Infidelitati la Hollywood

Infidelitati la Hollywood de Jackie Collins

I.

Shelby Cheney inspiră lung, profund și se pregăti să își facă intrarea. Capul înălțat. Umerii trași înapoi. Surâs de o mie de wați. Părul negru, lung până la umeri, îi flutura artistic. Rochia din dantelă Dazzling Badgely & Mishka, cu decolteu îndrăzneț. Diamante la gât și în urechi. Lângă easoțul său, artist de cinema.

Shelby Cheney avea totul. Oare?

În seara aceasta se afla la Festivalul Filmului de la Cannes cu soțul său, Line Blackwood. Fiecare dintre ei avea un film de promovat.

Al ei: o dramă pe muchie de cuțit, despre o femeie aflată aproape de un colaps – cu înclinații vădite către practicarea sexului, dezvăluind pe ecran mai mult decât o cădere nervoasă – și nimeni în preajmă pentru a o ajuta. Și, desigur, o scenă fierbinte de sex, pentru că Shelby avea toate calitățile, și cum acest film mirosea a nominalizare la Oscar, pe ea nu a deranjat-o să și le arate.

Al lui: un film cu un supererou, un tip dur. Un polițist fără suflet. Sexy. Sardonic. O continuare a precedentelor sale două succese-bombă în care juca același personaj. Line Blackwood, odinioară unul dintre starurile cele mai bine plătite din lume, încă se menținea în top.

În seara aceasta, Line purta un smoching bleumarin Armâni cu o cămașă din mătase albastru închis. Fără cravată. Trup musculos. Ochi verzi umbriți. Păr lung, negru. Bărbia nerasă. Nasul coroiat – lovit zdravăn înainte de a deveni prea celebru și de a fi menajat în cascadoriile sale mai periculoase.

Shelby și Line. Un cuplu de staruri de cinema menit să îneânte mulțimea de fani care îi urmărea cu aviditate în timp ce ei își croiau drum – flancați de diverși oameni din publicitate și atașații de presă respectivi – înspre Palatul Festivalurilor, unde filmul lui Shelby, Extaz, urma să fie proiectat.

— Mizerie, mârâi în barbă Line, fluturând mâna către paparazzi și arborând zâmbetul marca Line. Simt o nevoie urgentă să beau.

— Nu, nu simți, reuși Shelby să-i răspundă în timp ce zâmbea către echipele de fotografi și de la televiziune, care se îmbrânceau, luptându-se pentru cele mai bune cadre.

Faptul că Line bea constituia obiectul disputei între cei doi. În două rânduri fusese internat pentru dezalcoolizare, dar nu prea l-a ajutat. Continua să fie un băutor înrăit ori de câte ori avea chef. Și în seara aceasta, hotărât lucru, avea chef.

Shelby știa că el băuse vreo două pahare la hotel și acum bombănea că mai vrea. Nu era semn bun. Spera să se relaxeze și să se bucure de această seară, dar dacă Line avea un gând, ea trebuia să-și petreacă întreaga seară urmărindu-l, spre a se asigura că nu îi va pune într-o situație delicată pe amândoi – un lucru pe care el era foarte capabil să-l facă. Dacă Line se îmbăta, era dezastru. Ori devenea agresiv și gata de bătaie, ori neapărat sentimental, flirtând fățiș cu orice femeie întâlnită în cale. Ambele trăsături erau la fel de neatrăgătoare.

Drace! De ce nu putea pur și simplu să se bucure de triumful ei? Pentru că toți au asigurat-o că realizarea ei din Extaz era un triumftoți, cu excepția lui Line, care văzuse o secvență brută din film și imediat a remarcat că arăta obosită și crispată și că operatorul nu a pus-o bine în lumină.

Nu a priceput? Interpreta o femeie pe marginea prăpastiei, nu trebuia să arate splendid ca de obicei.

Adevărul era că, chiar dacă nu recunoștea vreodată, Line era gelos, ros de invidie pentru că ea era vedetă într-un film destinat să primească elogiile criticii și să aibă succes de casă – o combinație pe care el nu prea a reușit-o vreodată.

Singurele lucruri după care tânjea Line erau respectul și recunoașterea talentului său de actor, nu doar faptele sale rele. Filmele lui încă făceau megamilioane, dar cronicile erau dezastruoase, fapt care îl înnebunea – în special acum, când ea era pe punctul de a da lovitura ca actriță capabilă de roluri de compoziție. Nu se îndoia că el o iubea, dar lucrurile erau pe punctul de a se schimba în privința carierei și ea nu știa cum va primi Line asta.

Uneori se temea că va trebui să renunțe la tot, să stea acasă și să nu facă nimic decât să aibă grijă de Line. După patru ani de căsnicie oarecum agitată, îl iubea totuși, în ciuda faptului că el bea și umbla după femei, și se ducea la chefuri cu banda lui de prieteni de nimic, de care nu a reușit să-l convingă să se dezbare.

Ascunzându-se în starul de film macho, era băiețelul pierdut, drăguț și neajutorat și, cel mai important – era al ei. In special noaptea, când erau împreună în pat și ea se ghemuia în spatele lui și adormea respirându-i mirosul, simțindu-i căldura, iubind fiecare părticică din el. Nu era vorba numai despre sex, iar lui Shelby îi plăcea asta. Line era bărbatul ei și spera cu disperare că va fi întotdeauna.

Nimeni în afară de ea nu îl cunoștea pe adevăratul Line. Nimeni nu avea idee despre copilăria lui marcată de un tată abuziv care îl bătea în fiecare zi și o bătea pe mama lui Line, o femeie blajină, care pur și simplu nu era capabilă să-și protejeze fiul de un bărbat care îi chinuia pe amândoi.

Line avea o soră, Connie, de patruzeci și opt de ani, cu șase ani mai mare decât el. Aveau în comun drama familiei. Când Line avea doisprezece ani, tatăl a bătut-o pe mama lor până când a omorât-o, apoi a îndreptat o armă asupra sa, zburându-și creierii pe pereții bucătăriei, lăsându-i pe Connie și pe Line să își poarte singuri de grijă.

Spre cinstea ei, Connie nu și-a abandonat vreodată fratele. S-a angajat chelneriță, reușind să-l țină departe de orfelinate până când el a fugit la Los Angeles – avea șaptesprezece ani – și a pornit pe lungul și uneori înșelătorul drum către succes. Connie era o lesbiană convinsă. Locuia împreună cu prietena sa, Suki, la o fermă din Montana – cumpărată de Line pentru ea. Rareori părăseau ferma cele două femei.

De unul singur, Line a dobândit un succes fenomenal, iar Shelby îl iubea și îl admira pentru asta. Pe de altă parte, Line Blackwood era un tip dificil și Shelby nu știa cât mai putea să suporte toate jocurile lui. Ea dorea un copil. El nu.

Ea dorea să ducă o viață mai puțin publică. El nu.

Ea dorea ca el să nu flirteze cu orice femeie care îi transmitea un semnal pozitiv. Și toate îi transmiteau. Line era un star de cinema, putea foarte bine să aibă scris pe frunte: CULCĂ-TECUMINE.

