Vrăjitoria există din timpuri imemoriale. În ciuda progresului civilizaţiei umane, practicile de manipulare a semenilor s-au pă strat şi diversificat, multe dintre ele dovedind o regretabilă eficacitate. Nu este vorba despre superstiţii sau autosugestie; din nefericire pentru noi toţi, ritualurile magice posedă o forţă reală.

          Doamna parapsiholog NINA PETRE apreciază că problema agresiunilor psihice prin practici vrăjitoreşti este de mare actualitate. Datorită calităţilor sale paranormale, autoarea poate depista prezenţa farmecelor şi blestemelor în biocâmpurile umane. În activitatea sa de consilier parapsihologic, desfăşurată pe parcursul mai multor ani, ea a constatat amploarea îngrijorătoare a atacurilor prin magie neagră.

          Vrăjitoria este la ora actuală un fenomen de masă. Efectele sale sunt devastatoare pentru vieţile multor oameni. Nu există un control social sau mijloace legale de combatere a ei. Totuşi, spre norocul nostru, al tuturor, influenţele nefaste ale vrăjitoriei pot fi respinse prin Puterea lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi.

          Precum terifianta contaminare radioactivă, îndeletnicirile vrăjitoreşti, deşi nu sunt întotdeauna vizibile cu ochiul liber, poluează cumplit minţile şi sufletele oamenilor, degradându-le până şi trupurile. Nutrim speranţa că indivizii tentaţi de a face un astfel de “pact cu Diavolul” vor înţelege că această iniţiativă este nu numai condamnabilă, ci chiar periculoasă pentru ei şi pentru cei ce le sunt dragi. Tot răul la care devin complici se va întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva lor.

          AGRESIUNEA PSIHICĂ.

          În vremurile de astăzi nu mai este elegant să loveşti cu pumnul sau cu bâta pentru a-ţi satisface interesele. În schimb, a luat o amploare greu de controlat aşa-numita “agresiune psihică”. Aceasta izvorăşte din adâncul sentimentelor de ură, invidie, răzbunare sau, pur şi simplu, din setea de a provoca răul cuiva, fără riscul ca agresorul să fie descoperit şi pedepsit.

          Din punct de vedere spiritual, răul este o energie întunecată, care, provenind din anumite surse, are posibilitatea de a se răspândi rapid în atmosfera psihică, infestând-o. După cum aerul este indispensabil plămânilor, atmosfera psiho-mentală hrăneşte mintea cu idei, emoţii, intenţii. Poluarea gândurilor, a sentimentelor, este un fenomen la fel de real şi grav ca şi poluarea aerului. Agresorul psihic preia din spaţiu o mare cantitate de energie malefică, pe care o dirijează asupra victimei. Acest flux energetic otrăvitor invadează organismul fiinţei agresate, tulburându-l funcţiile vitale, psihice, mentale.

          La baza atacurilor psihice pot sta motive diverse, unele de-a dreptul naive, altele îngrijorător de grave. Printre acestea se află: lipsa de loialitate între concurenţi; setea de parvenire prin distrugerea colegilor competenţi; dorinţa de a ieşi în evidenţă cu orice preţ; complexul culpabilităţii, persistând ca o obsesie periculoasă în mintea celui ce atacă; răutatea specific femeiască, manifestată atunci când apar rivale atrăgătoare; lupta bărbaţilor pentru a li se recunoaşte inteligenţa şi farmecul viril; tendinţa de eliminare a adversarilor politici; răzbunarea unor conducători pe supuşii recalcitranţi; practica anihilării celor consideraţi duşmani, pe fronturile vizibile şi invizibile ale veşnicelor războaie; lupta dintre diversele doctrine politice, filozofice, religioase, etnice; neobosita concurenţă între agenţii secreţi; setea de câştiguri băneşti a “specialiştilor” în magie neagră.

          MAGIA NEAGRĂ.

