Părinți: Jeanne-Joséphine-Renée Le Baron

Filme: En garde!, Lagardère, Cocoşatul, Le Bossu, El Juramento de Lagardere

Copii: Paul Féval, fils

Ocupaţie

Novelist, dramaturg

Ficțiune istorică , ficțiune criminală , ficțiune fantastică

A fost autorul unor romane populare de swashbuckler , precum Le Loup blanc (1843) și perenul best-seller Le Bossu (1857). De asemenea, a scris romanele de ficțiune ale vampirului seminal Le Chevalier Ténèbre (1860), La Vampire (1865) și La Ville Vampire (1874) și a scris mai multe romane celebre despre Bretania sa natală și Mont Saint-Michel, cum ar fi La Fée des Grèves (1850) .

Cea mai mare pretenție a lui Féval faimă este, totuși, unul dintre tații ficțiunii crimei moderne. Datorită temelor și personajelor sale, romanul său Jean Diable (1862) se poate pretinde a fi primul roman modern de ficțiune detectivă . Capodopera sa a fost Les Habits Noirs (1863-1875), o saga criminală care cuprinde unsprezece romane.

După ce și-a pierdut averea într-un scandal financiar, Féval a devenit un creștin născut din nou, a încetat să scrie thrillere de crimă și a început să scrie romane religioase, lăsând povestea Habits Noirs necompletată.

Paul Féval, carte poștală F. Château

Paul Henri Corentin Féval s-a născut la Hôtel de Blossac din Rennes, în Bretania, la 29 septembrie 1816. O serie de nuvele sale tratează istoria provinciei sale native. A fost educat pentru bar și a devenit avocat cu drepturi depline în 1836. Cu toate acestea, s-a mutat în scurt timp la Paris, unde a câștigat un post prin publicarea romanului său Le Club des phoques (1841) în Revue de Paris . În curând a fost urmat de alți doi swashbucklers: Rollan Pied de Fer (1842), Les Chevaliers du Firmament și Le Loup Blanc (ambii 1843). Ultimul roman prezintă un albin eroic care luptă pentru dreptate într-o deghizare asemănătoare cu Zorro, unul dintre cele mai vechi tratamente ale unui luptător cu identitate secretă .

Pauză de Féval a venit odată cu Les Mystères de Londres (1844), un foișor întins scris pentru a încasa succesul Les Mystères de Paris, al lui Eugène Sue . În ea, irlandezul Fergus O'Breane încearcă să răzbune greșelile conaționalilor săi căutând anihilarea Angliei. Parcela anticipează cea a lui Alexandre Dumas, contele lui Monte Cristo, cu un an. Romanul prezintă, de asemenea, o societate secretă criminală asemănătoare mafiei , numită „ Gentlemen of the Night” , o temă care va deveni recurentă în opera lui Féval. Féval a publicat seria sub pseudonimul Sir Francis Trollop .

Odată cu Les Mystères de Londres , Féval a devenit egalul lui Dumas și Sue în ochii contemporanilor săi. Cu toate acestea, a fost nemulțumit de succesul său ca autor al romanelor de aventură și a încercat curând să obțină recunoaștere literară cu satiri sociale precum Le Tueur de Tigres (1853), dar în zadar. S-a întors la literatura populară cu mai mulți swashbucklers, cum ar fi La Louve (1855) (o continuare a lui Le Loup Blanc ) și L’Homme de Fer (1856).

Cel mai mare succes al său în genul a fost Le Bossu (1857), în care un spadasin prodigios, Henri de Lagardère, se deghizează ca un vânător pentru a-și răzbuna prietenul pe ducele de Nevers, ucis de răufăcătorul prinț de Gonzague. Prezintă celebrul motto: „Dacă nu veniți la Lagardère, Lagardère va veni la voi”. Le Bossu a făcut obiectul unei adaptări de lungmetraj și jumătate de duzină și a mai multor continuări, scrise de fiul lui Féval.

