Întai o sa trecem prin buruieni amare, prin paturi de pelin, prin horbota de muşeţel cu nasturi galbeni, şi cand vom ieşi puţin din gradina salbatica, picioarele va vor mirosi a Poala Maicii-Domnului, prin care vom merge desculţi, eu cu labele mele mari, voi cu calcaiele voastre ca nişte coltuce trandafirii. Sa nu ma întrebaţi prea multe lucruri o data, ca ma încurc. Sa nu fiţi curioşi sa aflaţi de ce este pamantul negru, iarba verde şi cerul albastru, ca nu ştiu deloc. O sa ne iasa pasari înainte: randunele ascuţite, vrabii grasulii şi cioroi d-aia marii. Taceţi din gura, ca nu ştiu pentru ce zboara şi cum. Şi sa nu daţi cu pietre în mine, ca ma bag în iarba, ma culc şi nu mai merg, pana ce fiecare din voi nu ma pupa de zece ori, unul pe o parte şi celalalt pe alta, pe muchiile urechii şi pe un ochi închis.

—Ce spusei? A! mi-aduc aminte. Fiindca aţi fost cuminţi, o sa mergem sa va arat ceva, dincolo de apa şi peste drum de moara, unde Moşul cu barba cat canepa şi cu sprancenile cat peria de haine macina toata ziua faina de cozonaci. Sa nu faceţi gura cand trecem pe langa moara, ca sa nu iasa Moşul în prag şi sa ne ameninţe cu degetul lui lung cat un baţ cu maciulie: ca daca iese, eu o iau la fuga, şi ne prinde Moşul din urma, şi ne pune sa-i facem perişoare de malai pentru şoarecii morii, ca are opt sute.

Cand vom trece apa, o sa va iau în carca pe amandoi – unul calare pe umarul drept şi altul pe stangul – ca sa nu va prinda racii de picioare şi sa va gadile subt talpa. O sa vedeţi în apa un prost mare cu doi copii în spinare, aplecaţi pe iaz. Sa nu ma întrebaţi cine sunt aia. Şi sa nu radeţi de mine, ca ma pui jos în rau şi trec apa de-a buşile cu voi şi fac prin apa: coac, oacaca, coac! ca broscoiul ala de colo, care şi-a scos botul verde din apa ca sa credem ca nu este el şi sa ne sperie.

O sa va arat un pom în care cresc papuşi, din care pricina pomul se cheama papuşoi, adica tata de papuşi. Papuşile astea n-au mama, au numai tata, dar nici nu va închipuiţi ce mai tata au: cu douasprezece mustaţi şi douasprezece ţacalii de ţap, toate roşcovane: aşa e neamul lor; de stat la soare mult s-a parlit. O sa va arat o padure care face papuşi îmbracate gata şi încheiate la şapte camaşi albe, peste care tata lor a tras şi un halat verde-deschis. O sa vedeţi papuşile sculate în picioare pe pom şi înfaşurate în stihare.

O sa vedeţi papuşile cu parul roşu creţ. Le luam cu noi şi le tundem şi le schimbam hainele; pomul cu papuşi e um pom deştept: tot el face şi margele galbene de chihlimbar, pe care le mananca iepurii noaptea la luna.

Asta e numai un petic din tot ce o sa va arat. Daca o vrea tatuţu – şi trebuie sa vrea, ca, daca nu, îl batem cu ciorapii maicuţii – o sa va arat o gramada de lucruri, peste apa, peste deal şi dincolo de locul unde bombane albinele şi maraie ursul.