În Căutarea Limbii Perfecte

CUVÂNT ÎNAINTE

Europa se construiește. Iată o mare speranță, care se va înfăptui numai dacă se va ține seama de istorie: o Europă fără istorie ar fi orfană și nenorocită. Pentru că ziua de astăzi se trage din cea de ieri, iar ziua de mâine este rodul trecutului. Un trecut ce nu trebuie să paralizeze prezentul, ci să-l ajute să fie diferit în fidelitate și nou în progres. între Atlantic, Asia și Africa, Europa noastră există cu adevărat de o vreme extrem de îndelungată, desenată de geografie și modelată de istorie, încă din timpurile când grecii i-au dat numele pe care-l poartă. Viitorimea trebuie să se sprijine pe aceste moșteniri care, încă din Antichitate, ba chiar din preistorie, au îmbogățit Europa treptat, făcând-o extraordinar de creativă în unitatea și în diversitatea ei, inclusiv într-un context mondial mai amplu.

Seria „ Construcția Europei” apare din inițiativa a cinci edituri de limbi și naționalități diferite (Beck din Munchen, Basil Blackwell de la Oxford, Critica din Barcelona, Laterza de la Roma și Bari și Seuil de la Paris) și urmărește să arunce lumină asupra construirii Europei și a punctelor de forță din cursul acesteia ce nu trebuie uitate, fără a disimula dificultățile moștenite din trecut, în tendința lui către unitate, continentul a trăit discordii, conflicte, divizări și contradicții interne. Această serie nu le va ascunde; angajarea în mișcarea europeană trebuie realizată în deplina cunoaștere a trecutului și, de asemenea, în perspectiva viitorului. De aici titlul „activ” al seriei. De fapt, nu ni se pare că a sosit timpul pentru a scrie o istorie sintetică a Europei. Lucrările pe care le propunem aparțin celor mai buni istorici din zilele noastre, inclusiv neeuro-peni, fie că sunt sau nu deja afirmați. Ei vor aborda problemele esențiale ale istoriei Europei în diferite domenii – economic, politic, social, religios, cultural – sprijinindu-se pe îndelungata tradiție istoriografică ce se întinde de la Herodot până la noile concepții elaborate în Europa în cursul secolului XX, și mai cu seamă în ultimele decenii, concepții care au reînnoit în profunzime știința istoriei. Mulțumită dorinței lor de claritate, aceste eseuri sunt accesibile inclusiv publicului larg.

Ambiția noastră este de a aduce elemente de răspuns la marile întrebări ce stau în fața celor care construiesc și care vor construi Europa și, de asemenea, în fața tuturor celor ce se interesează de Europa: „ Cine suntem? De unde venim? încotro ne îndreptăm? „.

Jacques Le Goff coordonator

Cu siguranță, eu nu vă voi putea sfătui niciodată să urmați ideea bizara ce v-a încolțit în minte, de a vă bate capul pe tema limbii universale.

FRANCESCO SOAVE, Reflecții pe tema instituirii unei limbi universale, 1774.

INTRODUCERE

Psammetihos [.'.] încredințează unui păstor doi prunci nou-născuți ai unor oameni luați la întâmplare, ca să-i crească la o stână, poruncindu-i ca nimeni să nu rostească nici un cuvânt față de ei […] pentru că voia să afle care va fi prima vorbă pe care o vor rosti copiii […]. După ce se scurseră doi ani de când păstorul îi îngrijea astfel, deschizând o dată ușa și intrând la ei, amândoi copiii se târâră înainte-i și rostiră bekos, cu mâinile întinse spre el […]. [Psammetihos] află că frigienii zic așa la pâine. în acest fel […] egiptenii au căzut la învoială că frigienii sunt mai vechi decât ei.

HERODOT, Istorii, trad. rom. Felicia Ștef, Teora, București, 1998, II, 1, pp. 25-27.

[Frederic al Il-lea] voi să experimenteze ce limbă și ce idiom aveau copiii ajunși la adolescență fără să fi putut vreodată vorbi cu cineva. Ca atare, dădu poruncă doicilor și dădacelor să-i hrănească pe prunci […], interzicându-le să le vorbească. Voia să afle astfel dacă ei vorbeau limba evreiască, care a fost cea dintâi, sau greaca, sau latina, sau araba; ori dacă nu cumva vorbeau tot limba propriilor părinți, din care se născuseră. Dar se strădui fără nici un rezultat, întrucât copiii sau pruncii mureau cu toții.