          Agresiunea psihică prin magie neagră (vrăjitoria) se aplică în mod direct sau indirect asupra oamenilor, folosindu-se ca armă principală emisia telepatică distructivă.

          Atacul psihic direct are loc atunci când victima se află în faţa agresorului. Acesta acţionează pur mental sau combinând influenţa mentală cu manipularea unor obiecte şi vietăţi, cum ar fi: lumânări colorate în negru, brun, cenuşiu, verde murdar, roşu sângeriu spre brun, galben-bej închis etc; animale vii sau moarte (şoareci, şobolani, pisici, câini, broaşte, şopârle etc); crucifixe din lemn sau os, vopsite în culori închise; scoici necurăţate, cu interiorul putred; păsări (găini, bufniţe, pescăruşi ş.a., în funcţie de zona geografică); obiecte de tortură pentru fiinţele sortite sacrificării (foarfeci, cuţite, cleşti folosiţi la scoaterea ochilor şi a măruntaielor, nuiele pentru lovirea victimelor, topoare mici etc).

          Prin sacrificarea vietăţilor nevinovate se aduc ofrande unor entităţi inferioare (slab dezvoltate informaţional), supranumite “duhurile Iadului” (demonii). Acestea, satisfăcute prin cruzimea sacrificării unor fiinţe inocente şi slab protejate, devin înţelegătoare şi oarecum docile, executând cererile vrăjitorilor de a provoca suferinţe oamenilor-ţintă. Victima poate fi adusă în casa agresorului sau agresorul, în casa victimei, care, de obicei, se află în stare de inconştienţă (beată, drogată sau hipnotizată).

          Atacul psihic indirect se execută în absenţa victimei, care, de obicei, nu are cunoştinţă despre ceea ce i se întâmplă. În majoritatea cazurilor, ea nu află niciodată că, într-o anumită perioadă a vieţii sale, s-a aflat sub incidenţa unor emisii energetice agresive şi distructive. Metodele practice sunt aproape aceleaşi ca la atacul direct. Lor li se adaugă aşa-zisele ”descântece ale depărtării”, care se deosebesc mult de cele folosite în faţa victimei. Acestea din urmă sunt ceva mai blânde, pentru ca nu cumva persoana agresată să moară în timpul ritualului, fapt ce le-ar aduce grave complicaţii celor aflaţi de faţă.

          Rezultatele aplicării acestor practici de influenţare a biocâmpurilor umane sunt imprevizibile. Nici vrăjitorul însuşi nu poate garanta efectul “optim” al acţiunilor sale. De la un caz la altul, acesta are o intensitate maximă, medie sau aproape nulă. De multe ori, agresorului îi scapă acţiunea de sub control, făcând, în mod inutil, multe victime, fără a-şi putea atinge scopul propus.

          Majoritatea oamenilor rezistă agresiunilor psihice, mai ales dacă ele sunt programate pe termen relativ scurt (o lună, 3 luni, 6 luni). Atacurile programate pe termen lung (ani de zile sau toată viaţa) şi cele repetate la anumite intervale de timp (calculate după norme ştiute numai de către practicieni) pot avea consecinţe deosebit de grave.

          Oricare dintre aceste două tipuri de agresiuni psihice ar fi folosit, dacă agresorul are “talentul Satanei”, victima va suferi enorm din punct de vedere fizic şi psihic. Din nefericire, astfel de agresiuni sunt arareori pedepsite şi numai acolo unde există legi pentru judecarea vinovaţilor prinşi asupra faptului.

          VRĂJITORIA – OTRĂVITĂ PORŢIE DE LIBERTATE.