Cu toate acestea, Shelby îi era cu desăvârșire loială. Codul ei moral nu cuprindea nici măcar intenția unei aventuri. Părinții ei erau împreună de patruzeci de ani și încă se țineau de mână, schimbau priviri de îndrăgostiți și se complăceau în conversații secrete. Adeseori a visat să aibă o căsnicie ca a lor.

— Shelby! strigau fotografii. Aici! Privește aici! Shelby!

Shelby! SHELBY!

Deoarece cererile lor deveneau tot mai insistente, Shelby, obligată, întorcea capul încolo și încoace, asigurându-se că nu iese din rochia cu decolteu îndrăzneț. Își netezi spre spate coama părului negru, făcu ochii mari și fermecători. Imaginea era incredibil de importantă și chiar dacă Shelby avea doar treizeci și doi de ani, era foarte conștientă de cohortele de actrițe care veneau din urmă, înnebunite de șansa de a deveni staruri. Toate voiau să fie ca ea, să fie ea. Toate voiau să aibă cariera ei, să fie căsătorite cu un star de cinema și să locuiască într-o casă magnifică în Beverly Hills.

„Ghinion, fetelor, gândi ea, cu zâmbetul fixat bine la locul său. Line Blackwood este al meu. În întregime al meu. Și, în ciuda numeroaselor sale lipsuri, intenționez să-l țin bine. Așa că, înapoi! Line Blackwood este ocupat.”

— II vreau pe Line Blackwood, spuse Lola Sanchez cu vocea ei aspră, gravă, fară a-l privi pe Elliott Finerman, producătorul filmului său ce urma să fie lansat. El stătea pe bancheta din spatele limuzinei, lângă ea, în timp ce soțul ei, Matt Seel, un fost jucător de tenis profesionist, era proptit vizavi, lângă agentul de publicitate, Faye Margolis.

— Am mai vorbit despre asta de zeci de ori, spuse Elliott abia ascunzându-și plictiseala. Mă gândeam la Ben Affleck sau Matthew Mc…

— Nu! Lola îl întrerupse tăios. Îl vreau pe Line Blackwood. Și dacă tu nu poți sau nu vrei să îl iei, atunci îți sugerez să-ți găsești o altă actriță în rol principal.

, Afurisita! gândi Elliott. Cine te crezi? Acum patru ani erai chelneriță la Denny’s, acum îmi spui ce să fac. Mie, Elliott Finerman, producătorul a peste treizeci de filme de succes.”

— Ei bine? întrebă Lola imperativ, înălțând bărbia ascuțită.

— Dacă insiști, iubito, spuse Elliott, forțându-se să pară calm. Totuși, cred…

— Foarte bine, zise ea, tăindu-i din nou vorba. Deci, dacă Line este de acord, totul e stabilit.

Elliott privea fix prin geamul limuzinei. Era mai mult decât evident că divei acesteia nu-i păsa deloc de ceea ce credea el. Era numai greșeala Annei Cameron. Anna, șeful capilor de la Live Studios, a fost de acord să dea undă verde ultimului film al său, New York State of Mind, doar dacă el semna contractul cu Lola Sanchez. Și Lola a fost de acord să semneze doar dacă avea acceptul pentru actorul din rolul principal masculin.

— Dă-i-l, i-a spus Anna. Eu și cu tine o vom dirija în direcția cea bună.

„Desigur, gândi cu amărăciune Elliott. Direcția oarecum bună.”

De la bun început, Lola a pomenit numele lui Line Blackwood. In mod cinstit, el a crezut că putea să-i scoată din cap ideea cu binișorul, dar nu, Lola îl voia pe Line și era o actriță de film hotărâtă, răsfățată, plină de propria importanță.

Elliott nu putea pricepe de ce insista atâta. Nici măcar nu îl cunoștea pe Line, iar când îl va întâlni, va regreta. Line Blackwood era o pacoste, cerea lucruri exagerate la filmare și se culca cu soțiile celorlalți bărbați când credea că se poate descurca. Elliott știa din experiență personală felul în care opera Line. El folosea unele dintre cele mai tocite replici și totuși femeile cădeau în plasă. Nu pentru că ar fi avut nevoie de cine știe ce impuls – când venea vorba de actori, femeile erau Orașul-Picioarelor-Deschise, gata să capituleze la o privire, un zâmbet. Elliott trebuia să știe; fosta lui soție nu a făcut excepție. Lynsey Fraser, o actriță tânără, drăguță, dar ușor influențabilă. La trei luni după ce s-a căsătorit cu ea, din prostie i-a dat un rol minor într-unui dintre filmele lui, care îl avea ca protagonist pe Line Blackwood. După o săptămână, a prins-o servindu-l oral pe Line în rulota lui.

Asta se întâmplase în urmă cu zece ani și între timp divorțaseră. Inutil de spus, Elliott a hotărât de atunci să nu mai lucreze cu Line.

Lui Elliott îi părea rău de Shelby Cheney. Era o actriță foarte talentată și o femeie extrem de atrăgătoare, deși, evident, nu prea deșteaptă, întrucât nu părea deloc conștientă ce fel de poamă era în realitate soțul ei.

— Dacă ești absolut sigură… începu Elliott pe un ton încordat.

— Da! i-o tăie Lola, nedându-i timp să își termine propoziția. Sânt sigură.

Elliott spumega. „Divă pe naiba!” America credea că Lola este o persoană dulce și sexy, când de fapt era o afurisită în vârstă de douăzeci și patru de ani, care s-a întâmplat să fie binecuvântată cu picioare lungi, sâni mari, buze pline, senzuale, piele strălucitoare și o inimă de piatră. America era îndrăgostită de picioarele ei, de buzele ei și de zâmbetul ei larg, atrăgător.

Dar americanii nu îi cunoșteau cusururile.

Dacă se gândea mai bine, medită Elliott, poate că Lola și Line se meritau unul pe celălalt. Își puteau distruge singuri cariera. Atâta timp cât New York State of Mind era o lovitură în materie încasări, ce îi păsa lui? Lasă-i să creeze haos și să câștige iblicitate. După ce filmul va fi lansat, ei își puteau ruina reciproc viețile nefericite.

Stele de cinema! Un mănunchi de baloane umflate peste măsură, cu o viață scurtă. Peste cinci ani, oamenii din branșă vor spune: „Care Lola?”

Din nefericire, Line Blackwood probabil va fi tot prin preajmă. Ca și Stallone, Willis și Schwarzenegger, el era un

. Iipraviețuitor într-o lume a afacerilor dure. În plus, filmele sale incit scoteau bani, în special din vânzările în străinătate, cele pe i; isete video și DVD.

Aproape am ajuns, anunță Faye Margolis. Faye era o femeie formidabilă la vârsta ei – se apropia de cincizeci de ani cu păr cenușiu, tuns scurt și cunoștințe imbatabile în domeniul relațiilor publice. Orice celebritate aflată în grija lui Faye avea o expunere maximă garantată. Faye își proteja lista clienților selecți cu o loialitate deplină.

