* Ca şi regele animalelor, leul, păşind maiestuos, privind încrezător în cele patru zări ale cerului, pătrunse el în miezul principiilor adevărului şi vorbi astfel în deplina constientitate:

          Aceasta naştere aduce condiţia unui Buddha; după aceasta nu va mai exista pentru mine o noua naştere; doar pentru aceasta singura data m-am născut, pentru a salva lumea.

          * Numele tatălui sau era Śuddhodana, cuvânt care înseamnă apa pura sau rau pur. Mama lui s-a numit Maya=iluzie.

          Numele sotiei sale era Yaśodhara, care înseamnă „vasul minunăţiei sau al splendorii”. Toate aceste nume ne indica imediat ca întreaga poveste exoterica a lui Buddha este simbolica, arătând ca el fusese născut de o mama, care se numeşte iluzie şi ca tatăl lui se numea rau pur, în alte cuvinte, inspiraţie pura, care alcătuieşte alimentaţia mintii (substanţa gândirii). Numele sotiei sale, vasul splendorii, ne indica câteva mari calităţi spirituale pe care le deţinea el şi care il înconjurau. Fiecărei parte a vieţii lui, prezentata de legenda, ii sta la baza un fapt esoteric.

          * Părinţii, alarmaţi de cele treizecisidoua de semne unei naşteri divine, care s-au arătat înaintea naşterii lui şi preveniţi fiind de înţelepţii acelei vremi; care duceau mai mult sau mai putin o viaţă spirituala în lumina, fiind astfel împuterniciţi sa propavaduiasca, precum şi uimitoarea înţelepciune şi putere intelectuala, de care dădea el-Buddha dovada, au încercat sa il lege la viaţa de familie, da, au încercat sa împiedice natura sa interioara sa se înalţe, înduioşat fiind de tristeţea şi de suferinţa lumii.

          * După ce crescuse copilul, chemase Raja pe sfântul Viśvamitra sa vina sa ii aducă la cunoştinţa toate învăţăturile. Dar înţeleptul îşi dădu curând seama, ca tânărul deţinea deja adânci cunoştinţe despre învăţăturile scrise în cărţi, chiar şi a intreagii ştiinţe tradiţionale despre Planete şi Stele, îşi aduna cărţile şi pleca minunându-se.

          * şi totuşi veni ziua când printul Siddhartha trebui sa vadă cele patru Semne ale Trezirii, astfel: 1. Un om bătrân, aplecat, 2. Un lepros, respins de ai sai, 3. Un les ars la rugăciunea funerara, iar apoi un Bhikshu cu aceleaşi concepţii, în căutarea acelei realităţi care nu este trecătoare. După ce văzuse aceste semne se întristă şi nu mai găsi linişte, deoarece il măcinau gânduri legate de suferinţele vieţii şi despre cum poate fi salvata omenirea de bătrâneţe, boli, decadenta şi moarte, ca apoi sa fie condusa spre eliberarea finala.

          * şi veni în sfârşit vremea în care Buddha începu sa se arate tot mai mult în tânărul bărbat, în acest timp –dupa naşterea fiului sau Rahulaîncepu Trezirea tânărului. Îşi părăsi casa şi plca în Himalaya, încercase tot felul de practici, cercetase totul, căutase înţelepciune; căutând acea lumina măreaţă, începu sa se retragă tot mai adânc în propria fiinţă, fiind astfel tot mai mult iluminat de splendoarea divinităţii interioare, pana în acea zi în care se aşezase sub copacul înţelepciunii –Bodhi, numit astfel deoarece sub crengile lui se petrecuse iluminarea lui completa, devenind astfel un Buddha complet-lnflorit.

          * În acel moment se cutremurase pământul de respect, din acel soc se trezi marele Initiant al Cerului. Ochii lui erau plini de fericire, când se deschiseseră spre lumina şi spuse:

          Când ii privisem pe Buddha cei vechi, auzisem la fel ca şi acum, acest semn în care pământul se cutremura.

          Virtutiile unui Muni sunt atât de maiestuoase, încât pământul întreg nu le poate indura când picioarele lui ating pas cu pas pământul, auzind astfel cum se cutremura pământul. O lumina strălucitoare iluminează acum lumea, la fel ca soarele la răsărit. Vad cincisute de păsări albastrii în dreapta mea zburând în cercuri, în spatiu. Toate aceste semne aducătoare de noroc sunt identice celorlalţi Buddha; de aceea stiu ca acest Bodhisattva va atinge, cu siguranţă, înţelepciunea perfecta.