          Răul de pe lumea aceasta nu se datorează doar prostiei şi slăbiciunilor omeneşti. El este efectul energiilor vehiculate de entităţile malefice invizibile. Acestea îi îndeamnă pe oameni să producă mult rău în ei înşişi, dar şi în jurul lor. Unele persoane sunt foarte receptive la intenţiile negative care li se sugerează “pe nevăzute” şi le pun în practică fără să regrete. O problemă arzătoare a demonilor este cum să le domine vieţile celor ce slujesc Binele şi ascultă vocile curate ale îngerilor lui Dumnezeu. Aici joacă un rol important vrăjitoria.

          Vrăjitorul este un colaborator de nădejde, puternic şi instruit înspre rău, al lui Satan. Profitând de interesele meschine şi patimile omeneşti, el trimite energii perverse către victimele indicate de clienţi, transformându-le viaţa într-un coşmar. Astfel, vrăjitorul, prin biocâmpul şi capacităţile sale mentale, amplifică ideile satanice, distructive. Cu scopul de a-şi concretiza intenţiile murdare, el se foloseşte de spiritele negre pentru a-şi satisface clienţii. Dar şi forţele Întunericului profită de talentele lui pentru a-şi împlini planul strategic de distrugere a lumii (suferinţe din belşug, pentru cât mai multe fiinţe nevinovate).

          Practica vrăjitoriei are o mare răspândire în România, lucru trist, recunoscut cu îngrijorare şi de către unii slujitori ai Bisericii. Părintele exorcist Ilarion Argatu, de la Mânăstirea Cernica (Dumnezeu să-l odihnească în pace!) se mira adeseori de amploarea acestor îndeletniciri blestemate. Sfinţia-sa spunea că la începutul carierei sale duhovniceşti, prin anii ‘30, arareori se putea auzi de asemenea fapte. Astăzi, influenţa vrăjitoriei creşte îngrijorător, mai ales de când cu “libertatea şi democraţia”, primite parcă din linguriţă, iar oamenii, ca o consecinţă directă a acestui trist adevăr, devin tot mai mizerabili.

          Chiar şi cei care nu cred în vrăji pot să le cadă victime. Bravada şi ignoranţa în faţa acestui fenomen pot alimenta sugestia primită pe cale telepatică – parte componentă a agresiunii prin vrăjitorie – ca individul să suporte pasiv fluxurile malefice năpustite asupra sa. Dacă omul nu crede în puterea farmecelor, nici nu intenţionează să lupte împotriva lor. Dacă s-a întâmplat că a devenit victima acestora, ar putea avea necazuri mari. Urmările acestor practici necurate pot fi: moartea, mutilarea, accidentele, distrugerea psihică, ruinarea sănătăţii trupului, pierderea de persoane dragi sau a unor bunuri materiale, ruperea relaţiilor interumane ş.a. Dacă populaţia noastră, în ansamblu, ar fi ceva mai spiritualizată, ar trata aceste “ocupaţii” cu seriozitate, considerându-le nişte delicte grave. Oare cu ce se deosebeşte un criminal în serie de o vrăjitoare care provoacă de la distanţă, contra-cost, moartea multor indivizi?

          Ca un simptom alarmant al ipocriziei omeneşti, slujitoarele “magiei albe” se pretind a fi oponentele “magiei negre, diavoleşti”. Numai că atâta timp cât şi practicile de “magie albă” produc haosul în vieţile victimelor, după bunul plac al celor ce plătesc bine (legând şi dezlegând cununiile, distrugând familii, aducând fete nevinovate în paturile celor bogaţi, ajutând infractorii să câştige bani cu nemiluita etc), atunci care mai este diferenţa? Nici o vrăjitoare nu ţine cont de Binele şi Înţelepciunea Divină.

          Nu există altă cale de a lupta cu forţele demonice decât prin Puterea lui Dumnezeu! Salvarea stă în forţa şi tenacitatea victimelor de a invoca personal ajutorul Domnului Dumnezeu. Nu este suficient să ai un suflet minunat şi să faci fapte bune, mai trebuie să ai şi mintea trează, gata de luptă cu răutatea Necuratului. Dacă, spre norocul tău, conştientizezi momentele în care eşti supus unui asalt hipnotic malefic, fereşte-te să iei decizii importante pentru viaţa ta, odihneşte-te şi evită acţiunile periculoase. Roagă-te la Bunul Dumnezeu să-ţi dea puterea de a răbda şi a scăpa cu bine din răul care încearcă să te copleşească!

