Recenzie

„Ceea ce este o realitate sufleteasca in sufletul unui popor nu este si in sufletul altui popor.Fiecare popor cult isi are structura si evolutia sufleteasca proprii siesii si are destinul sau”

            Editura Paidea prezinta o editie a cartii lui Constantin Radulescu-Motru, intitulata:“Psihologia poporului roman ” fiind aparuta sub ingrijirea lui Alexandru Boboc in anul 1999,la Bucuresti.

            Date biografice : C-tin Radulescu-Motru, unul din cei mai de seama filozofi romani din perioada interbelica, este un ganditor cu formatie enciclopedica dar si  un remarcabil dascal si promotor al noului in educatie si invatamant. Dupa ce isi urmeaza studiile in Germania, impreuna cu marele psiholog Wilhelm Wundt in 1893 el sustine lucrarea de doctorat cu tema :“Evolutia cauzalitatii naturale la Kant”. A intemeiat Societatea de filozofie precum si Revista de filozofie (1923-1943).

C.R-Motru are o activitate publicistica vasta :“Cultura si politicianismul”(1904),“Personalismul energetic”(1927), “Stiinta si energie”(1907 ), “Puterea sufleteasca”(1908) fiind doar cateva din principalele sale lucrari.

Continuand orientarea marilor nostri carturari spre promovarea si afirmarea valorilor culturii nationale,s-a lasat puternic influentat in studiile sale mai ales de Kant,Wundt si Ostwald.

            In “Psihologia poporului roman” C-tin R-Motru prezinta poporul roman sub aspect psihologic, istoric, geografic. El vorbeste despre insusirile sufletului diverselor popoare,arata cum au influentat de-a lungul timpului conceptele imprumutate din Occident cultura romaneasca. Tot acum autorul va arata   progresul „omului de vocatie” si va detalia notiunea de popor cult.

           Lucrarea sa este impartita in mai multe capitole, in cadrul carora abordeaza de fiecare data o tipologie umana diferita :

”Psihologia poporului roman”,

„Sufletul neamului nostru.Calitati bune si defecte”,

„Psihologia industriasului”,

„Psihologia martorului”,

„Psihologia ciocoismului”,

„Din Psihologia revolutionarului”.

            Ne vom opri insa aupra a doua dintre aceste parti :”Psihologia poporului roman”, si „Sufletul neamului nostru. Calitati bune si defecte”,intrucat daca in prima, autorul elaboreaza  o analiza asupra insusirilor sufletului romanesc , in a doua, el va continua descrierea principalelor defecte si calitati ale poporului roman .

Prin „Psihologia poporului roman” el incearca sa explice,asadar, insusirile sufletesti ale poporului roman mentionand faptul ca la baza acestora se regasesc trei factori principali: fondul biologic ereditar al poporului, mediul geografic si caracterele institutionale dobandite odata cu progresul istoric. Doar cunoscand acesti trei factori si analizandu-i vom putea sa studiem actualitatea sufletesca a unei populatii.

Doar acele populatii care se bucura de o spiritualitate dezvoltata pot sa-si construiasca propriul desrtin. ”Spiritualitatea este ca o armatura de izolare. Ea da posibilitatea unor populatii sa-si croiasca un destin propriu, emancipat de sub jugul biologic si geografic al conditiilor lor de viata”. Consider aceasta comparatie pe cat se poate de reala intrucat gasesc ca o tara ce are ca suport credinte spirituale bine dezvoltate este una puternica ,organizata ,condusa intr-o maniera echitabila ,cu o cultura nationala bine determinata .

           In cele ce urmeaza autorul reliefeaza unele diferente care apar intre studiul pe care psihologia sociala il face asupra unei populatii cu trecut istoric bine zidit si al unei populatii lipsite de armatura spirituala.In prima faza, fiind lipsit de spiritualitate nu putem vorbi decat de o simpla analiza asupra unor manifestari sufletesti. In cealalta situatie, avand la baza studiului populatiei cu  institutii spirituale bine inradacinate –se regasesc multiple realitati suprabiologice,studiul fiind mai usor de realizat . 

           Avem, astfel, nu o singura pshihologie sociala pentru toate popoarele culte ci psihologii sociale diferite precum: psihologia sociala a poporului englez, psihologia sociala a poporului francez, psihologia sociala a poporului german, si asa pentru fiecare popor  cult in parte. In concluzie: „Cu cat un popor are o cultura mai veche si mai originala” cu atat stiinta despre sufletul sau, are de cercetat un obiect mai special. Este cazul popoarelor amintite mai sus. La popoarele cu o cultura mai noua si nu atat de originala,  dificultatile vor exista mereu – este cazul nefericit al poporului roman .