          * Doar Mara Devaraja, dujmanul religiei, marele înşelător, nu se bucura şi nu jubila. Împăratul celor cinci dorinţe, îndemânat în toate tehnicile războiului, potrivnicul tuturor celor care caută eliberarea era învins. Se îndrepta către fiicele sale, spunând astfel:

          Lumea are acum un mare Muni; a depus un jurământ spre apărare; tine un arc puternic în mana; înţelepciunea este săgeata de diamant pe care o foloseşte. Obiectivul lui este sa câştige întâietate în lume şi sa îmi ruineze, sa distrugă teritoriul meu. Eu nu ii sunt lui de seama, caci toţi oamenii vor crede în el şi îşi vor găsi refugiul în arta salvării sale. Atunci va fi pământul meu desert şi nelocuit. Dar la fel ca şi atunci când omul se împotriveşte legii moralităţii, iar corpul lui devine gol, la fel acum, atâta vreme cat ochiul înţelepciunii nu s-a deschis inca în acest om şi pe tărâmul meu e inca linişte, voi merge sa ii întorc planurile şi sa ii daram stâlpul de sprijin al casei sale.

          * Atunci se ridicase oastea de lupta a întunericului, cele zece păcate, asemănătoare unei mari ameninţând sa il cuprindă. Ceata demonica creştea în ura şi ferocitate, adăugând forţa la forţa spre a continua lupta. Dar când s-au aplecat sa ridice pietrele nu le-au putut ridica, ori daca le-au ridicat nu le-au putut arunca. Săgeţile lor zburatore, lăncile şi buzduganele se opreau în spatiu, refuzând sa cada; stropii rai ai furtunii şi grindina apriga se transformau în petale de lotus –in cinci culori, iar otrava scârboasă a dragonului se schimba într-un aer condimentat. Asfel fuseseră toate aceste nenumărate creaturi, doritoare să-l distrugă pe acest Bodhisattva, ranite cu propriile arme, caci nu erau în putere sa il mişte din loc, oastea lui Mara era plina de suferinţă.

          * Atunci se ridica în aer vocea divinităţilor, în forma lor invizibila şi spuse:

          Iatal, Marele, gândul lui nemişcat de vreun resentiment, în timp ce întreaga rasa a răutăţii lui Mara încearcă fara succes sa il distrugă. Încetaţi cu gândurile voastre murdare, aducătoare de moarte, împotriva acestui tăcut înţelept, care şede aşa de liniştit! Nici în gând nu veţi putea mişca muntele Sumeru. Bodhisattva care în vieţile precedente a învăţat prin suferinţă, pe el nu-l puteţi rani. Acum is va atinge cu siguranţă scopul, şezând pe tronul întemeiat pe drept, la fel ca şi ceilalţi Buddha, integru şi masiv, ca un diamant.

          * Mara, auzind aceste sunete din spatiu şi văzând ca Bodhisattva tot nemişcat şedea, se înspăimântă şi îşi relua drumul spre cer. Gândul lui Bodhisattva era acum plin de pace şi linişte.

          Primele raze de soare se arătau în zori, aburul ceţos se risipi; lumina pala a lunii şi a stelelor slabi în intensitate; toate barierele nopţii dispăruseră, în timp ce de sus flori cereşti cădeau în ploaie spre a-l cinsti pe Bodhisattva.

          * Apoi în acea linişte sacra, ia te uita –o minune! Conştiinţa care îşi are continuitatea pana în infinit, devenii percepţie, iar Bodhisattva deţinu viziunea vieţilor trecute, a construirii şi distrugerii lumilor şi sistemelor şiragul lanţului cauzei şi efectului, întins de la infinit spre infinit; pana a ajuns în final la izvorul de nepătruns al adevărului. Când trecu pragul casei (somnul lipsit de vise) marelui Rishi, dispăru întunericul şi lumina răsări. Linişte deplina domnea, totul era nemişcat şi astfel pătrunse el în final în inima soarelui. Acolo şedea el, Buddha născut pentru a doua oara, iluminat de întreaga înţelepciune şi îmbăiat de lumina soarelui spiritual, în timp ce întregul pământ se cutremura de acel soc convulsiv. Apoi văzură ochii lui Buddha tot ceea ce trăieşte, simţind în acel moment o adâncă compasiune.

          SPECIAL_IMAGE-lmage02. Gif-REPLACE_ME

          * Mai târziu îşi continua pelegrinajul prin India, învăţând, adunând discipoli în preajma sa, dar tot timpul învăţând, învăţând, învăţând. El învaţă înţelepciunea esoterica, care era pe acea vreme ţinută secret de putinii Brahmani ai acelei vremi. El o explicase, o dezvoltase şi o continuase atât cat ii era permis sa o împărtăşească cu ceilalţi; cei care erau destul de mari pentru a o primi, cei care il înconjurau pe învăţător deveniseră administratorii marelui sau sistem.