— Cum arăt? întrebă Lola, cu o mică licărire de nesiguranță.

— Fierbinte! exclamă Matt, care era foarte înfierbântat. Avea corpul atletic, părul lung, de un blond murdar, și barba mică, tip Vandyke.

Lola nu-l luă în seamă.

— Faye? încercă ea.

— Bagă de seamă să te ridici drept, îi ordonă Faye cu vocea îngroșată de tutun. Rochia aceasta este un risc pentru mers, să nu uiți, altminteri îți vor ieși sânii.

Lola chicoti. Numai Faye îi putea vorbi într-un asemenea mod. Acum, că era un mare star, cerea respect din partea tuturor celor cu care venea în contact.

— Dacă îi ies sânii, va fi pe prima pagină a tuturor ziarelor din Franța, râse pe înfundate Matt.

— Poate vrei să spui din lume, îl corectă Lola, aruneându-i o privire ucigătoare.

— Dacă spui tu, iubito, conveni Matt, destul de stânjenit. Erau căsătoriți de cinci luni. Pentru Lola, luna de miere era de mult terminată, cu toate că Matt mai avea până să-și dea seama de acest lucru.

S-au căsătorit pe proprietatea unui miliardar din Malibu, având o publicitate strălucitoare, cu elicoptere zburând pe deasupra, paparazzi cățărați în copaci și o listă de invitați plină de staruri, oameni pe care de-abia dacă îi cunoșteau. O revistă din Anglia a plătit două milioane de dolari pentru imagini ex-clusive cu fericitul cuplu, iar Faye s-a asigurat că totul se va petrece așa cum a planificat ea. Fără greșeli era motoul lui Faye, și cine greșea era definitiv șters de pe statul ei de plată.

Lola nu mai era chiar atât de încântată. Se plictisea repede și, în afară de aspectul de băiat de pe plajă și de trupul masiv, Matt nu a venit cu mare lucru la petrecere. Renunțase la tenisul profesionist, preferind să fie parazitul ei. Când ea îi reproșa lipsa de activitate, el o asigura că scrie un scenariu și că intenționa să ia lecții de actorie.

Grozav! De ce nu a dezvăluit că aspira să intre în afaceri în lumea spectacolului înainte de a se căsători?

Iată ceea ce el nu a știut. Ea s-a căsătorit cu el numai pentru a-și păstra imaginea publică de superstar sexy al noului mileniu. Făcând abstracție de Halle Berry, Jennifer Lopez și Angelina Jolie, Lola Sánchez trebuia să-și mențină ridicat nivelul credibilității. Înainte de căsătoria cu Matt se complăcuse într-o idilă de mare clasă cu Tony Alvarez, un strălucit regizor de film latino, pe care unii îl considerau a fi Pedro Almodovar al generației sale, doar că Tony era produsul Bronxului, astfel încât cele trei filme pe care le-a regizat erau, în același timp, pur americane, dar aveau și ceva în plus.

Problema lui Tony era aceea că obișnuia să se drogheze continuu și, în ciuda a două arestări bine mediatízate pentru posesie de drog și a perioadei prelungite de supraveghere, totuși reușea să intre în bucluc. Îndată ce manierele lui de băiat rău au început să se reflecte negativ asupra imaginii Lolei, consilierii ei au avertizat-o că este mai bine să se distanțeze de el, întrucât exista posibilitatea ca el să intre la închisoare câteva luni pentru presupus trafic de droguri – ceea ce, știe oricine, este o porcărie, dar întrucât Tony era o celebritate, autoritățile lăsau impresia că făceau ceva.

Lola, întotdeauna grijulie față de imaginea sa publică, a rupt de nevoie logodna și s-a căsătorit în grabă cu Matt, căruia nu-i venea să creadă în norocul său și a semnat cu plăcere un contract prenupțial beton.

Acum era legată de el. Dar nu pentru mult timp. Lola avea alte planuri, iar acele planuri îl includeau pe Line Blackwood.

Cat Harrison nu era fericită pentru că venise la Festivalul Filmului de la Cannes. Evenimentele cu celebrități erau atât de plictisitoare, pline de staruri cu ego-uri enorme. Și nu pentru că fusese la prea multe festivaluri, dar de când scrisese și regizase primul său film, Copilul sălbatic, un film ușor, bazat pe propria ei viață oarecum neconvențională, a fost obligată să intre în cir-cuit. Și de când bugetul său mic (un buget inexistent) pentru film a devenit unul mare, Cat era la modă.

Mare scofală. Ura să fie centrul atenției. Îi era silă că trebuia să se îmbrace elegant și să facă pe drăguța pentru bărbații cu bani și pentru persoanele influente din lumea filmului care doreau să-i finanțeze proiectul următor.

— Tre’ să o faci, iubire, o sfătui soțul său, un muzician australian, Jump Jagger – nici o legătură cu Mick, deși ar fi vrut el.

— De ce? insistă ea.

— Pen’ că va fi o karma bună pentru noi amândoi. Și mi-ar prinde bine un pic de karma.

Puteai conta că Jump o să se bage și el. Avea un prost obicei ca întotdeauna să se plaseze primul. Cu toate acestea, nu avea importanță, întrucât Cat era nebună după el.

Copil al unor părinți divorțați, Cat crescuse împărțindu-și timpul între o mamă englezoaică excentrică și un tată american complet nebun, ceea ce însemna că și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei purtată între cele două țări. La vârsta de șaptesprezece ani a hotărât că are nevoie de un spațiu propriu și de propria sa carieră. (Tăticul era un sculptor de un inuns succes, iar Mămica, o fotografa câștigătoare de premii.) S-a mutat la New York, unde în cele din urmă l-a întâlnit pe Jump care a salvat-o dintr-un vârtej de droguri și nebunie. Pornise pc un drum rău și el a tras-o înapoi tocmai la timp. Apoi au făcut un lucru convențional, s-au căsătorit și s-au stabilit într-o mansardă din Soho.

În timp ce Jump lucra la muzica sa, Cat a avut diverse slujbe ca doică, a plimbat câini și a fost asistenta per sonală a unui regizor de teatru ursuz, dar foarte creativ. Într-un week end, plină de idei și entuziasm, a început să scrie un scenariu. I) upă șase săptămâni a început filmările pentru propriul său fi I m, cu o veche cameră Sony, de mână, pe care o luase din subsolul casei tatălui ei. A folosit ca actori grupul lor de prieteni ciudați și minunați, în timp ce Jump lucra la asamblarea unei coloane sonore îndrăznețe și interesante, cu grupul lui. Voilŕ! Un film instant.

Unchiul unui prieten a dus-o la un distribuitor mic, care i-a preluat filmul și de la prima proiecție – precum Proiectul Blair Witch înaintea lui – au început apelurile. Mai întâi un website, apoi două, apoi trei. În decurs de câteva săptămâni erau douăzeci și unu de website alocate discuțiilor despre Copilul sălbatic.

