— Prefaţă

          — Descoperirea Madeirei, a insulelor Capului Verde, a Azorelor, a Guineei şi a Congoului.

          — Bartolomeu Dias.

          — Caboto şi Labradorul.

          — Aspiraţiile geografice şi comerciale în Evul mediu.

          — Eroarea general admisă în legătură cu distanţa care despărţea Europa de Asia.

          — Naşterea lui Cristofor Columb.

          — Primele sale călătorii.

          — Proiectele sale respinse.

          — Timpul petrecut de el în mănăstirea franciscanilor.

          — Este primit, în fine, de Fernando şi Isabel.

          — Înţelegerea din 17 aprilie 1492.

          — Fraţii Pinzón.

          — Trei caravele armate în portul Palos.

          — Plecarea din 3 august 1492.pag. 10II.-Prima călătorie: Gran Canaria.

          — Gomera.

          — Variaţie magnetică.

          — Simptome de revoltă.

          — Pământ! Pământ!

          — San Salvador.

          — Luare în stăpânire.

          — Conceptión.

          — Femandina sau Grande Exuma.

          — Isabela sau Insula Lungă.

          — Insulele Mucare.

          — Cuba.

          — Descrierea insulei.

          — Arhipelagul Nuestra Senora.

          — Insula Espanola sau Santo Domingo.

          — Insuliţa Tortuga.

          — Cacicul la bordul „Santa Măriei”.

          — Caravela lui Columb eşuează şi nu poate fi ranfluată.

          — Insuliţa Monte Cristi.

          — Întoarcerea.

          — Furtună.

          — Sosirea în Spania.

          — Omagii aduse lui Cristofor Columb.pag. 28III.-A doua călătorie: o flotă de şaptesprezece nave.

          — Insula Hierro.

          — Dominica.

          — Maria Galante.

          — Guadalupe.

          — Canibalii.

          — Montserrat – Santa Maria la Redonda.

          — San Martín şi Santa Cruz.

          — Arhipelagul Las Once Mil Virgenes.

          — Insula San Juan Evangelista sau Puerto Rico.

          — Insula Espanola.

          — Primii colonişti masacraţi.

          — Întemeierea oraşului Isabela.

          — Trimiterea în Spania a două corăbii încărcate cu bogăţii.

          — Fortul Santo Tomás, ridicat în provincia Cibao.

          — Don Diego, fratele lui Columb, numit guvernator al insulei.

          — Jamaica.

          — Coasta Cubei.

          — Remora.

          — Întoarcerea la Isabela.

          — Cacicul luat prizonier.

          — Revolta indigenilor.

          — Foamete.

          — Columb calomniat în Spania.

          — Trimiterea comisarului Juan de Aguado la Isabela.

          — Minele de aur.

          — Plecarea lui Columb.

          — Sosirea lui la Cádiz.pag. 46IV.-A treia călătorie: Madeira.

          — Santiago din arhipelagul Capului Verde.

          — Trinidad.

          — Prima observare a coastei americane a Venezuelei, dincolo de Orinoco, actualmente provincia Cumana.

          — Golful Paria.

          — Los Jardinos.

          — Tobago.

          — Grenada.

          — Margarita.

          — Cubaga.

          — Insula Espanola în perioada absenţei lui Columb.

          — Întemeierea oraşului Santo Domingo.

          — Sosirea lui Columb.

          — Nesupunerea coloniei.

          — Plângeri în Spania.

          — Bobadilla trimis de rege să cerceteze comportarea lui Columb.

          — Columb pus în lanţuri şi expediat în Spania împreună cu cei doi fraţi ai săi.

          — Aducerea lui în faţa lui Fernando şi a Isabelei.

          — Redobândirea bunăvoinţei regale pag.60V.-A patra călătorie: o flotilă alcătuită din patru corăbii.

          — Gran Canaria.

          — Martinica.

          — Dominica.

          — Santa Cruz.

          — Puerto Rico.

          — Insula Espanola.

          — Jamaica.

          — Insulele Tortugas.

          — Insula de Los Pinos.

          — Insula Guanaja.

          — Capul Honduras.

          — Coasta americană de la Trujillo la golful Darién.

          — Insulele Limonare.

          — Insula Huerta.

          — Coasta Veragua.

          — Terenuri aurifere.

          — Revolta indigenilor.

          — Visul lui Columb.

          — Portobelo.

          — Los Mulatas.

          — Escală în Jamaica.

          — Mizerie.

          — Revolta spaniolilor împotriva lui Columb.

          — Eclipsa de lună.

          — Sosirea lui Columb în insula Espanola.

          — Întoarcerea lui Columb în Spania.

          — Moartea lui, la 20 martie 1506.pag. 68

          PREFAŢĂ.

