SFÂRŞITUL UNUI DISCURS FOARTE APLAUDAT.

          PREZENTAREA DOCTORULUI SAMUEL FERGUSSON.

          „EXCELSIOR”1. PORTRETUL DOCTORULUI ÎN ÎNTREGIME.

          CINĂ LA „TRAVELLER'S CLUB”2.

          NUMEROASE TOASTURI DE CIRCUMSTANŢĂ.

          La şedinţa Societăţii regale de geografie din Londra, din piaţa Waterloo 3, care se ţinea în ziua de 14 ianuarie 1862, era o mare afluenţă de auditori. Preşedintele Francis M… făcea onorabililor săi colegi o comunicare importantă, deseori întreruptă de aplauze.

          Acest discurs, de o rară elocvenţă, se termină cu câteva fraze sforăitoare, pline de patriotism tumultuos:

          — Anglia a păşit totdeauna în fruntea celorlalte naţiuni (căci, după cum s-a putut observa, naţiunile merg întotdeauna una în fruntea alteia) datorită curajoşilor ei călători şi descoperirilor lor geografice. (Numeroase aprobări.) Doctorul Samuel Fergusson, unul din glorioşii ei fii, nu-şi va dezminţi originea. (Aplauze din toate părţile: Nu! Nu!) Această încercare, dacă izbuteşte (Va izbuti!), va contopi, completându-le, cunoştinţele răzleţe despre cartologia3 africană (aprobări furtunoase), iar dacă dă greş (Niciodată! Niciodată!) va rămâne cel puţin una dintre cele mai îndrăzneţe încercări ale geniului omenesc! (Toţi bat din picioare cu frenezie.)

          — Ura! Ura! Izbucni adunarea, electrizată de aceste cuvinte emoţionante.

          — Ura pentru curajosul Fergusson! Strigă un ascultător mai expansiv.

          În toată sala izbucniră strigăte de admiraţie. Numele lui Fergusson se afla pe buzele tuturor. Faptul că numele lui era rostit de atâţia englezi ne îndreptăţeşte să credem că dobândise un ciudat prestigiu.

          Sala de şedinţe fremăta de entuziasmul participanţilor. Se găseau aici mulţi călători curajoşi, acum obosiţi şi îmbătrâniţi, pe care un temperament nestatornic îi dusese cândva în cele cinci părţi ale lumii. Toţi trecuseră din punct de vedere fizic sau moral prin mai multe sau mai puţine încercări, izbutind să scape teferi din naufragii şi incendii, de securile indienilor şi de măciucile sălbaticilor, de stâlpul caznelor şi din mâna antropofagilor polinezieni. Dar nimic nu putuse încetini bătăile inimilor lor, în timpul discursului lui sir Francis M… De când îşi aminteau cei prezenţi, acesta fusese, fără îndoială, cel mai mare succes oratoric înregistrat la Societatea regală de geografie din Londra. Dar în Anglia entuziasmul nu se mulţumeşte numai cu vorbe. El bate monedă mai repede decât maşina de bătut monezi de la „The Royal Mint”.

          Chiar în aceeaşi şedinţă se votă, în favoarea doctorului Fergusson, o primă de încurajare, care se ridica la suma de două mii cinci sute de lire. Suma era proporţională cu măreţia proiectului.

          Unul din membrii societăţii îl întrebă pe preşedinte dacă doctorul Fergusson nu va fi prezentat oficial.

          — Doctorul este la dispoziţia adunării, răspunse sir Francis M…

          — Să intre, strigară toţi, să intre! Face să vezi cu proprii tăi ochi un om de o îndrăzneală atât de nemaipomenită!

          — Poate că propunerea asta de necrezut, spuse un bătrân comodor1 apoplectic, nu este decât o păcăleală.

          — Şi dacă în realitate doctorul Fergusson nu există? Strigă o voce răutăcioasă.

          — Ar trebui inventat! Răspunse un membru mucalit al acestei serioase societăţi.

          — Să intre doctorul Fergusson! Spuse atunci, simplu, sir Francis M…

          Şi doctorul intră, întâmpinat de un tunet de aplauze, care de altfel nu-l emoţionară câtuşi de puţin.

          Era un om cam de patruzeci de ani, de înfăţişare obişnuită; temperamentul său sanguin se trăda prin culoarea aprinsă a obrazului. Avea o înfăţişare rece, cu trăsăturile obrazului regulate, cu un nas puternic, semănând cu linia etravei2 unei corăbii, aşa cum au de obicei oamenii predestinaţi descoperirilor. Privirea foarte blândă, mai mult inteligentă decât îndrăzneaţă, dădea mult farmec fizionomiei sale; braţele-i erau lungi şi păşea cu siguranţa unui călător încercat.

          Din toată înfăţişarea lui se desprindea o gravitate liniştită, încât, privindu-l, nimeni nu l-ar fi putut bănui nici de cea mai nevinovată înşelăciune.