opoziţia şi denigrarea din partea celor care se agaţă de cele pe care cred că le cunosc ne urmăresc peste tot.

          Cine atunci, cu o astfel de înclinaţie spre neconvenţional, ar fi dispus să înfrunte asemenea adversităţi în numele vreunui concept pe care nu-l poate îmbrăţişa cu simţurile, dar care îi e viu în minte ? De câte ori în istorie indivizi consideraţi eretici şi nebuni, supuşi abuzului din partea mediocrităţii, s-au dovedit genii, sfinţi sau maeştri ? Îndrăzniţi să fiţi original ?

Schimbarea ca opţiune şi nu ca reacţie

          Se pare că natura umană este construită astfel încât să ne împotrivim schimbării până ce lucrurile se înrăutăţesc cu totul şi ne deranjează atât de tare, încât nu mai putem continua cum ne-am obişnuit, lucru adevărat deopotrivă pentru indivizi, cât şi pentru societate în general. Ca să îmbrăţişăm adevărata schimbare, aşteptăm să se producă criza, trauma, pierderea, boala şi tragedia, înainte de a ne apleca să analizăm cine suntem, ce facem, cum trăim, ce simţim şi ce credem sau cunoaştem. Nu rareori ni se întâmplă să avem nevoie ca lucrurile să stea cum nu se poate mai rău ca să începem să facem schimbări în sprijinul sănătăţii, al propriilor relaţii şi familii, precum şi al propriului viitor. Mesajul meu este: De ce să aşteptăm ?

Putem învăţa şi apoi ne putem îndrepta spre durere şi suferinţă sau ne putem dezvolta într-o stare de bucurie și inspiraţie. Cei mai mulţi dintre noi aleg prima opţiune. Ca s-o adoptăm pe cea de-a doua, n-avem decât să decidem că schimbarea ne va produce probabil un oarecare disconfort sau neplăcere, va implica o rupere de rutina previzibilă şi o perioadă de necunoaştere.

          Cei mai mulţi s-au obişnuit deja cu disconfortul temporar generat de necunoaştere. Ne-am canonit în copilărie să învăţăm cititul, până ce ne-a devenit o a doua natură. Prima dată când am încercat să cântăm la vioară sau să batem toba, părinţii şi-au dorit să ne trimită într-o cameră antifonată. Vai de sărmanul pacient căruia trebuie să i se ia sânge şi încape pe mâinile unui student la medicină care are cunoştinţele necesare, dar căruia îi lipseşte încă îndemânarea pe care n-o va dobândi decât prin practică.

Acumularea de cunoştinţe (a şti) şi apoi dobândirea experienţei practice prin aplicarea celor învăţate, până în momentul în care o anumită abilitate îţi devine o a doua natură (a şti cum), constituie probabil modul în care ne-am căpătat majoritatea abilităţilor care acum ni se par parte a propriei fiinţe (cunoaştere). În mod foarte asemănător, a învăţa cum să ne schimbăm viaţa presupune cunoştinţe şi aplicarea acestora. Iată motivul pentru care volumul de faţă este împărţit în trei părţi cuprinzătoare.

          Primele două părţi ale acestei cărţi constituie o succesiune de idei ce alcătuiesc un model mai amplu şi mai dezvoltat de înţelegere pe care să vi-l personalizaţi. Am repetat unele dintre idei pentru că vreau să vă reamintesc ceva ce nu vreau să uitaţi. Exerciţiul repetitiv întăreşte circuitele din creier şi formează mai multe conexiuni neurale astfel încât, chiar în momentele de slăbiciune, să nu vă deziceţi de măreţie. Când vă veţi strecura în partea a III-a a cărţii, cu o bază solidă de cunoştinţe, veţi putea experimenta singur "adevărul" celor aflate înainte.