SALIMBENE DA PARMA, Cronica, nr. 1664

Dacă Dumnezeu i-ar inspira Alteței Voastre Serenissime gândul de a-mi acorda doar privilegiul ca acei 1.200 de scuzi, pe care a avut bunătatea de a mi-i fixa, să devină rentă viageră, aș fi fericit precum Raimundus Lullus, și probabil că aș merita-o chiar mai mult decât el… întrucât invenția mea conține întrebuințarea întregii rațiuni, un judecător pentru controverse, un interpret al noțiunilor, un cântar pentru probabilități, o busolă care ne va călăuzi pe oceanul experiențelor, un inventar al lucrurilor, un tabel al gândurilor, un microscop pentru scrutarea lucrurilor prezente, un telescop pentru întrezărirea celor îndepărtate, un Calcul general, o magie nevătămătoare, o cabală nehimerică, o scriere pe care fiecare o va citi în propria sa limbă; și chiar o limbă care va putea fi învățată în câteva săptămâni și care în curând ar fi prețuită în toată lumea. Și care ar purta adevărata religie pe oriunde ar trece.

LEIBNIZ, Scrisoare, 1679 întrucât cuvintele sunt numai niște nume ale unor lucruri, ar fi cu mult mai comod ca fiecare om să ducă cu sine lucrurile de care are nevoie pentru a exprima chestiunile despre care intenționează să vorbească […]. Mulți dintre oamenii cei mai învățați și mai înțelepți au adoptat noul sistem de exprimare prin intermediul lucrurilor, al cărui singur neajuns este că, dacă trebuie tratate afaceri complexe și de genuri diferite, ești silit să duci în spinare o mare încărcătură de obiecte, în caz că nu dispui de vreo doi servitori vânjoși []… Alt mare avantaj al invenției este că poate servi drept limbaj universal, ce poate fi înțeles în toate națiunile civilizate […]. în acest chip, ambasadorii ar putea trata cu principii ori cu miniștrii străini fără a cunoaște limba acestora.

JONATHAN SWIFT, Călătoriile lui Gulliver, III, 5

Du reste, toute parole etant idee, le temps d'un langage universel viendra! […] Cette langue sera de l'âme pour l'âme, resumant tout, parfums, sons, couleurs…

RIMBAUD, Scrisoare către Paul Demeny, 15 mai 1871

Utopia-unei limbi perfecte nu a obsedat numai cultura europeană. Tema amestecului limbilor și încercarea de a-l remedia prin regăsirea sau prin inventarea unei limbi comune întregii specii omenești străbate istoria tuturor culturilor (cf. Borst 1957-l963). Totuși, titlul acestei cărți stabilește o primă limită, iar referirile la civilizații preori extra-europene vor fi doar sporadice și marginale.

Există însă și o a doua limită, cantitativă. Pe când scriam această carte mi-au ajuns pe masă cel puțin cinci proiecte recente, care, după părerea mea, pot fi reduse în esență la diferitele proiecte cap-de-serie pe care le voi examina. Și voi examina numai proiecte cap-de-serie întrucât, doar pentru a comenta discuția asupra amestecului limbilor, Borst a scris șase volume, iar în timp ce tocmai terminam această introducere mi-a parvenit lucrarea lui Demonet, care numai dezbaterii

INTRODUCERE asupra naturii și originii limbajului în perioada 1480-l580 îi dedică aproape șapte sute de pagini încărcate. Couturat și Leau analizează destul de aprofundat 19 modele de limbi a priori și 50 de limbi mixte și limbi a posteriori; Monnerot-Dumaine înregistrează 360 de proiecte de limbi internaționale; numai pentru modelele de limbi universale din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea Knowlson înșiruie 83 de lucrări, iar Porset, mărginindu-se la proiectele din secolul al XlX-lea, oferă 173 de titluri.

Și dacă ar fi numai atât… Cei câțiva ani dedicați acestui subiect mi-au permis să identific în cataloagele anticarilor foarte multe lucrări ce lipsesc din bibliografiile precedente, unele în întregime dedicate problemei privitoare la originea limbilor, altele aparținând unor autori cunoscuți din motive diferite, dar care au dedicat capitole consistente problemei limbii perfecte – încât s-ar putea presupune că registrul este departe de a fi complet sau că, pentru a-l parafraza pe Macedonio Fernandez, din bibliografii lipsesc atât de multe lucruri încât, dacă ar mai lipsi încă unul, ar dispărea cu totul.

De aici hotărârea de a proceda printr-o decimare ponderată: îndrep-tând atenția asupra unor proiecte care mi s-au părut exemplare (prin calități sau prin lipsuri), pentru restul trimițând la lucrările dedicate anumitor perioade sau anumitor autori.

Apoi, am hotărât să tratez numai proiectele unor limbi propriu-zise. Cu alte cuvinte, cu îndurerată ușurare, am luat în considerare numai:

(i) Redescoperirea unor limbi istorice, considerate originare sau mistic perfecte, precum ebraica, egipteana și chineza.