Cat era mai mult decât emoționată până când, fără voia ei, a fost strecurată în centrul atenției. Media o iubea. Era ajutată de faptul că avea acum nouăsprezece ani, era înaltă și agilă, cu păr blond natural, țepos, tuns scurt, ochi verzi-oliv și o față provocatoare, cu pomeți înalți. Ar fi putut deveni cu ușurință manechin sau actriță. Niciuna dintre aceste profesii nu o interesa: s-a luptat din greu să fie de cealaltă parte a aparatului de filmat, partea unde ea putea să mențină, într-un anumit grad, controlul.

Merrill Zandack, directorul de la Zandack Films a preluat distribuția filmului Copilul sălbatic și acum intenționa să-i finanțeze viitorul proiect, Prins, un film întortocheat după un scenariu scris de ea despre un bărbat condamnat, fustangiu și o femeie duplicitară, polițist sub acoperire – de aici și vizita ei la Festivalul Filmului de la Cannes.

— Fii drăguță cu toată lumea, Pisoi, i-a spus Merrill când a sosit. Te afli pe o pistă rapidă.

— Voi fi drăguță dacă încetezi să-mi spui Pisoi, i-a răspuns ea cam iritată. O călca pe nervi faptul că bărbații considerau că este perfect normal să le dea femeilor nume drăguțe. Cum i-ar plăcea lui dacă ea l-ar striga Cățelușule?

Merrill, un bărbat grăsuț, cu chelie, care își petrecea cea mai mare parte a timpului transpirând abundent în timp ce trăgea dintr-o țigară de foi cubaneză, găsea că prezența lui Cat este înviorătoare. O admira pentru că nu manifesta respect servil față de nimeni. Îi plăcea atitudinea ei nonconformistă. Merrill avea un instinct înnăscut pentru talent și, dacă tânăra Cat nu își pierdea capul și nu-i necăjea pe prea mulți oameni cu abordarea ei îndrăzneață, era destinată să-și ia zborul.

Shelby și-a făcut numărul și l-a făcut bine. Line l-a făcut și mai bine. Line era expert în a-i face pe ceilalți să se simtă ca fiind prietenii lui cei mai buni. Avea farmec și încă ceva. Shelby îl urmărea în timp ce flirta cu o persoană care arăta ca Sheron Stone, foarte zveltă. Își făcuse un obicei din a-l observa când nu știa că este privit. Era al naibii de sexy.

— Ești o frumusețe, scumpo, spuse Merrill Zandack, pufăind din trabuc în timp ce își făcea loc în spatele ei. De-abia aștept să-ți văd filmul.

— Mulțumesc, Merrill, spuse ea întoreându-se către puternicul șef de studio în timp ce el îi planta un sărut transpirat pe obraz, lăsând o urmă umedă supărătoare pe care Shelby abia aștepta să o șteargă.

— Tu și cu mine trebuie să lucrăm împreună, continuă Merrill, suflându-i un val de fum de trabuc scump direct în față. Am auzit că ești dinamită în filmul din seara aceasta.

— Așa ai auzit? întrebă ea, încercând pe furiș să-și șteargă obrazul cu dosul palmei.

— Se presupunea că organizez o vizionare privată, respiră el greu. Nu am avut timp.

— îmi pare rău să aud asta.

— Nu, este mai bine așa, spuse el, suflându-i mai mult fum în față, în timp ce reușea nu prea discret să privească în decolteul ei adânc.

Shelby făcu un pas înapoi și zâmbi politicos spre însoțitoarea lui Merrill, o clonă statuară a Anjelicăi Huston. De când murise soția lui, cu câțiva ani în urmă, rareori era văzut cu aceeași femeie în două rânduri. Părea că optează pentru un șir de brunete interșanj abile, femei pe care nu considera potrivit să le prezinte.

— Ei bine… sper să-ți placă, Merrill, spuse Shelby, privind încă o dată în direcția lui Line, care acum se afla într-o conversație aprii^ă cu Woody Allen. Nici o salvare de acolo.

— Arăți frumos, scumpo, repetă Merrill.

— Mulțumesc, murmură ea, și răsuflă ușurată când Merrill o descoperi pe Lola Sanchez, a cărei apariție era foarte admirată, și imediat porni în direcția ei, iar bruneta care îl însoțea pășea regal în urma lui.

Persoana de la PR desemnată pentru Shelby, o tânără franțuzoaică cu părul strâns în coc și o gură răsfiântă, îmbufnată, se foia prin preajmă.

— Doriți să vă întâlniți cu reporterul de la Paris Match acum? întrebă femeia.

Shelby clătină din cap. Ultimul lucru pe care dorea să-l facă era să vorbească cu un ziarist.

— Mâine, la conferința de presă, spuse ea.

Buzele subțiri ale femeii se strânseră. Reporterul trebuia să plece la Paris de dimineață devreme. Nu va putea să participe la conferința de presă.

Cu vreo doi ani în urmă, Shelby ar fi spus da la orice solicitare. Doi ani de terapie, și a învățat să spună nu.

— Dacă este atât de dornic să vorbească cu mine, sugeră ea, atunci poate ar trebui să rămână.

Înainte ca femeia de la PR să poată răspunde, Line reapăru și o prinse de braț.

— Vino, iubito, spuse el cu căldură, faeându-i cu ochiul femeii de la PR, să ne ocupăm locurile.

Shelby aprobă, cu emoție în stomac. Aceasta era seara ei cea mare și era hotărâtă să se relaxeze și să se bucure de ea.

at locuia pe iahtul lui Merrill Zandack, o ambarcațiune de lux, lungă de vreo 27 metri, cu șase dormitoare pentru oaspeți și un echipaj de douăzeci de persoane. Era ceva de văzut. Ar fi dorit ca și Jump să vadă în timp ce ea se învârtea prin cabină,; idunându-se în cele din urmă, studiindu-se lung în oglinda de la haie, privind pieziș spre imaginea care o înfățișa din cap pânăân picioare. Făcu un efort suprem. Blugi Juicy Coutoure cu talia coborâtă care îi scoteau în evidență mușchii abdominali cu tonus bun și un diamant recent fixat pe ombilic; un tricou negru decoltat Rolling Stones, lanțuri și cruci Loree Rodkin afirnând în jurul gâtului; și cercei mari ca niștî cercuri din aur.

Probabil că toți ceilalți ar fi considerat ținuta ei nepotrivită pentru a face impresie la un festival al filmului, dar, la naiba, cel puțin ea se simțea confortabil. N-a purtat o rochie de ani de zile și nu era dispusă să înceapă acum. Și apoi, Jump era în turneu cu orchestra în Australia sa natală și fără el alături se simțea întotdeauna ușor vulnerabilă.

Ori de câte ori se ducea undeva singură, veneau spre ea diverși tipi. Nu se simțea bine când i se acorda atenție. Cat era fata unui singur bărbat și, în ciuda independenței sale, simțea lipsa lui Jump. Făceau totul împreună. Sau, cel puțin, obișnuiau asta înainte de avântul carierei ei și de hotărârea lui Jump de a călători. Nu pentru că ei i-ar fi păsat că Jump pleca acolo, era ceva la care amândoi au muncit să realizeze, iar succesul coloanei sonore îl ajutase să primească unele angajamente bune. Premiera pentru megalegenda rockului Kris Phoenix de la Sydney a fost o adevărată ocazie. Jump și formația sa erau totul subjugați. Îi părea bine pentru el, deși ar fi dorit să-l aibă lângă ea în seara aceasta.