Partea I: Ştiinţa sinelui

          Explorarea noastră va începe cu o trecere în revistă a paradigmelor filosofice şi ştiinţifice aflate în legătură cu cele mai recente cercetări asupra naturii realităţii: cine suntem, de ce multora schimbarea li se pare atât de dificilă şi ce ne stă în putinţă ca fiinţe umane. Această primă parte va fi o lectură uşoară, promit.

          Capitolul 1. Sinele cuantic vă oferă o introducere într-un pic de fizică cuantică, dar nu vă alarmaţi. Pornesc de acolo pentru este important să începeţi să vă însuşiţi conceptul conform căruia mintea (subiectivă) are influenţă asupra lumii (obiective). Conform efectului observatorului despre care vorbeşte fizica cuantică, punctul asupra căruia vă concentraţi atenţia este cel spre care vă îndreptaţi energia. Drept urmare, dumneavoastră sunteţi cel care îşi influenţează lumea materială (care, că tot veni vorba, constă în cea mai mare parte din energie). Dacă acceptaţi chiar şi numai o clipă această idee, s-ar putea să începeţi să vă concentraţi asupra celor dorite, mai curând decât asupra celor nedorite. Şi s-ar putea chiar să vă treziţi cu gândul că, dacă un atom este 99,99999% energie şi 0,00001% substanţă fizică, atunci şi eu sunt de fapt mai mult nimic decât ceva. Şi-atunci de ce mă concentrez asupra acelui procent infim de lume materială când eu reprezint mult mai mult de atât ? Nu cumva definirea realităţii mele prezente prin ceea ce îmi percep simţurile este cea mai mare autolimitare ?

          Notă: Niels Bohr - "On the constitution of atoms and molecules". Dacă sunteţi cu adevărat interesat de amănunte referitoare la universul subatomic, atunci vă pot spune că volumul unui atom (aproximativ 1 angstrom sau 10^-10 metri în diametru) este cu aproape 15 ordine de mărime mai mare decît volumul nucleului (de aproximativ 1 femtometru sau 10^-15 în diametru), ceea ce înseamnă că atomul este cam 99,9999999999999% vid. Deşi norul electronic din jurul nucleului ocupă cea mai mare parte din spaţiul în care se află atomul, acest nor este, în cea mai mare parte, spaţiu liber, iar electronii din interiorul său sunt minusculi. Nucleul de mare densitate conţine cea mai mare parte a masei atomului. Mărimea relativă a unui electron prin raportare la nucleu este comparabilă cu raportul de mărime dintre volumul unui bob de mazăre faţă de cel al unui SUV, iar perimetrul norului de electroni în raport cu SUV-ul ar egala, aproximativ, mărimea statului Washington.

          În capitolele 2-4 vom analiza ce înseamnă schimbarea - cum să ne depăşim mediul, trupul şi timpul.

          Eraţi probabil convins că gândurile vă creează viaţa.

Dar, în Capitolul 2. Depăşirea propriului mediu, vă voi explica de ce, dacă îngăduiţi lumii exterioare să vă controleze gândurile şi simţirea, mediul extern vă va modela circuitele creierului pentru a vă face să gândiţi "corespunzător" cu tot ce vă este familiar. Rezultatul va fi crearea aceluiaşi lucru, dar în cantităţi mai mari - creierul dumneavoastră se va modela astfel încât să reflecte problema, condiţiile şi contextele personale din viaţă. Aşadar, ca să vă schimbaţi trebuie să depăşiţi cadrul tuturor aspectelor fizice din propria viaţă.

Capitolul 3. Depăşirea propriului trup analizează în continuare modul în care trăim, inconştient, conform unui set de comportamente, gânduri şi reacţii emoţionale memorate care funcţionează, toate, ca nişte programe de calculator în culisele conştientului. Iată de ce nu este suficient să "gândim pozitiv" pentru că partea cea mai mare din sinele nostru adevărat s-ar putea să existe subconştient în, propriul corp, sub formă de negativitate. La finalul lecturii acestei cărţi veţi şti cum să pătrundeţi în sistemul de operare al subconştientului şi să realizaţi transformări permanente în chiar sălaşul unor astfel de programe.