          INFERNUL DIN FAMILIE.

          Ce poate fi mai dureros pentru individ şi societate decât numărul mereu crescând al familiilor nefericite? Am descoperit, de-a lungul timpului, manifestări şocante, unele aparent absurde, altele de o violenţă incredibilă, ale unor bărbaţi care se consideră “buni familişti”. Adulterele abundă, alimentând celebrul “triunghi conjugal”, care nu este o formă tocmai liniştită a relaţiilor interumane. De obicei, soţul vine beat acasă, terorizându-şi familia. Salariul, proaspăt încasat, a fost cheltuit rapid cu amanta, iar viaţa familiei se bazează doar pe câştigurile soţiei. Soţul se înfurie din orice, soţia i se pare insuportabilă, iar copiii, plictisitori peste măsură. Ce cauze pot aduce familia într-o situaţie atât de nenorocită şi, din păcate, prea des întâlnită?

          Multe femei căsătorite m-au rugat să verific existenţa unor amante şi să aflu prin ce metode au fost înceţoşate minţile celor cu care s-au unit prin cununie. Din păcate, mijloacele de cucerire a bărbaţilor sunt numeroase, unele mai rafinate decât altele. Perversiunile sexuale, învăţate de unele femei cine ştie de pe unde, reprezintă o armă puternică pentru a-şi atinge scopurile. Numeroşi bărbaţi, care până mai ieri erau soţi model, s-au transformat în bestii, donatori de bani sau bijuterii şterpelite din casă, hoţi, traficanţi de orice. Unii şi-au părăsit soţiile şi copiii. Alţii îşi duc mai departe viaţa de familie, încercând să arate lumii că “totul este în regulă”.

          Deşi trăim într-o ţară cu oameni care, în majoritate, se tem de pedeapsa Divină, am remarcat a reacţie adversă puternică la credinţa normală în Dumnezeu. Am senzaţia uneori că România s-a transformat într-o “ţară a vrăjitoarelor “. În multe localităţi, aproape fiecare stradă adăposteşte măcar o “specialistă” în farmece. Ea leagă şi dezleagă vieţile şi destinele unor oameni, fără să se gândească prea mult la consecinţele grave ale acestor îndeletniciri. Unele se laudă că ţin cu Dumnezeu şi folosesc lumânări, cruci, sare, cositor, mercur, apă sfinţită, făcându-şi enorm de multă publicitate. Dar, indiferent că acţionează cu bună sau rea intenţie, inconştienţa lor produce victime. Ajutându-l pe unii, îi nenorocesc pe alţii.

          Mai rău chiar, unele “specialiste”, ascunse de ochii şi urechile mass-media, folosesc mijloace de manipulare deosebit de periculoase. Multe persoane au găsit în preajma sau în interiorul locuinţelor anumite obiecte ciudate: oase de păsări legate cu aţe colorate; bucăţi de pâine unse cu lichide colorate şi lipicioase; gunoi ciudat pe pragul casei; ouă, în locurile unde găinile nu au acces; păpuşi făcute din cârpe legate cu şnur; broaşte vii sau moarte, ajunse ca din senin în casă; fotografii înţepate cu ace şi multe altele. Oricât am fi de “realişti”, trebuie să remarcăm coincidenţa unor astfel de “apariţii” cu declanşarea perioadelor pline de nenorociri în vieţile oamenilor.

