Taietorii de lemne ( poveste populara )

Taietorii de lemne ( poveste populara )

Se spune că, doi prieteni, tăietori de lemne, au plecat împreună la pădure pentru a doborî copaci, căci iarna se apropia și ei doreau să nu sufere de frig familiile lor. Tăiau doar atâta cât le trebuia, mai ales copaci bătrâni care se uscaseră sau care urmau să se usuce. Chiar și așa, munca era grea pentru că arborii erau groși și înalți.

Cei doi foloseau securile cu măiestrie pentru că faceau acest lucru de mulți ani. Dar totuși se deosebeau prin ceva: primul lovea trunchiul neîncetat, fără pauză, fără niciun fel de zăbavă, fără să-și tragă răsuflarea, pentru că dorea să termine cât mai repede; și cel de-al doilea trăgea vârtos cu securea dar se oprea pentru o mică pauză după fiecare oră.

Dar iată că soarele ajunsese la asfințit iar primul tăietor ajunsese abia la jumătatea trunchiului, în timp ce al doilea tocmai terminase de tăiat trunchiul, care era la fel de gros ca și trunchiul de copac tăiat de prietenul său.

Primul bărbat observă că tovarășul lui terminase, se opri din lucru și întrebă uimit:

– Cum ai reușit să termini, deși te opreai după fiecare oră?

Celălalt îi răsăunse zâmbind:

– Ai dreptate, m-am oprit după fiecare oră trecută, m-am odihnit puțin, dar mi-am ascuțit și securea de fiecare dată.

Tăietorul de lemne a înțeles că, atunci când brațul puternic este însoțit de o minte iscusită, rodul muncii este mult mai cu spor.