Povestirea și rolul ei în dezvoltarea creativității

Povestirea

Povestirea, ca activitate comună în învățământul preșcolar, contribuie la dezvoltarea vocabularului copiilor și la formarea deprinderilor de exprimare , cât și apropierea copilului de carte și trezirea interesului pentru învățarea citirii . Prin conținutul textelor folosite , acest tip de activitate influențează dezvoltarea la copii a proceselor psihice : gândirea,memoria , imaginația, atenția .

Povestirea este formată din 2 părți

- Povestirea educatoarei ;

- Repovestirea copilului.

Povestirea educatoarei , în cadrul acestei activități , educatoarea prezintă copiilor textul literar , care trebuie să facă parte din genul epic în proză , cu acțiuni și personaje , deoarece el urmează să fie repovestit de copii.

Alegerea textuluise face după anumite criterii :

- Gradul de accesibilitate ;

- Dimensiunea textului ,se face după experiența grupei ;

- Existența unei acțiuni lineare, fără întreruperi și reluări ;

- Numărul de personaje, pentru preșcolari 2-3 personaje ;

- Numărul cuvintelor necunoscutede către copii să fie maxim 3 cuvinte ;

- Fără prezența abaterilor de la limba literară, deoarece pot apărea dezacorduri , inversări , deoarece copiii nu le înțeleg .

1. Organizarea activității didactice -aranjarea sălii de clasă și pregătirea pentru desfășurarea activității ;

2. Introducerea în activitate se face prin folosirea elementului surpriză , care poate fi o marionetă , o scrisoare primită de la zâna poveștilor , etc.

3. Anunțarea titlului poveștii , educatoarea anunță titlul poveștii și autorul acesteia ,, Punguța cu 2 bani” de Ion Creangă . Tot în această etapă se realizează și alte legături cu alte activități similare .

4. Trezirea interesului pentru aflarea povești .

5.Citirea textului ales în fața copiilor . Deoarece citirea are o influență mai mare asupra acestora . Ei observă ce lucruri minunate pot afla din cărți și cât de important e să știi să citești. O prezentare orală a textului cu ,, paraziți” din exprimare nu apropie copilul de carte și de textul literar.

Citirea textului trebuie să fie clară , expresivă , cu modulațiile necesare , cu schimbarea tonului în funcție de personaje și să se realizeze într-un ritm corespunzător nivelului de înțelegere al grupei.

6. După citirea textului educatoarea pune întrebări copiilor în legătură cu conținutul acestuia , pentru a verifica dacă ei l- au înțeles și pentru fixarea cunoștințelor .atunci când copiii demonstrează că stăpânesc textul se trece la etapa următoare , repovestirea .

7. Explicarea cuvintelor sau expresiilor noi ,se poate face de către educatoare în timpul citirii , folosind construcția ,,adică”. Dacă este nevoie de mai multe explicații, momentul se desfășoară după citire, reluând contextele în care se află cuvintele și expresiile și ne putem folosi și de desene (exemplu sabie).

8. Repovestirea copiilor este o formă de activitate ce se desfășoară imediat după povestirea educatoarei , în cele 30 de minute , dar și în alte momente separate , după ce copii au aflat conținutul povestirii prin intermediul educatoarei.

Repovestirea se înțelege ca o prezentare în întregime a conținuturilor de către copii , cu reproducerea dialogurilor . Pentru vârsta preșcolară repovestirea pe scurt și eliminarea vorbirii directe nu sunt performanțe .

Prin repovestire se urmărește formarea deprinderilor de comunicare a conținuturilor unui text cunoscut .

9. În prima activitate , după citirea textului , repovestirea se poate face sub formă de joc ,în care educatoarea strânge din greșeală planșele . Copii având sarcina să reașeze planșele urmărind succesiunea logică a desfășurării evenimentelor.

La început , repovestirea se face pe fragmente logice , după care un copil poate prezenta mai multe fragmente , până se ajunge la expunerea în întregime a conținutului .

10. Încheierea activității,,Cocoșul” aduce aprecieri asupra felului în care copiii au ascultat și au înțeles povestea lui și oferă recompense .

Un copil nu poate reține în întregime un text , de aceea repovestirea nu înseamnă ,,recitarea ”sau redarea în întregime a textului .

Prin repovestire urmărim:

- pronunția corectă a cuvintelor ;

- urmărirea firului acțiunii ;

- prezentarea cât mai aproape de adevăr a reacțiilor personajelor ;

- folosirea cuvintelor noi și a expresiilor frumoase evidențiate de educatoare ;

Povestirile libere ale copiilor fac parte dinactivitățile de povestire. După ce copiii au văzut din texte literare cum se prezintă o întâmplare trăită sau închipuită , ei vor fi încurajați să povestească propriile întâmplări . Este posibil ca unii , după modelul personajelor de care s-au apropiat , să prezinte acțiuni la care pretind că au luat parte , chiar dacă este evident că nu se putea întâmpla acest lucru. Educatoarea urmărește forma în care se se povestește acțiunea , nu veridicitatea ei . După ce a fost prezentată , recomandările noastre se pot referi și la acest lucru . Dacă este întrerup de la început , copilul s-ar putea reține să mai comunice , iar mai târziu este greu să- l scoți din această situație .

În cadrul acestor activități, copiii pot prezenta conținuturile unor povești ; povestiri , basme aflate din diferite surse : de la membrii familiei , de la țelevizor , video ,etc.

Povestirile se organizează și după teme date sau materiale de sprijin .

Aceste exerciții urmăresc formarea la copii a deprinderilor de exprimare a gândurilor , de de prezentare a unor fapte trăite , auzite sau închipuite . Ele se organizează atunci când copiii și-au format unele deprinderi de comunicare , deci spre sfârșitul grupei mijlocii și în grupa mare .