Un ciocănit și Jonas Brown, harnicul asistent al lui Merrill Zandack, băgă capul pe ușă.

— Șalupa este gata să ne ducă la țărm, anunța

— Unde este Merrill? întrebă ea privind lix la Jonas, care era complet opusul șefului său dezagreabil și oarecum lipsit de rafinament. Mai întâi, era tânăr-probabil încă nu împlinise treizeci de ani – și arăta foarte bine într-o notă joasă, deloc genul ei.

— Domnul Zandack deja aplecat, spuse Jonas. M-a rugat să vă spun că vă așteaptă la premieră.

— Vrei să spui că trebuie să mă duc acolo singură? se plânse ea, displăcându-i gândul.

— Vă voi însoți eu, spuse Jonas.

— Nu știu de ce vrea să fiu acolo, bombăni ea, întinzând mâna pentru a-și lua poșeta cu franjuri.

— Domnul Zandack crede că este important pentru dumneavoastră să fiți văzută, spuse Jonas, inspectându-i costumul cu ochii săi cenușii, înguști. Așa veniți îmbrăcată? întrebă apoi, incapabil să ascundă nota de dezaprobare din tonul său.

— Nu, izbucni Cat, supărată că el părea să-i judece simțul artistic. Intenționez să mă schimb cu o uniformă neagră Prada, astfel încât să pot arăta exact ca dumneata.

— Nu vă criticam, se scuză el repede.

— Ba da, îi replică ea și adăugă delicat: Este în ordine, sânt complet stăpână pe felul în care mă îmbrac. Cine are nevoie de afirmare?

— Atunci să mergem, spuse Jonas iară să clipească. Domnului Zandack nu-i place să aștepte.

— îmi pare bine că ești de acord cu mine, zise ea tărăgănat, cu o notă sarcastică. N-aș vrea să fiu cea care îl face pe marele om să aștepte.

Lola îl zări pe Line, care intra în teatru. Drace! Voia să-l impresioneze. Și cine n-ar fi impresionat de modul în care aparatele de filmat erau îndreptate doar asupra ei, în timp ce fiecare ziarist prezent încerca să-i atragă atenția?

Line Blackwood putea fi căsătorit cu o stea de cinema, dar ea, Lola Sanchez, era steaua de cinema a momentului. Nici o femeie nu era mai fierbinte sau mai dorită.

O mare diferență de la ultima ei întâlnire cu domnul Blackwood. O, da, atunci lucrurile erau foarte diferite.

Cu șase ani în urmă.

Lucia Conchita Sanchez. O fată drăguță, în vârstă de optsprezece ani, o posibilă actriță, cântăreață, dansatoare, ajungând repede nicăieri. Chelneriță în timpul zilei șipunând discuri cu înregistrări noaptea – ajutându-lpe Carlos, prietenul ei disc-jockey care lucra trei nopți pe săptămână la un club din Hollywood. Lucia avea părul lung, castaniu, care îi ajungea mai jos de talie, și un trup cu sinuozități. Locuia la Silverlake cu Claudine, mama ei – care era jumătate indiancă, jumătate negresă – și cu tatăl ei, mexican fustangiu, Louis Sanchez, un boxer neînsemnat care se considera un adevărat mascul. Avea două surori mai mari, măritate, Isabelle și Selma, și un frate, Louis jr., leneș, care nu lucra, dar aspira să devină exact ca tatăl său. Lucia abia aștepta să plece de acasă.

La școală avea calificativ excelent la cânt, dans și cursurile de dramă. Actoria era pasiunea sa, astfel că imediat ce a absolvit liceul a început să urmărească o carieră de actriță. Era foarte ambițioasă și hotărâtă să-șifacă apariția în lumea spectacolului. Numai că nimeni nu voia să o angajeze. Nu reușea nici măcar să facă pe cineva să se ocupe de ea.

— Ești prea diferită, părea să fie opinia generală. Prea diferită? După părerea ei, era splendidă cu alura sa arzătoare, cu pielea netedă, măslinie, și trupul voluptuos. Foarte bine, nu era drăguță conform șabloanelor, dar avea stilul său propriu deosebit.

După numeroase respingeri și probe date și rămasefără răspuns, a încercat abordarea unei agenții de manechine.

— Prea grasă, a anunțat o afurisită slabă, cu picioarele ca două crenguțe și fără fund.

Prea grasă? Ridicol! Doar pentru că ea nu corespundea obsesiei de subțirime a Hollywoodului. Oricum, a ținut regim de slăbire – evitând deliciosul pui fript al lui Claudine și felul favorit al tatălui său, enchiladas.

Părinții ei credeau că este nebună. Într-o seară, tatăl ei i-a spus că nu are absolut nici o șansă de a reuși și, întrucât la școală fusese foarte bună la matematică, trebuia să-și găsească o slujbă potrivită lucrând într-o bancă, precum Selma, iar acolo avea șansa unei eventuale promovări.

— Slujba de chelneriță nu te duce nicăieri, o informă Louis.

Ca și când boxul era mare scofală. Louis Sanchez avea două urechi ca niște conopide, cicatrice pe toată fața și șchiopăta permanent. Dar, desigur, acestea nu păreau să le împiedice pe femei să se arunce asupra lui.

Mama ei era o adevărată frumusețe, cu trăsături exotice, păr lung până la talie și o siluetă sexy cu rotunjimi, menținută în ciuda celor patru nașteri.

Luciei îi plăcea să creadă că moștenise ce era mai bun de la ambii părinți în privința aspectului. Avea, precum mama sa, picioare lungi, bust mare și păr des, castaniu, iar de la tatăl ei avea nasul ușor turtit, ochii căprui seducători și buzele pline. „Buze de amant”, îi plăcea lui Louis să spună.

Moștenire de familie.

Da, gândi Lucia. Buzele tale erau cunoscute prin întreaga vecinătate.

Sexul nu constituia un subiect deschis în familia Sanchez. Deși toată lumea cunoștea indiscrețiile lui Louis, ele nu erau niciodată pomenite. Când Lucia a fost suficient de mare pentru a auzi povestirile despre tatăl ei infidel, afost șocată.

Întotdeauna era uimită că mama sa îi permitea așa ceva și niciodată nu spunea nimic.

Îndată ce Lucia a ajuns la pubertate, băieții roiau în jurul ei. Râvneau la sânii ei mari, la fundul frumos și la disponibilitatea de a flirta, pe care o moștenise de la tatăl său.

— Nu te lăsa, o avertiza mama, plimbându-i prin față un deget uscățiv. Lasă-i să privească, urmărește-i pe bieții de ei cum se entuziasmează și lasă-i să se roage pentru mai mult.

Dacă ai cedat, o să-țipară rău. Ultimul lucru pe care îl vrei este un copil.

