Teatru scurt
Aa
CUPRINS:
Crezi c-or să ne bată? 3
O cafea lungă cu puțin lapte și un pahar cu apă 8
CREZI C-OR SĂ NE BATĂ?
PERSONAJE:
PRIMUL.
AL DOILEA.
O celulă în care tocmai au fost închiși.
PRIMUL: Unde ești? Mă auzi? Mă vezi?
AL DOILEA: Nu…
PRIMUL: Ce bestii… Toți sunt niște bestii…
AL DOILEA: Da…
PRIMUL: Crezi c-or să ne bată?
AL DOILEA: Da.
PRIMUL: Crezi c-or să ne omoare?
AL DOILEA: Nu.
PRIMUL: Eu, în orice caz, prefer să mă omoare decât să mă bată.
AL DOILEA: Nu au voie să ne omoare. Există, totuși, niște legi.
PRIMUL: Li se rupe de legi. Doar ei sunt cei care fac legile.
AL DOILEA: În orice caz, nu pot să ne omoare. Ce-am făcut noi ca să ne omoare?
PRIMUL: Ce-am făcut, ce n-am făcut… (Strigăte din exterior.)
PRIMUL: Auzi? Au început să bată.
AL DOILEA: Fă-te că n-auzi.
PRIMUL: Cum să n-auzi? Păi nu vezi cum țipă?
AL DOILEA: Acoperă-ți urechile. Gândește-te la altceva.
PRIMUL: Nu pot să mă gândesc la altceva. Nu suport să fiu bătut. N-au dreptul să ne bată. În orice caz, eu nu mă las, nu mă las bătut.
AL DOILEA: Liniștește-te, or să ne dea câteva palme și or să ne lase să plecăm. Asta-i tot.
PRIMUL: Nu e sigur.
AL DOILEA: Ba da.
PRIMUL: Ți s-a întâmplat ție, deja?
AL DOILEA: Nu, da’ știu eu cum se întâmplă de obicei.
PRIMUL: De unde știi? Te-au mai luat vreodată, așa, pe sus?
AL DOILEA: Nu, da’ mi-au povestit alții cum se întâmplă. Îți rad câteva palme, poate câțiva pumni, și te lasă să pleci. Nu te pot ține prea mult aici. Nici n-au loc, totul e plin.
PRIMUL: Chiar și o singură palmă, eu nu suport. Nu suport, nu-mi place să mă atingă cineva, îmi vine să vomit numai când mă gândesc.
AL DOILEA: Hai, gata… N-ai să mori din două, trei palme.
PRIMUL: Pe mine nu m-a bătut nimeni niciodată. Nici măcar taică-meu n-a ridicat niciodată mâna asupra mea.
AL DOILEA: Nu te mai agita. Important e să te lași bătut fără să-i iriți. Să nu faci care cumva pe grozavul. Și mai ales să nu ridici capul. Când or să înceapă să te bată, ține capul aplecat și privește în pământ.
PRIMUL: Nu… N-am să pot face niciodată așa ceva…
AL DOILEA: Ba da, va trebui s-o faci că altfel riști să ieși de aici mutilat pe viață. Bagă-ți asta în cap, motive să ne tortureze n-au, tot ce vor e să ne dea o lecție.
PRIMUL: Ascultă, mie nu-mi place cum gândești.
AL DOILEA: Cum gândesc eu ar fi bine să gândești și tu. Și fii atent ce scoți pe gură când or să înceapă să te bată. Dacă ți se pune vreo întrebare răspunde politicos, da, nu, da, nu… depinde… Fără comentarii. Ai înțeles? Nici nu urli ca nebunul și nici nu fă comentarii.
PRIMUL: A, nu, eu am să urlu ca nebunul.
AL DOILEA: Cu cât urli mai mult cu atât îi enervezi mai mult. Urlă și tu puțin, cât să le faci plăcere, da’ nu prea mult. Mai ales nu trebuie să le dai impresia că opui rezistență. Arată că te doare, dar dozează, e important să știi să dozeze.
PRIMUL: Sper c-or să înceapă cu tine.
AL DOILEA: Nu e sigur c-or să înceapă cu mine. Dar dacă or să înceapă cu mine, cu atât mai bine pentru tine, or să obosească tăbăcindu-mă și ai să scapi tu mai ușor.
PRIMUL: Sincer să-ți spun, aș vrea să înceapă să ne bată cât mai repede ca să scăpăm o dată.
AL DOILEA: A, nu, nu trebuie să-ți faci iluzii… N-or să ne bată imediat, întâi or să ne mai țină aici, ei știu bine că noi știm ce ne așteaptă și că asta ne angoasează… S-ar putea să ne scoată de aici ca să ne bată pe la patru dimineața, sau poate chiar mâine la prânz. Depinde, cum au chef.
PRIMUL: Auzi, vreau să te rog ceva…
AL DOILEA: Ce?
PRIMUL: Dă-mi o palmă!
AL DOILEA: Ce?!
PRIMUL: Vreau să-mi dai o palmă. Ca să fiu pregătit… Vreau să-mi dau seama dacă pot să fac față.
AL DOILEA: Fi serios…
PRIMUL: Zău, te rog… Dă-mi o palmă… Dă-mi una ca și cum ai fi… ca și cum ai fi în locul lor…
AL DOILEA: Tu ai înnebunit?
PRIMUL: Nu, dar vreau să-mi dai o palmă… Hai, că-mi faci un bine, dă-mi una că altfel simt că mă sufoc… Dă-mi te rog o palmă că altfel încep să vomit…
AL DOILEA: Bine, unde vrei să te ating?
PRIMUL: Nu știu… unde vrei, dar hai o dată… hai, că prefer să fiu pregătit… Dar lovește tare… Lovește tare de la început.
AL DOILEA: Bine, închide ochii.