          * Astfel trecură anii. Mişcarea pe care o cauzase în tara era mare. Invataceiii se adunau spre el în valuri, din toate colturile lumii. Numele lui se răspândea tot mai departe. A înfăptuit minuni de bunătate omeneasca. Învaţă Evanghelia iubirii, a compasiunii şi a milei, o iubire care nu cunoaşte granite, infinita, care include întreg Universul în raza sa. El învaţa unitatea spiritual-divina esenţială tuturor lucrurilor, unitatea spiritual-divina a fiinţei umane cu Universul spiritual.

          Cate doi trimise el discipolii sai peste tot ţinutul Aryavarta şi ii sfătui sa meargă tot mai departe, ceea ce şi făcuseră cu timpul.

          * Pe când Buddha ajunsese de optzeci de ani, iar toamna colora frunzele –asa spune legendase întinse el într-o zi şi ultimele sale cuvinte, după scripturile buddhiste, fuseseră:

          Fraţii mei! Toate lucrurile sunt compuse. Lucraţi cu ardoare la eliberarea voastră; faceţi după cum v-am poruncit, debarasaţi-vă de acea panza încurcată a grijilor, păşiţi nestingheriţi spre eliberare. Ea nu v-a veni la voi doar pentru ca m-aţi văzut pe mine. Cine nu îmi urmează porunca, m-a cunoscut în zadar, iarăşi cel, care e departe de aici şi urmează întocmai drumul meu, el e întotdeauna aproape de mine. Un om poate sa stea lângă mine şi totuşi daca el nu-mi urmează, sa fie departe de mine. Aveţi grija de inima voastră; nu-l faceţi loc indiferentei, practicaţi conştiincioşi toate lucrurile bune.

          * şi apoi spuse el:

          Sa nu credeţi ca munca mea v-a muri odată cu mine. Nu doar unul este răspunzător pentru un lucru atât de măreţ.

          Priviti înăuntrul vostru. Lumina care s-a aprins acolo prin adevărurile şi regulile Ordinului nostru va v-a conduce mai departe. Fiţi lumina pentru voi înşine.

          Continuaţi cu meditaţia, concentraţia şi dăruinţa. Măsuraţi cu atenţie toate învăţăturile pe care le cunoaşteţi. Daca se potrivesc cu învăţăturile fundamentale, care stau la baza frăţiei, atunci este învăţătura dreapta. Daca nu se potriveşte, respingeţi-o.

          * Apoi a trecut pentru o vreme în Nirvana şi reveni după ce înfăptuise sacrificiul sublim al individului spre beneficiul tuturora. După aceea trai retras privirior oamenilor, învăţând mai departe putini dintre aleşii sai Arhats. Pleca în Himalaya, în Sambala, unde îşi lua locul în acel centru vechi al inspiraţiei omeneşti. Religia exoterica, numita Buddhism, iniţiată de DomnulBuddha în timpul existentei sale pământeşti este o forma externa a Religiei-Lntelepciunii omenirii, inca din vechime. De aceea este cea mai mare şi mai preţioasă religie exoterica din istorie.

          * DomnulBuddha a trăit 10 de ani ca şi om şi ca urmare a legendei ezoterice, în momentul morţii sale, egoul omenesc al lui Buddha se înălţa din conştiinţa obişnuită spre cea spirituala atingând divinitatea. Apoi reveni de-a lungul cărării constituţiei interioare, iar Buddha îşi deschise ochii. Ii închise din nou, iar conştiinţa umana se înaltă pentru a dou-a oara în sferele interioare, de fiecare data mai sus; atinse sau deveni una pentru câteva clipe cu Buddha-Cerestru şi cobori pentru a dou-a oara. Şi pentru a dou-a oara, pe când a ajuns creierul, îşi deschise Buddha ochii. Acelaşi lucru se petrecu şi a trei-a oara, iar după ce îşi deschise Buddha ochii pentru a trei-a oara pali. Manushi-Buddha părăsi principiile de baza a fiinţei sale, spre a se descompune, rămânând astfel în spaţiul astral ca un Nirmanakaya, cu toate părţile constituţiei sale, cu excepţia corpului fizic, corpului astral şi a vitalităţii animale. Aceasta ascensiune este urmarea dezvoltării depline a constituţiei interioare.