Cuvintele acelea fatale au fost suficiente să-ipotolească înclinațiile către sex până la șaisprezece ani, când s-a îndrăgostit de un băiat rău, rapper, care locuia pe aceeași stradă, și după câteva luni delirante petrecute cu el a rămas însărcinată. Claudine era atât de furioasă încât a refuzat să vorbească săptămâni întregi cu fiica sa. Louis era mai înțelegător. A dus-o la o clinică locală pentru avort. A venit și Selma. A fost una dintre cele mai rele zile din viața ei.

După experiența aceea a jurat „Fără sex”, nemergând mai departe de un ocazional sex oral-și acesta numai dacă îi plăcea cu adevărat băiatul.

Sexul oral era o stradă cu două sensuri cu Carlos. Deși el îi ridica Justa până în talie și îi scotea sutienul pe bancheta din spate a autoturismului lui, rugând-o să meargă mai departe, ea se ținea tare. Fără avorturi pentru Lucia Conchita Sanchez. Învățase lecția.

Într-o seară, Carlos i-a spus că urma să fie disc-jockey la o petrecere costumată în Bel Air și ar fi vrut ca ea să-l ajute. Timp de o secundă a fost prea emoționată pentru a putea vorbi. Bel Air! Tărâmul celor bogați și celebri. Poate că, în sfârșit, va fi descoperită sau, în cel mai rău caz, va întâlni un impresar dispus să o reprezinte.

Nu a lăsat să se vadă cât e de stresată. Carlos era un tip leneș, cu păr lung, unsuros și aspect slăbănog de rock-star.

Muzica era domeniul său: excela în aranjarea sunetelor pe care oricine dorea să le audă. Toți prietenii lor susțineau că are un viitor.

Petrecerea, dată de megaproducătorul Freddy Krane, avea loc în magnificul conac vechi al lui Freddy, în Bel Air. Se ajungea acolo cu mașina, pe o alee lungă, sinuoasă, străjuită de palmieri.

Lucia stătea lângă Carlos în Mustangul lui argintiu, din

1968, cu îmbunătățiri, savurând fiecare clipă. Când au ajuns, ea l-a ajutat să-și instaleze echipamentul afară, lângă piscina enormă placată cu negru. Peste tot se agitau servitori, barmani, chelneri care făceau pregătirile pentru festivitățile din seara aceea.

Lucia privea totul – sutele de luminări în suporturi splendide de cristal înconjurând piscina, aranjamentele florale bogate din mijlocul fiecărei mese, fețele de masă albe cu argintiu și șervetele din mătase neagră. Își impuse să memoreze fiecare detaliu, astfel încât să le povesteascămamei, lui Isabelle și Selmei.

Cu toate că era foarte impresionată, se forța să mențină o aparență calmă în timp ce sorta colecția de CD și discuri ale lui Carlos, punând totul în teancuri ordonate. Carlos era foarte pretențios – îi plăceau lucrurile corect făcute.

Erau momente când Lucia visa cu ochii deschiși că, dacă nu izbutea curând în lumea spectacolului, poate ar trebui să aibă în vedere căsătoria cu Carlos. El era dornic să se culce cu ea, astfel că-lputea împinge ușor să o ceară în căsătorie.

Ar fi un lucru chiar atât de rău căsătoria cu Carlos?

Poate că nu.

Îndată ce petrecerea s-a pornit, a fost o explozie: fețe pe care le recunoștea din revistele populare de spectacol, devorate în fiecare săptămână. Putea fi imaginația ei, dar după un timp a început să creadă că Freddy Krane se tot uita spre ea. Freddy, un bărbat masiv, părând cherchelit, cu o barbă roșcată în dezordine și ochi mici ca de purcel, era bătrân, cel puțin cincizeci de ani, și aceasta însemna cu zece ani mai mare decât tatăl ei.

Lucia îmbrăcase pentru această ocazie o fustă scurtă din imitație de piele maro (din nefericire, articolul din piele veritabilă era prea scump) și un tricou alb cu dungi care îi punea în evidență sânii mari închiși într-un sutien subțire, sfârcurile observându-se prin materialul fin. Părul lung, castaniu, îi atârna peste fund – nu se tunsese de la vârsta de opt ani.

Știa că arată incendiar. Vreo doi chelneri i-au dat târcoale, încercând să obțină numărul ei de telefon. Ea a refuzat politicos, deși în secret îi făcuse plăcere interesul lor.

Carlos punea muzică, iar ea dansa, mișcându-și corpul unduios, provocator. Înregistrările erau de prim ordin, totul de la NWA la Santana și Motley Criie, cu mult Marwin Gaye și Smokey Robinson pus pentru narcomanii nostalgici.

Da, hotărât, Freddy Krane o observa, chiar dacă îl înconjura un stol de frumuseți blonde. Mai devreme, unul dintre chelneri (un potențial actor) i-a dat o listă cu creditele gazdei. După părerea lui, Freddy Krane se specializase în filme de acțiune cu bugete mari și lucrase cu toate starurile macho, de la Eastwood la Schwarzenegger.

— El este adevărata afacere, îi mărturisi chelnerul. O vorbă din partea lui și ești în distribuție. Ar trebui să încerci.

— Nu, mulțumesc, îi răspunse Lucia. Dorea cu ardoare să fie actriță, dar nu cu orice preț.

Exact înainte de miezul nopții își făcu apariția Line Blackwood. Line Blackwood! Starul ei favorit! Ii văzuse toate Jilmele de cel puțin trei ori. De-abia îi venea să creadă!

Ii făcu semn lui Carlos cu cotul, dar lui nu-ipăsa deloc.

Carlos nu se interesa de starurile de cinema, avea alte preocupări: colecția sa de discuri, prețiosul său Mustang, să fumeze puțină marijuana.

— Uită-te cine este, șopti, emoționată.

— Fii calmă, îi răspunse Carlos, aruneându-i o privire iritată.

Nu pot fi calmă! voia să țipe. Este Line Blackwood-votat recent cel mai Sexy Bărbat în Viață de către revista People. Cum este posibil să stau calmă?

I se tăiase respirația, simțea emoția în stomac. Erau și uite figuri celebre la petrecere, dar în ceea ce o privea, ele nu însemnau nimic. Line Blackwood era important.

Nu-l pierdea din vedere, urmărindu-i fiecare mișcare. Femeile începuseră să roiască în jurul lui, blonde cu sâni de silicon, cu părul superaranjat și zâmbete tip american. El nu părea să le bage în seamă. Stătea la o masă lângă piscină, bea și întreținea conversația. După un timp i s-au alăturat Freddy Krane și mai multe fete splendide. Freddy îl tot bătea pe spate și râdea.

Lucia își mișca trupul în ritmul muzicii, oferind un spectacol neexperimentat și sexy – muzica îi îndepărtase inhibițiile. II văzu pe Freddy lovindu-l cu cotul pe Line și făcând un gest în direcția ei. Apoi, spre îneântarea ei, cei doi bărbați începură să o urmărească. Ea se uită la Carlos care nu părea să fi observat. Inima începu să-i bată tare: era pe punctul deafi descoperită! După câteva minute, Line era în picioare, ridicând paharul și arătând-o uneia dintre nenumăratele fete care îl înconjurau.