          Gravitatea urmărilor diferă de la un caz la altul: familii dezorganizate în timp record, accidente, boli incurabile, devieri de comportament, incendii, decese. Spunând sus şi tare că “astfel de vrăji nu sunt posibile, fiind doar rodul imaginaţiei, încinse de prea multe lecturi despre fenomenele paranormale, a unor persoane instabile psihic”, dovedim o atitudine inconştientă. Ignorând existenţa răului din jurul nostru, acceptăm să convieţuim cu el, îl ajutăm şi, în acest caz, nu mai avem dreptul să ne plângem că faptele reprobabile sunt din ce în ce mai numeroase.

          Persoanele atacate prin magie neagră prezintă simptome specifice: depresii, dureri de cap (mai ales în zona cervicală), stări de leşin, senzaţii de întunecare a minţii şi. Nelipsita obsesie a morţii. Când se intervine prin vrăji pentru îndepărtarea soţului de soţie, unul dintre cei doi nu-l mai suportă pe celălalt în preajma sa; are momente când îl vede cu un chip respingător, adeseori simţind nevoia sa o ia la fugă sau să îl omoare. Manifestările pot fi reciproce.

          Răul se întinde nestingherit în societatea noastră. Divorţurile abundă, ca şi violenţa – într-un cuvânt, nefericirea. Pe cine să dăm vina? Pe sărăcie, ignoranţă, lipsa de civilizaţie, lipsa de credinţă în Dumnezeu sau pe infinita varietate a destinelor omeneşti?

          SUFLETE CHINUITE – VICTIMELE UNOR VRĂJITOARE.

          Soacra Iuliei nu o poate suferi şi vrea neapărat să o despartă de fiul ei. A apelat la farmecele unei vrăjitoare. Drept urmare, Iulia a pierdut o sarcină mult dorită de soţu1 ei, iar acesta a părăsit-o. Deşi se iubesc şi îşi telefonează cu mult dor, fiecare locuieşte acum la părinţii săi, fără să aibă speranţe de împăcare.

          Maria este căsătorită de 18 ani cu un maghiar. Au 3 copii mari. Soacra ei doreşte să aibă o noră maghiară. Pentru a-şi împlini visul, s-a dus la o vrăjitoare. Consecinţele sunt strigătoare la cer: soţul Mariei şi-a luat o amantă unguroaică, în vârstă de 20 ani, pe care o plimbă cu mândrie în tot oraşul. Nu mai locuieşte cu soţia şi copiii săi, iar certificatul de căsătorie l-a ascuns, ca nu cumva nenorocita de nevastă să intenteze divorţ. Sare cu pumnii la ea când o prinde rugându-se în faţa icoanei. În casă pocnesc uşile din senin, mobila trosneşte jalnic, copiii sunt bolnavi mereu, iar Maria a fost dată afară de la serviciu.

          Aurica a cumpărat, împreună cu soţul ei, o casă de la doi bătrâni. A apărut, ca din senin, un nepot, care i-a dat în judecată, având pretenţii de moştenitor. După un proces de 7 ani, au câştigat casa, dar au pierdut la SAFI toţi banii primiţi la nuntă, iar bărbatul s-a îmbolnăvit de cancer cerebral. Cineva le-a spus în mare taină că nepotul cu pricina s-a dus la o vrăjitoare.

          Luiza s-a trezit, în urmă cu doi ani, că-l apar nişte negi mari şi urâţi pe faţă şi pe mâini. Nu i-au trecut cu nici un fel de tratament. Soţul o bate, o insultă, iar certurile se ţin lanţ. Ştie că amanta lui umbla pe la ţigănci.

          În timp ce soţii Dumitrache erau la lucru în Italia, o vecină rea şi invidioasă, care se oferise să le ude florile, le-a făcut şi puţină “ordine” prin casă. La întoarcere, un sacou al bărbatului era murdar de ulei pe guler, pe salteaua din dormitor se aflau înfipte ace de cusut, le lipseau multe obiecte de îmbrăcăminte. Curând au început certuri, bătăi, bărbatul a plecat de acasă, lăsându-şi soţia cu cei doi copii, şocaţi de purtarea tatălui lor. A rămas şomeră, iar soţul ei a divorţat, fără să le asigure copiilor o pensie alimentară. Într-o noapte, s-a trezit îngrozită, simţind că o fiinţă nevăzută, căreia îi simţea răsuflarea, îi imobilizase picioarele şi încerca să o sugrume.