În același an, cu Les Compagnons du Silence , Féval a revenit la tema conspirațiilor criminale. A fost urmat de Jean Diable (1862), probabil primul thriller modern al crimei. În el, superintendentul șef al orașului Gregory Yard este mistificat de acțiunile unui lider extrem de talentat, care se ascunde în spatele identității lui John Devil.

În 1862, Féval a fondat revista Jean Diable , numită după romanul său omonim. Unul dintre redactorii săi a fost Émile Gaboriau , viitorul creator al detectivului de poliție Monsieur Lecoq , un erou care aparent nu are legătură cu Lecoq-ul răufăcător al Habits Noirs introdus pentru prima dată de Féval. Lecoq-ul lui Gaboriau a influențat ulterior crearea lui Sherlock Holmes a lui Conan Doyle .

În 1863, Féval s-a angajat la capodopera sa, Les Habits Noirs , o saga criminală extinsă scrisă pe o perioadă de doisprezece ani, cuprinzând șapte romane. El a încorporat retroactiv Les Mystères de Londres , Les Compagnons du Silence (în sine o continuare a unei lucrări anterioare, Bel Demonio (1850)) și Jean Diable în cronologia Les Habits Noirs , creând o adevărată comedie umană a conspirațiilor rele și secrete. Prin metodele, temele și personajele sale, Les Habits Noirs este precursorul romanelor conspiraționale și a crimei organizate de astăzi. Eroii lui Féval, de la Templul Grigore, primul detectiv, la Remy d’Arx, magistratul de anchetă care urmărește Habits Noirs , sunt, de asemenea, primii eroi moderni de acest gen.

În 1865, Féval a devenit președinte al Société des Gens de Lettre (poziția pe care a păstrat-o până în 1868. A fost din nou președinte din 1874 până în 1876).

În 1865, Féval a scris, de asemenea, La Vampire , un text semnal care prezintă perversul carismatic Countess Addhema, primul și principalul prototip al temei feminine vampir-as-libido-run-wild. Unii cercetători au susținut că textul a fost inițial creat în 1856, cu peste 40 de ani înainte de Dracula lui Bram Stoker .

Féval a revenit la tema vampirismului cu La Ville Vampire (1867) strămoșul literar suprem al lui Buffy the Vampire Slayer, în care protagonista este însăși scriitoarea de roman gotic , Ann Radcliffe . În ea, pentru a-și salva prietenii de temutul vampir lord Otto Goetzi, Radcliffe și neînfricatul ei însoțitor de vânătoare de vampir, Merry Bones, irlandezul, Grey Jack, credinciosul servitor, doctorul condus de răzbunare, Magnus Szegeli, și Polly Bird, unul dintre victimele anterioare ale vampirului, montează o expediție pentru a găsi legendarul oraș vampiral Selene.

În 1873 și 1875, Féval a încercat să se alăture Académie française, dar a fost respins, din cauza naturii populare a lucrărilor sale, dar și din cauza convingerilor sale politice.

În 1875, la câteva luni după terminarea La Bande Cadet , al șaptelea volum din seria Habits Noirs , Féval și-a pierdut aproape toată averea - suma uluitoare de 800.000 de franci - câteva milioane de dolari după calculul de astăzi - într-un scandal financiar legat de Otoman Imperiu . Drept urmare, el a devenit ceea ce astăzi se va numi creștin născut din nou și a încetat să scrie romane despre crime, pe care apoi le considera păcătoase. De fapt, el a revendicat drepturile asupra cărților sale anterioare și a încercat să le rescrie pentru a se conforma mai bine noilor sale principii. De asemenea, a început să scrie romane cu tematică religioasă, cum ar fi La Première Aventure de Corentin Quimper (1876) și Pierre Blot (1877).

În 1882, Paul Féval a fost din nou ruinat, victima unui delapidator. A devenit paralizat și incapabil să scrie. În aprilie 1884, a suferit o altă lovitură când și-a pierdut soția. El a fost dus la ospiciul fraților Saint-Jean de Dieu unde a murit la 8 martie 1887.

Fiul său, Paul Féval (1860–1933) a devenit, de asemenea, un scriitor prolific.