Fata aleasă dădu din cap aprobator, apoi înconjură piscina și se grăbi spre Lucia.

— Bună, spuse ea.

— Bună, îi răspunse Lucia. Nu era proastă, știa că fata era trimisă cu o misiune.

— Sânt Zar a Light, se prezentă fata cu un accent distinct englez. Și tu cum te numești?

— Lucia.

— Foarte bine, Lucia. Este seara ta norocoasă. Line și Freddy vor să li te alături ca să beți ceva.

— Au spus ei? întrebă Lucia fără suflare.

— De aceea sânt aici, spuse Zara, o fată frumoasă, cu păr negru ondulat.

— Când? întrebă Lucia fără expresie.

— Acum, zise Zara, jacând ochii mari. Lucia privi spre Carlos. Acesta plutea prins de muzica luija Rule. Trebuia să îi ceară permisiunea?

Nu. Doar nu erau căsătoriți sau ceva asemănător. Era liberă să facă ceea ce dorea. Și ea dorea să îl întâlnească pe Line Blackwood-fantezia ei care prindea viață.

Îl prinse pe Carlos de braț, provocând un zgomot neplăcut pe disc.

— Ce porcărie! exclamă el.

— Mă întorc, spuse ea repede și fără altă explicație o porni pentru a-și întâlni starul preferat.

După douăzeci și cinci de minute, Lucia Conchita Sanchez și Line Blackwood se rostogoleau în uriașul pat pe (ipă din dormitorul principal al lui Freddy Krane, pejumătate dezbrăcați.

— De… de-abia îmi vine să cred că se întâmplă așa ceva, murmură ea, complet năucită.

— Crede, fetițo, îi răspunse Line, scoțându-i tricoul. Ai niște sâni grozavi, adăugă el, desfăcându-i cu dibăcie sutienul și aruncându-l pe jos. Sânt veritabili, nu-i așa? Ea dădu din cap aprobator, fără grai. Ai idee cât de greu este să descoperi sâni adevărați în orașul ăsta? se plânse el, mângâindu-i sfârcurile cu vârful degetelor.

Ea nu știa, și nici nu-i păsa. Știa doar că din clipa când l-a întâlnit, destinul ei era pe punctul de a se împlini și nimic altceva nu mai conta.

Când voia, Line putea să manevreze o femeie în pat exact așa cum știa că doresc toate. Îi acordă Luciei toată atenția, bucurându-se de sânii ei plini, de părul mătăsos, negru, al pubisului, de picioarele lungi, de curba feselor generoase.

Nu a trecut la punctul esențial imediat, multe femei pe care le-a cunoscut l-au învățat că jocurile din preludiu duc la adevărata plăcere. Astfel că mai întâi a stârnit-o, insistând asupra sinilor, sugându-i sfârcurile până când ea a început să geamă tare.

Apoi i-a îndepărtat picioarele și a pătruns-o ca și când i-ar fi făcut plăcere cu adevărat – dar ce naiba? Fata asta părea mai dulce decât majoritatea.

Lucia era uluită și încurcată. Cum s-a întâmplat așa ceva? Ea nu era genul de fată care să sară în pat la prima întâlnire. Și aceasta nici nu era chiar o întâlnire. Și ea avea un prieten, așa că era curată nebunie. Chiar așa?

Line Blackwood era eroul ei și de câte ori va avea ocazia să fie cu bărbatul visurilor ei? Ocazia de a fi cu un bărbat care avea limba unui înger sau diavol… sau… încerca să-și recapete respirația, strângând o pernă pentru a-și acoperi fața când el s-a lăsat peste ea. Era pejumătate stânjenită, jumătate încântată, jumătate rușinată, jumătate în extaz.

CE FĂCEA EA? CE FĂCEA EL?

Orice ar fi făcut, ea nu-l oprea.

Au stat în patul lui Freddy Krane toată noaptea, lăsându-se în voia tuturor fanteziilor la care Lucia visase că le va face cu Line Blackwood. A făcut dragoste cu ea în toate modurile imaginabile și nu a folosit prezervativ.

— Ești curată, așa-i? a întrebat-o la un moment dat. Virgină, corect?

Dacă așa voia el să creadă, ea era de acord. Nici măcar nu-ipăsa dacă o lăsa însărcinată, pentru că de data aceasta lucrurile stăteau altfel, de data aceasta el se va căsători cu ea și vor trăi fericiți într-un conac mare din Hollywood – unul așa cum a văzut ea în People. Și va deveni și ea un star de cinema. Toate visele i se vor realiza.

În cele din urmă, a adormit în brațele lui, lipicioasă, și dezbrăcată, și satisfăcută.

În dimineața următoare, a fost trezită de cineva care îi zgâlțâia umărul. A deschis ochii. Evenimentele din noaptea trecută i-au venit în minte.

— Line, a murmurat ea, răsucindu-se pentru a-l saluta.

Doar că nu era Line. Era Freddy Krane, care stătea în picioare lângă pat, cu ochii tulburi, îmbrăcat într-un halat de baie plușat, cu dungi, care era desfăcut, arătând că nu purta nimic pe dedesubt.

— Doamne, Dumnezeule, șopti ea, apucând un cearșaf pentru a se acoperi. De ce ești aici?

— Regret că tre’ să-ți spun, păpușă, zise Freddy, strângându-și halatul pe corp, se-ntâmplă să dormi în patul meu.

— Unde este Line? întrebă ea alarmată.

— El a tre’ să plece, un fel de întâlnire devreme. M-a rugat să-ți spun că s-a distrat azi-noapte.

Ea s-a ridicat brusc, gândurile fugindu-i în o sută dc direcții diferite.

— Este tot ce a spus?

— Tre’ să-ți dai seama, Line e un om ocupat, răspunse Freddy, privind-o ca și când ea era prada, iar el un tigru flămând.

— Deci… deci vrei să spui că a plecat?

— Este ce am spus.

Deodată și-a dat seama de implicațiile celor întâmplate și totul era îngrozitor de clar. A făcut dragoste cu un bărbat pe care abia îl cunoscuse. A petrecut noaptea cu el. A făcut totul cu el, manifestându-se sexual într-un mod în care nu o mai făcuse vreodată. Și acum el a plecat. Doamne! O fi el un star de cinema, dar ce fel de bărbat ar părăsi-o într-un pat străin fără un cuvânt?

— Regret că te zoresc, dar trebuie să te miști, spuse Freddy. Poți face duș în baia pentru oaspeți, apoi mișcă-ți fundul drăguț afară de aici.

— Unde este prietenul… meu? întrebă ea ezitant.

— Ai un prieten? făcu el neîncrezător.

— Disc-jockey-ul Carlos. Unde este?

— O, da, e fantele care întreba de tine, spuse Freddy căscând. I-am zis că ești cu Line.

— Ce a spus?

— Bănuiesc că era iritat.

— O, Doamne! gemu ea, clătinând din cap.