          Fiul Teodorei a refuzat să se însoare cu o prostituată, îndrăgostită foc de el. Parşiva s-a răzbunat, provocându-l moartea prin „făcături de ţigancă”. Tânărul s-a răsturnat cu un tractor pe care îl conducea, nu a avut nici o contuzie, dar a murit sufocat cu una din bucăţile de friptură pe care le înghiţise cu o jumătate de oră înainte.

          Îndrăgostită subit de un poliţist care i-a anchetat soţul pentru comerţ ilegal, Dina a plătit o ţigancă bătrână pentru a-l face să o iubească şi el. Devenind dependentă de „uniformele” poliţiştilor, nenorocita visează zi şi noapte că face amor cu ei.

          Având un soţ infidel şi grosolan, Lili a urmat câteva şedinţe „pentru facerea de bine” la o vrăjitoare. Văzând că o costă din ce în ce mai mulţi bani, iar rezultatele „miraculoase” întârzie să apară, a renunţat să mai continue „întrevederile”. Ţiganca a ameninţat-o că o va face să vină în patru labe la ea, pentru a-l cere din nou ajutorul.

          O nevastă geloasă a confundat o femeie cinstită cu amanta soţului ei. Solicitând-o cu disperare pe „Spania”, a beneficiat din plin de procedurile „savante” ale acesteia: spargerea oului din care a scos o lipitoare, arderea unei grămăjoare cu hârtii de 100.000 lei, descântece pe o cruce mică de argint etc. Victima a decedat după câteva luni, în urma unui cancer galopant. La nici o lună, fratele acesteia s-a zdrobit mortal într-un accident de maşină. Peste alte două luni, mama lor de la ţară a murit, distrusă de durere. Nu a trecut anul şi nepotul ei cel mai drag s-a spânzurat.

          Soţia amantului Emiliei apelează periodic la serviciile unei vrăjitoare pentru a-şi recuceri soţul infidel. În decurs de câţiva ani, Emilia şi-a pierdut serviciul a scăpat ca prin minune de un cancer operat la timp, soţul ei a dat divorţ, iar unicul lor copil, fata ei adorată, s-a apucat de prostituţie, nereuşind să-şi păstreze un loc de muncă mai mult de câteva luni. Amândouă au devenit dependente de ghicitoare şi vrăjitoare, cutreierând toată ţara în căutarea a noi şi noi „făcătoare de bine”.

          Neînţelegându-se bine cu soacra, amândouă fiind cam rele de gură, bătrâna a ameninţat-o pe Mia că „o va pune la punct, într-o zi”. Ajunsă la o vrăjitoare, aceasta i-a promis că îi va „linişti” nora. La scurtă vreme, soţul Miei a început să vină beat acasă. A devenit nervos şi agresiv, fără motive întemeiate. Fetiţa lor, scârbită de atmosfera din familie şi-a căutat alinarea în fumat, alcool şi relaţii „deocheate” cu băieţi mai mari decât ea, lipsind prea des de la şcoală. Vigilentă, mama ei a bănuit că răul vine din direcţia soacrei. Şi-a dus fata la biserică, rugând preotul să-l facă rugăciunile de alungare a Răului. Ajunse acasă, copila a început să ţipe că mirul de pe frunte o arde şi miroase urât. Dorind să se spele imediat pe faţă, Mia a oprit-o energic, explicându-l că nu mirul îi face rău, ci Diavolul, care nu vrea să-l părăsească trupul. S-a tăvălit pe podea câteva ore, a ţipat ca o nebună, apoi a adormit. A doua zi s-a dus liniştită la şcoală, ţigara şi băutura nu i-au mai plăcut, iar băieţilor obraznici le-a întors spatele.