            Al II-lea capitol pune in prim plan individualismul sufletului romanesc. Fiind considerata principala trasatura caracteristica a romanului, individualismul poporului nostru este comparat cu cel al popoarelor culte apusene. ”Românului nu-i place tovarasia. El vrea sa traiasca de capul lui”. In zadar invatam in clasele primare sa muncim in echipa, daca acest lucru nu-l pastram  si nu il practicam. Individualismul romanesc este mult diferit de acela cunoscut in Apusul european. Aici,el se manifesta pe planul vietii sociale si economice, pe cand individualismul romanesc este mai mult o reactie subiectiva, un egocentrism, caracteristica ce pare a se gasi mai degraba sub influenta factorului ereditar.

           In urmatorul capitol, autorul ne vorbeste despre neperseverenta. ”Romanul este greu pana se apuca de ceva,ca de lasat se lasa usor”. Cu aceasta afirmatie,autorul nu este in totalitate de acord .El vine cu un exemplu si anume precizeaza ca romanul proprietar de pamant  este cel mai perseverent muncitor agricol.

            Despre caracterul romanului si naravurile sale vorbeste si Dimitrie Cantemir in lucrarea sa:”Descrierea Moldovei”.Pe cand C-tin R-Motru face o analiza mai blanda,Dimitrie Cantemir adopta o viziune mult mai critica. Pe langa stilul mai obiectiv, veridic pe care il intalnim in „Psihologia poporului roman”, autorul mai foloseste si argumente, exemple concrete,sondaje ,statistici .

             In aceasta parte a lucrarii C-tin R-Motru ne vorbeste despre calitatile si defectele sufletului neamului romanesc. Pentru a cunoaste sufletul unui neam, C-tin R-Motru considera obiectivitatea, ca fiind principala punctul de plecare al analizei. Numai dupa aceasta putem interveni si  argumenta cu diverse credinte patriotice.

            „Omul de caracter, la romani, nu este acela care este consecvent cu sine insusi, ci acel care n-a iesit din cuvantul grupului,adica cel care a urmat intotdeauna clopotul turme”. „Imitam ca oile faptele din jurul nostru si nu aratam o energie decat cand suntem in grup”. Aceasta idee ma duce cu gandul la fenomenul des auzit de noi:”al efectului de turma”.

           Convingerile grupului se situeaza intotdeauna asupra celor personale. Se mai spune despre roman ca este curajos dar numai cand se afla an grup. ”Nu este tara cu oameni mai curajosi ca tara noastra romaneasca. Romanii sunt eroi dar cu deosebire cand sunt in grup”

           In momentul in care romanul a ramas singur el este tentat de a se retrage. El este curajos numai atunci cand este in grup. Preocupat de ce vor zice altii,se lasa intimidat cu usurinta sub influenta multimii. Nu avem curajul sa ne sunstinem propriile idei dar se spune despre poporul roman ca este cel mai susceptibil.

            Si C-tin R-Motru ca si Dimitrie Cantemir aminteste despre iutia la manie a romanilor .Insa acestia se linistesc imediat.

            Astfel, romanul pare a trai sufleteste mai mult cu o constiinta de grup decat cu constiinta sa personala.

            Spre  sfarsitul capitolului C-tin R-Motru, vorbeste despre eroul timpurilor moderne, infatisat ca avand un suflet mai nou decat cel al eroului timpurilor vechi. Romanilor,din pacate, le lipseste acest suflet nou, aceasta,el considera ca este cauza tuturor deceptiilor noastre. Noi nu dorim sa ne unim bunurile precum procedeaza populatiile apusene dar dorim sa invingem strainii in comert si industrie ,sa taim o viata politica cu regim parlamentar si voim sa avem o cultura a noastra originala.

           In „Psihologia poporului roman” C.tin R-Motru alcatuieste o scriere exceptionala, care discuta probleme poporului romanesc din punct de vedere al factorilor psihologic, social, ereditar. Prin descrierea insusirilor sufletului poporului roman, a unor calitati si defecte ale neamului romanesc din punct de vedere psihologic si social acesta reuseste sa impresioneze frumos cititorul  si sa trezeasca dorinta de a-i citit lucrarea .

Discutand probleme vechi dar si noi aceasta carte ramane o adevarata capodopera in literatura romaneasca.