Capitolul 4. Depăşirea timpului cercetează modul în care trăim, fie într-o stare de anticipare a evenimentelor viitoare, fie reîntorcându-ne mereu la amintiri (sau amândouă), până ce corpul începe să creadă că trăieşte în alt timp decât prezentul. Ultimele cercetări sprijină ideea că dispunem de o abilitate înnăscută de a ne transforma creierul şi trupul numai prin gând, astfel încât să arate din punct de vedere biologic ca şi cum un anumit eveniment aşteptat ar fi avut deja loc. Pentru că puteţi face gândul mai real decât orice altceva, cu condiţia unei înţelegeri adecvate, vă puteţi transforma identitatea de la celula nervoasă şi până la gene. Când învăţaţi cum să vă folosiţi atenţia ca să accesaţi prezentul, veţi pătrunde prin portalul câmpului cuantic, sălaşul tuturor posibilităţilor.

Capitolul 5. Supravieţuire şi creaţie ilustrează diferenţa dintre viaţa întru supravieţuire şi cea întru creaţie. A trăi pentru supravieţuire înseamnă o viaţă în condiţii de stres şi funcţionare în regim de materialism, cu convingerea că lumea exterioară este mai reală decât cea interioară. Când sunteţi sub ameninţarea sistemului nervos de tip luptă sau fugi, controlat de cocteilul lui de substanţe îmbătătoare, sunteţi programat să nu vă preocupe decât propriul corp, obiectele ori persoanele din jur şi sunteţi obsedat de timp. Creierul şi trupul sunt în dezechilibru. Trăiţi o viaţă previzibilă. Şi totuşi, când vă aflaţi în nobila stare de creaţie, nu sunteţi nici trup, nici obiect, nici timp - pur şi simplu uitaţi de dumneavoastră. Deveniţi conştiinţă pură, eliberat de cătuşele propriei identităţi care are nevoie de realitatea exterioară ca să-şi aducă aminte cine crede că este.

Partea a II-a: Creierul şi meditaţia

          În Capitolul 6. Trei creieri: de la a gândi la a face şi apoi la a fi vă veţi familiariza cu conceptul de "creieri" care vă permit să treceţi de la a gândi la a face şi apoi la a fi. Chiar şi mai bine, când vă concentraţi atenţia pe excluderea mediului, a corpului şi timpului, puteţi uşor trece de la a gândi la a fi fară obligaţia de a face ceva. În această stare mentală, creierul nu mai distinge între ce se întâmplă în lumea reală şi ce se întâmplă în lumea interioară, a minţii. Astfel, dacă sunteţi capabil să repetaţi mental o experienţă dorită numai prin intermediul gândului, veţi trăi emoţiile evenimentului respectiv înainte ca acesta să aibă fizic loc. Acum parcurgeţi o nouă stare de a fi, deoarece mintea şi corpul funcţionează în consens. Când începeţi să simţiţi ca şi cum un posibil eveniment viitor are loc în momentul în care vă concentraţi asupra lui, vă rescrieţi obişnuinţele, atitudinile automate şi alte programe subconştiente nedorite.

Capitolul 7. Golul cercetează cum ne putem elibera de emoţiile memorate - care ne-au devenit personalitate - şi cum putem arunca o punte între ceea ce suntem în realitate în universul nostru interior, intim, şi cum apărem în ochii lumii exterioare, sociale. Cu toţii ajungem într-un punct în care încetăm să mai învăţăm şi ne dăm seama că nimic din exterior nu poate îndepărta sentimentele trecutului. Dacă puteţi prevedea cum veţi simţi fiecare experienţă din viaţă, nu va mai fi loc de nimic nou, pentru că o să vă vedeţi viaţa din perspectiva trecutului şi nu a viitorului. Acesta este punctul de joncţiune în care sufletul fie se eliberează, fie cade în uitare.