— Nu te supăra, a fost plătit cu numerar pentru petrecerea de aseară, spuse Freddy, curățindu-și gâtul. Tre’ să pleci, pisicuțo, sânt un om ocupat.

Era prea stânjenită pentru a-l privi.

— Poți să te întorci cu spatele? murmură ea.

— Sigur, păpușă, doar că n-ai nimic din ce să nu fi văzut eu până acum. Se întoarse cu spatele, fluierând.

Ea a luat repede cearșaful, înfășurându-l în jurul corpului. Apoi și-a strâns lucrurile, care erau aruncate peste tot pe podea.

— Care este numărul de telefon al lui Line? întrebă 27 ea, oprindu-se în ușă, cu convingerea că trebuie să fie o greșeală.

— N-ai să reușești să ajungi la el, scumpo, spuse Freddy compătimitor. Line are asistenți care se ocupă de problemele lui.

— Atunci îți dau numărul meu de telefon și îi poți spune să-mi telefoneze, spuse ea, știind că probabil părea o admiratoare disperată, doar că ea nu se putea opri. Cinstit, ea credea că lui Line îi pasă.

— Ascultă, drăguță, zise Freddy pe un ton blând, te-ai distrat grozav. De ce să nu rămână așa?

— Poftim? strigă ea, cu obrajii arzând de stânjeneală.

Sânt sigură că Line dorește să mă vadă din nou.

— Bine, da, păpușă, și eu cred, aprobă Freddy repede.

Dar până atunci de ce să nu te duc la o cină diseară? Cine știe – tu și cu mine am putea cânta împreună.

— Lui Line nu i-ar plăcea asta, spuse ea, luptându-se cu lacrimile, încă trăind cu speranța că totul era o mare neînțelegere și că Line va intra în încăpere.

— De fapt, el a sugerat, o anunță Freddy ca de un fapt divers. Știi, văzând cât este de ocupat și toate astea…

— Nupot crede că el arface așa ceva, spuse ea, nefericită.

— Hei, dar eu ce am? întrebă Freddy indignat.

— Nimic, șopti ea.

— Atunci, să mergem împreună să cinăm. Tu și cu mine putem avea petrecerea noastră. Îi făcu cu ochiul, complice.

Dacă pricepi ce vreau să spun.

Ea știa prea bine la ce se referă el.

— Nu, mulțumesc, refuză, bățos.

— Cum vrei, spuse el, dând din umeri. Camera de oaspeți este prima la stânga. Strigă când ai terminat pentru a cere cameristei să cheme un taxi.

Ea ieși din încăpere cât putu de demn. Deci așa proceda Line – s-a folosit de ea și a aruncat-o ca pe o păpușă, apoi i-a pasat-o prietenului său, ca pe o jucărie. Ce mizerabil! Cum putea să o trateze astfel?

Părinții ei erau furioși pentru că ea lipsise toată noaptea. A trebuit să găsească o scuză stângace, a spus că i-a fost rău și a dormit în casa unui prieten. Cât despre Carlos, acesta nu mai voia să aibă de-a face cu ea, și foarte cinstit, ea îi dădea dreptate.

Peste câteva săptămâni, spre groaza ei, a descoperit că este însărcinată. Cum i s-a putut întâmpla din nou? Ei bine, știa ea cum, numai că pur și simplu nu i se părea cinstit.

Câteva zile s-a gândit să-l găsească pe Line Blackwood și să-i spună. In cele din urmă a hotărât că are prea multă mândrie pentru a face așa ceva. Actorul ei favorit odinioară o tratase ca pe o târfă de o noapte și ea nu îi va cere ajutorul.

Împietrită de teama că părinții săi vor afla, a reușit să lucreze în două schimburi la localul unde era chelneriță.

Banii în plus i-au permis să se mute din casa familiei într-un mic apartament împreună cu prietena sa cea mai bună, Cindi Hernandez, care încerca și ea să intre în lumea spectacolului.

Părinților ei nu le-a plăcut: nu o agreau pe Cindi, considerând că are o influență rea. Lucia le-a explicat că are optsprezece ani și ei nu au cum să o oprească.

Îndată ce a putut, a economisit o sumă suficientă pentru un avort ieftin. S-a dovedit a fi o experiență oribilă. Nu era o clinică curată. Nimeni să o ajute. Într-o cameră dosnică, un bătrân mexican butucănos aforțat-o să se așeze pe o masă, să îndepărteze picioarele și a tratat-o de parcă îi făcea o mare favoare.

A sângerat zile întregi după aceea, până când Cindi a forțat-o să consulte un medic adevărat. Doctorul a curățat treaba de cârpaci și, înainte de a părăsi cabinetul, a informat-o cu duritate că nu va mai putea să rămână însărcinată vreodată.

Cuvintele lui încă o mai obsedau.

În adâncul inimii, Lola a știut întotdeauna că într-o zi se va răzbuna pe Line Blackwood.

Acum, în timp ce îl urmărea intrând în teatru, își dădu seama că ziua aceea era tot mai aproape.

Întârziem, spuse Jonas, grăbind-o pe Cat pe covorul roșu, ținând-o de cot.

— Nu este vina mea, răspunse ea.

— Nu te învinuiam, se scuză el, furios totuși că aveau de așteptat șalupa care să-i ducă la țărm, chiar dacă îl informase pe funcționar în privința orei exacte când aveau nevoie de vas. Îndată ce domnul Zandack plecase de pe iaht, echipajul părea să nu se mai ocupe de ceilalți pasageri.

— Poate ar fi trebuit să mă iei mai devreme, sugeră Cat, încercând să-și elibereze cotul de mâna fermă a lui Jonas.

— Domnului Zandack nu-i va plăcea, spuse Jonas, aproape vorbind singur.

— Ce va face, te va mânca? întrebă Cat batjocoritor, gândind că Jonas era evident un fel de regină a dramei care făcea o criză dacă nu ieșea totul după voia sa.

Jonas îi aruncă o privire ucigătoare. Fata aceasta avea gură mare, iar el nu era sigur că îi place. Hotărâse de acum că era o pacoste. Avea o atitudine de nu-dau-doi-bani și o categorică lipsă de respect față de Merrill Zandack. Domnul Zandack era o forță în industria filmului, iar Jonas se considera norocos că lucra pentru el. Își făcea ucenicia care îl va ajuta enorm când o va pomi pe cont propriu, lucru pe care intenționa să-l facă de îndată ce va fi învățat suficient.

Vreo doi fotografi au recunoscut-o pe Cat și au început să o strige pe nume. Ea nu știa cum să reacționeze – toată istoria cu pozatul era atât de stresantă. O găsea pur și simplu stânjenitoare.

— Oprește-te și zâmbește, îi ordonă Jonas, dându-i drumul la cot și rămânând câțiva pași în urmă spre a nu fî inclus în fotografie.

Cat a oferit fotografilor un zâmbet artificial și o fluturare stângace de mână, după care s-a grăbit să urce treptele Palatului Festivalului. Jonas trebuia să sprinteze pentru a ține pasul cu ea.