Pe locul unde si-a rapus vrajmasii
Iar slava lor tarana a cazut,
S-au aratat, in urma, in sange, pasii
Curteniilor sireti ce l-au vandut.

Inchis in turnul mortii din porunca,
Printul e-ntreg, dar gandurile-l dor,
Ca niste vulturi negri ce-si arunca
Intre cotete rotirile lor.

Puterea lui intreaga si viteaza
Asculta-n noaptea de safir si lut,
Din departare, calul ca-i necheaza,
Care prin adieri l-a cunoscut.

Si cand il rod paduchii cateodata
Pe dedesubtul platosei domnesti,
Printul te simte, spada fermecata,
Prinsa de sold, c-ai tremurat si cresti