          În acest capitol veţi afla cum să eliberaţi energie sub formă de emoţii, micşorând astfel golul dintre identitatea aparentă şi cea reală, creând, în final, transparenţă. Când sinele văzut din afară şi cel real sunt unul şi acelaşi lucru, atunci sunteţi cu adevărat liber.

Partea a II-a se finalizează cu Capitolul 8. Meditaţie, demistificarea misticului şi unde ale propriului viitor, în care îmi propun să demistific meditaţia astfel încât să ştiţi ce faceţi şi de ce. Discuţia despre undele cerebrale, prezentată simplu, vă va arăta cum vi se încarcă electromagnetic creierul când vă concentraţi, în comparaţie cu stările de excitaţie induse de factorii de stres. VeȚi afla că adevărata menire a meditaţiei este aceea de a depăşi mintea analitică şi de a pătrunde în subconştient pentru a realiza transformări reale şi permanente. Dacă, după meditaţie, sunteţi aceeaşi persoană, atunci înseamnă că nu s-a întâmplat nimic, la niciun nivel. Când meditaţi şi vă puneţi în legătură cu ceva superior, atunci puteţi crea şi apoi memora o asemenea coerenţă între propriile gânduri şi sentimente, încât nimic din universul dumneavoastră exterior - obiecte, persoane ori stări de oricând sau de oriunde - nu vă va putea mişca de pe treapta respectivă de energie. Veţi ajunge să vă stăpâniţi mediul, trupul şi timpul.

Partea a III-a: Pas cu pas spre un nou destin

          Toate informaţiile din partea I şi partea a II-a sunt menite să vă echipeze cu cunoştinţele necesare astfel încât, când le veţi pune în practică (aplica) în partea a III-a - care vă arată cum să procedaţi - veţi trece prin experienţa directă a celor învăţate. Partea a III-a în totalitatea sa se referă la modul de implicare a sinelui într-o disciplină efectivă, un exerciţiu mental de folosit în cotidian. Este un proces etapizat de meditaţie menit să vă dea posibilitatea să puneţi în practică teoriile care vi s-au prezentat.

          Şi fiindcă veni vorba, aţi simţit că ameţiţi când am pomenit de procesul acesta în mai mulţi paşi ? Dacă da, nu e ceea ce credeţi. Desigur, veţi învăţa o serie de paşi, dar nu peste mult timp îi veţi simţi ca pe unul sau maxim doi paşi extrem de simpli. La urma urmei, şi când vă pregătiţi să urcaţi la volan întreprindeţi probabil de fiecare dată mai multe acţiuni (vă potriviţi scaunul, aprindeţi farurile, priviţi în jur, semnalizaţi, puneţi frână, porniţi înainte sau în marşarier, apăsaţi pe accelerator şi aşa mai departe). Din vremea când învăţaţi să conduceţi, toată această procedură a devenit automată şi uşor de executat. Vă asigur că tot aşa se va întâmpla şi după ce veţi învăţa fiecare pas prezentat în partea a III-a.

          S-ar putea să vă întrebaţi: Ce nevoie am să citesc partea I şi partea a II-a ? Ia să trec direct la partea a III-a ! Ştiu, şi eu aş gândi probabil la fel. Hotărârea de a vă oferi informaţia relevantă în primele două părţi vine din dorinţa ca atunci când ajungeţi la cea de-a treia să nu mai rămână loc de presupuneri, atitudini dogmatice sau speculaţii. Când veţi începe să puneţi în practică paşii de meditaţie, veţi şti exact ce faceţi şi de ce faceţi. Cu cât înţelegeţi mai bine ce şi de ce, cu atât veţi cunoaşte mai mult şi veţi şti mai bine cum să procedaţi la momentul potrivit. Astfel, experienţa practică de transformare mentală reală va fi investită cu mai multă forţă şi determinare.