          Prezentând în „Magasin d'éducation et de récréation”, numărul 1, din 20 martie 1864, Englezii la Polul Nord (primul volum al romanului Călătoriile şi aventurile căpitanului Hatteras), editorul Hetzel îi înştiinţa pe cititori: „Contractele încheiate cu domnul Jules Verne asigură colecţiei noastre o Nouă călătorie în jurul lumii şi o Istorie generală a călătoriilor şi a descoperirilor geografice, realizate potrivit unui plan cu totul nou, de învăţatul scriitor”. Descoperirea Pământului, prima parte a anunţatei Istorii, avea să apară abia în mai 1870, cuprinzând şi un capitol consacrat lui Cristofor Columb. Nu este însă textul a cărui traducere v-o ofer, graţie Editurii Nemira, ca un omagiu adus ilustrului navigator, la împlinirea unei jumătăţi de mileniu de când geniul, cutezanţa şi pătimirile sale au făcut ca pe hărţile globului să se ivească un nou continent. Dintr-o scrisoare adresată lui Hetzel în mai 1878, ştim că „învăţatul scriitor” lucra la o nouă versiune a Descoperirii Pământului, care a văzut lumina tiparului în luna octombrie a aceluiaşi an. Iar în 1882, capitolul VII al acestei noi versiuni va fi publicat în „Petite Bibliotheque Blanche”, sub dublul titlu Descoperirea Americii – Cristofor Columb, ceea ce mă face să cred că s-a urmărit o discretă celebrare a evenimentului, chiar dacă trei sute nouăzeci de ani nu este o cifră foarte rotundă. Volumul – „totalement introuvable”, mă asigură prietenii de la „Centre de documentation Jules Verne” din Amiens – mi-a fost dăruit, cu mai bine de un deceniu în urmă, de Jacques van Herp, căruia îi aduc aici preacuvenitele mulţumiri.

          Figura lui Columb a exercitat o statornică fascinaţie asupra lui Jules Verne. E adevărat că marele călător ar fi putut sluji drept model celor mai prestigioşi eroi ai „Călătoriilor extraordinare”. Nu are de ce să ne mire, deci, faptul că numele, împlinirile şi himerele lui sunt evocate în opera verniană, uneori sub semnul ipotezei care schiţează o virtuală realitate paralelă. În Copiii căpitanului Grant (1867), simpaticul Paganel observă că „Dacă Dias, în 1486, cu şase ani înaintea primei călătorii a lui Cristofor Columb, ar fi trecut de Capul Bunei Speranţe, descoperirea Americii ar fi putut întârzia cu o perioadă nedefinită. Într-adevăr, drumul Capului era cel mai scurt pentru a ajunge în Indiile Orientale. Or, navigând spre vest, nu căuta oare marele marinar genovez tocmai să scurteze călătoriile spre Ţara Mirodeniilor? Deci, dacă Dias ar fi trecut de Cap, expediţia lui Columb n-ar mai fi avut sens şi, probabil, el n-ar mai fi întreprins-o.” În treacăt fie zis, aşa cum se arată în textul de faţă, Dias a trecut de Cap, ce-i drept fără să ajungă în Indii. Dar, la distanţă de numai o pagină, se susţine că „abia în 1497, deci după cinci ani de la descoperirea Americii, vârful austral al Africii a fost depăşit de Vasco da Gama”! Şi autorul continuă, reluând, cu alt protagonist, ipoteza amintită: „Se poate deci afirma că dacă acesta din urmă l-ar fi precedat pe Columb, descoperirea noului continent ar fi întârziat, probabil, cu mai multe secole.”

          O altă ipoteză, decurgând din ceea ce s-ar putea numi eroarea fundamentală a marelui navigator: „Crezându-se pe coastele Asiei, Columb considera în mod logic Cuba ca făcând parte din continent. El nu se mai gândi, deci, să-i dea ocol, luând hotărârea de a reveni spre est. Or, dacă nu s-ar fi înşelat, dacă ar fi continuat să urmeze direcţia iniţială, rezultatele expediţiei sale ar fi fost cu totul altele. Într-adevăr, sau ar fi ajuns în Florida, la extremitatea Americii de Nord, sau ar fi mers drept spre Mexic. În acest ultim caz, pe cine ar fi întâlnit, în locul unor băştinaşi ignoranţi şi sălbatici? Pe locuitorii marelui imperiu al aztecilor, ai acestui regat pe jumătate civilizat al lui Moctezuma. Ar fi găsit acolo oraşe, armate, imense bogăţii şi rolul său ar fi devenit, fără îndoială, cel al lui Hernán Cortés.” Columb conchistador! O ipostază neaşteptată, chiar dacă, uneori, comportamentul guvernatorului noilor posesiuni spaniole lasă să se întrevadă escalada regretabilelor excese de mai târziu.

          Convingerea nestrămutată a Amiralului că periplul său nu poate avea ca terminus decât Asia constituie un centru de interes narativ al acestei biografii romanţate. Configuraţia geografică a pământurilor descoperite, vegetaţia, bogăţiile solului şi ale subsolului, înfăţişarea şi obiceiurile băştinaşilor sunt tot atâtea argumente în favoarea unei false identificări. Şi cum, în „Călătoriile extraordinare”, documentul este utilizat ca suport şi stimul al ficţiunii, naufragiaţii din Căpitan la cincisprezece ani – roman apărut în 1878, când Jules Verne definitiva noua versiune a Descoperirii Pământului – îşi închipuie că au ajuns în America de Sud, aflându-se, de fapt, în Africa.