          MANIFESTĂRILE PERSOANELOR AGRESATE PSIHIC.

          Inapetenţă de viaţă, depresii nervoase, coşmaruri frecvente.

          Diminuarea capacităţii de discernământ între bine şi rău.

          Slaba coordonare a propriilor acţiuni.

          Diminuarea intuiţiei, a memoriei.

          Comportamentul necontrolat, cu dese exagerări în gesturi şi acţiuni.

          Dureri persistente în zona occipitală şi cea parietală a creierului.

          Slăbirea vederii (împăienjenirea ochilor).

          Dureri frecvente în zona stomacului şi a inimii.

          Amorţeală, înţepături ca de cuţit, furnicături în mâini şi picioare.

          Apariţia unor alergii, manifestate prin erupţii pe piele (urticarie, negi etc.).

          Stări de greaţă, vomă, diaree.

          Diminuarea capacităţii de a nutri sentimente pentru cei din jur.

          Momente de pierdere a lucidităţii, când devine obsesivă dorinţa de a comite acte de agresiune.

          Tendinţa de izolare faţă de familie şi ceilalţi membri ai societăţii.

          Căderea în desfrâu, dorinţa de a trăi în murdărie, ţinuta neglijentă.

          Lipsa autocontrolului în gândire.

          Teama nelămurită, manifestată prin crize de nervi, refuzul de a ieşi pe stradă, refuzul apropierii de persoanele binevoitoare.

          Nepăsarea faţă de tot ce se întâmplă în jur.

          Refuzul de a respecta normele de conduită civilizată.

          Dispreţul faţă de legile statului.

          Dorinţa de a evada din realitatea cotidiană prin consumul de alcool, droguri, aberaţii sexuale.

          Cel obsedat de ideea sinuciderii este pe cale de a comite cel mai mare păcat omenesc: curmarea propriei vieţi, adică lupta împotriva Creatorului care i-a dăruit-o.

          LUPTA PAŞNICĂ ÎMPOTRIVA AGRESIUNILOR PSIHICE.

          Dacă prezentaţi unele dintre simptomele menţionate mai sus, încercaţi, printr-un efort de concentrare mentală, să aflaţi cauzele răului pe care îl simţiţi şi să vă identificaţi agresorii. Pentru îndreptarea situaţiei puteţi acţiona pe mai multe căi. De exemplu:

          Neînţelegerile dintre soţi, rude şi prieteni se pot soluţiona prin dialog civilizat, fără bârfă, ceartă, bătaie, vrăji, procese.

          Lupta politică se poate desfăşura în condiţii paşnice, prin acţiuni acceptate de legile statului şi de regulile bunului-simţ.

          Invidia, ura, minciuna, complotul pot fi înlocuite cu manifestări şi acţiuni pozitive, benefice pentru toată lumea, cum ar fi: admiraţia sinceră, prietenia, sinceritatea, colaborarea constructivă.

          Dacă persoanele afectate de agresiunile psihice nu reuşesc să anihileze răul prin propriile eforturi, ar fi bine să se adreseze unor oameni capabili să le ajute. Mulţi medici, psihologi, preoţi, călugări, bioterapeuţi, clarvăzători, parapsihologi pot recunoaşte simptomele atacurilor psihice şi se încumetă să le contracareze. Îi avertizez pe cei aflaţi în suferinţă că, în afară de aceste persoane competente, droaia de şarlatani care îşi arogă „harul vindecător” este impresionant de mare. Ei sunt puternici prin insistenţa cu care îşi racolează victimele pentru a le stoarce de bani, fumizându-le informaţii eronate sau răuvoitoare. Cu ei vom avea de luptat şi în mileniul trei.

          Anul 2000