          Folosirea paşilor prezentaţi în partea a III-a vă va ajuta să acceptaţi capacitatea înnăscută de transformare a unor aşa-zise situaţii imposibile de viaţă. V-ar putea chiar îngădui să întrezăriţi realităţi posibile la care nici nu vă gândiserăţi înainte de a lua contact cu aceste noi concepte - aţi putea chiar începe să îndrăzniţi neobişnuitul. Iată ce-mi propun să vă determin să faceţi la finalul lecturii acestei cărţi.

          Aşa că, dacă puteţi rezista tentaţiei de a sări direct la partea a III-a, vă promit că, odată ajuns acolo, o să vă simţiţi suficient de capacitat de cele aflate. În întreaga serie de workshop-uri pe care le-am susţinut în toată lumea am observat că o astfel de metodă funcţionează. Când au cunoştinţele corespunzătoare şi le înţeleg pe deplin, şi mai beneficiază pe urmă şi de ocazia unei instruiri eficace pentru aplicarea celor învăţate, ca prin minune, oamenii ajung să culeagă roadele propriilor eforturi, sub formă de transformări care servesc drept răspuns în propria viaţă.

          Partea a III-a vă va înzestra cu abilităţile de meditaţie care să producă transformări în minte, în trup şi chiar în exterior. În momentul în care veţi observa ce anume aţi înfăptuit în interior, cu efect în afara dumneavoastră, veţi repeta experienţa. Când în viaţa dumneavoastră se va manifesta o nouă experienţă, energia resimţită o veţi primi sub formă de emoţie superioară, ca forţă, fior sau recunoştinţă fară margini, energie care vă va impulsiona să repetaţi experienţa, iar şi iar. Acum sunteţi pe calea adevăratei evoluţii.

          Fiecare pas de meditaţie descris în partea III-a este asociat unei informaţii semnificative prezentate anterior. Şi fiindcă la acel moment veţi fi cultivat deja sensul acţiunii, nu vor exista ambiguităţi care să ducă la risipirea viziunii.

          Aşa cum se întâmplă cu multe deprinderi dobândite, s-ar putea ca la început să fiţi nevoit să vă folosiţi întreaga capacitate de efort conştient ca să vă păstraţi concentrarea în timp ce învăţaţi cum să meditaţi ca să vă antrenaţi creierul. În cursul acestui proces va trebui să vă abţineţi de la comportamentele tipice şi să vă menţineţi gândurile asupra celor întreprinse, fară abateri spre stimuli externi, astfel încât acţiunile să vă rămână în armonie cu intenţiile.

          Exact aşa cum vi s-a întâmplat prima dată când aţi învăţat să gătiţi după reţete Thai, să jucaţi golf, să dansaţi salsa sau să mânuiţi un schimbător de viteze, noutatea acţiunii vă va obliga şi de data aceasta ca mai întâi să exersaţi permanent abilitatea respectivă, antrenându-vă şi mintea şi corpul să memoreze fiecare pas.

          Nu uitaţi, mai toate formele de instruire sunt organizate în fragmente uşor de prelucrat, astfel încât corpul şi mintea să poată începe să conlucreze. În momentul în care "v-aţi prins", toţi paşii separaţi pe care i-aţi tot repetat se vor contopi într-un singur proces unic şi fluid. Abordarea metodică, lineară, se transformă lin într-o demonstraţie holistică, lipsită de efort, coerentă. Acesta este momentul posesiunii personale. Se întâmplă câteodată ca efortul implicat să devină obositor, dar, dacă insistaţi cu un anume aport de voinţă şi energie, veţi ajunge, cu timpul, să vă bucuraţi de rezultate.

          Când ştiţi că ştiţi "cum" să procedaţi, sunteţi pe cale să deţineţi controlul asupra aspectului respectiv. Îmi face deosebită plăcere să afirm că sunt multe persoane în întreaga lume care folosesc cunoştinţele din cartea aceasta ca să-şi transforme în mod efectiv viaţa. Doresc din tot sufletul ca şi dumneavoastră să vă distrugeţi obiceiurile nocive şi să vă creaţi viaţa nouă pe care v-o doriţi.

          Aşadar, să începem.