Calendar multicultural – Diversifică-ți predarea!

Introducere

Ghidul de față este parte a setului de materiale educaționale produse în cadrul proiectului „Apreciază diversitatea!”, implementat de Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală (CRDE), în parteneriat cu Asociația Lectura și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice (ALSDGC) România, cu sprijinul Uniunii Europene prin programul PHARE – Societate Civilă. Scopul proiectului este de a contribui la conștientizarea publicului asupra diversității etnoculturale din România și la o mai bună înțelegere a valorilor multiculturale. Materialele de promovare a educației multiculturale – ghidul de față și un calendar multicultural – servesc acest scop, țintind elevii de gimnaziu și liceu, precum și profesorii acestora. În plus, în cadrul proiectului se desfășoară o campanie națională de îmbunătățire a percepției și aprecierii diversității, constând în difuzarea unei serii de clipuri TV prezentând aspecte din viața unor indivizi aparținând minorităților etnoculturale, distribuția unor cărți poștale și a unor afișe cu același mesaj. Campania își propune să contribuie la o mai bună cunoaștere a aspectelor diversității etnoculturale și la conștientizarea publicului asupra diversității minorităților etnice, precum și asupra valorilor cu care acestea contribuie la cultura națională pentru a încuraja toleranța și dialogul interetnic.

Ghidul metodologic „Diversifică-ți predarea!” se adresează cadrelor didactice care doresc să îi ajute pe elevii lor să cunoască și să respecte diversitatea etnoculturală din România, prin conștientizarea existenței minorităților etnice pe teritoriul țării noastre, precum și a valorilor cu care acestea îmbogățesc cultura din spațiul românesc.
Ghidul este structurat în patru capitole: Modalități de promovare a diversității prin educație multiculturală în gimnaziu și liceu, Exemple de aplicații practice, Prezentarea grupurilor etnice din România, Anexe. În capitolul 1 veți găsi o prezentare a modalităților de conștientizare a diversității în școală, propuneri de valorificare a dimensiunilor curriculare în vederea promovării diversității și sugestii de evaluare a nivelului de implementare a măsurilor luate în școală pentru realizarea educației multiculturale. Capitolul 2 conține exemple de aplicații practice, proiecte didactice și propuneri de activități de învățare pentru realizarea educației multiculturale. În capitolul 3 am inclus o scurtă prezentare a fiecărei minorități etnice din România. Prezentările includ date despre răspândirea geografică și numărul etnicilor aparținând diferitelor grupuri după Recensământul populației din 2002, câteva aspecte ale interferențelor culturale între grupurile etnice și români, sărbătorile importante ale grupurilor etnice și forurile reprezentative ale acestora, urmate de un scurt istoric al comunităților pe teritoriul României. În ultimul capitol am inclus două categorii de anexe: o listă de citate din afirmațiile personalităților incluse în calendarul multicultural, precum și o listă de resurse din care puteți să vă documentați în vederea realizării educației multiculturale. Citatele alese sunt ilustrative iar lista lor poate fi completată în funcție de data la care se desfășoară lecția (vezi calendarul multicultural) sau de preferințele profesorilor și elevilor.
Alături de ghid, calendarul multicultural se dorește a fi un instrument care ajută profesorii să urmărească obiective care țin de formarea de valori și atitudini.

Profesorii pot utiliza calendarele la discipline diferite, în funcție de sfera de activitate din care provine personalitatea reprezentată în calendar. Selecția personalităților și a evenimentelor nu este exhaustivă, iar persoanele selectate pot sau nu să își asume activ apartenența etnică. Rolul calendarului este doar de punct de pornire pentru realizarea activităților de educație multiculturală în școală, utilizând personalitățile și evenimentele incluse în calendar sau adăugând altele.
Pentru a sensibiliza cadrele didactice și elevii în legătură cu tema campaniei și modalitățile de folosire a calendarului multicultural în predare, se vor realiza ateliere didactice de promovare a educației multiculturale.

Calendarul multicultural, ghidul metodologic, precum și atelierele de formare adresate cadrelor didactice promovează adaptarea predării pentru a face față diversității elevilor, evidențierea valorilor și atitudinilor care pot fi formate printr-o lecție la o anumită disciplină, sensibilizarea pentru considerarea diversității ca o resursă naturală a unei comunități. O versiune electronică a setului de materiale educaționale va fi publicată la secțiunea de resurse a site-ului CRDE (www.edrc.ro) și va permite descărcarea și listarea calendarului și a ghidului de către orice persoană interesată.
Vă dorim o predare diversificată!

1. MODALITĂȚI DE PROMOVARE A DIVERSITĂȚII PRIN EDUCAȚIE
MULTICULTURALĂ ÎN GIMNAZIU ȘI LICEU
Simona-Elena Bernat

1.1. Promovarea aprecierii diversității prin educație
1.1.1. Ce este aprecierea diversității
Pentru a aprecia diversitatea se pornește în primul rând de la a conștientiza existența acesteia și se continuă cu demersul de înțelegere a semnificațiilor și valorilor existenței diversității. Conceptul de diversitate circumscrie existența unui interval de variație larg al unui atribut pe de o parte, iar pe de altă parte, conceptul de diversitate privit la nivelul societal înseamnă a respecta diferențele de rasă, etnie, gen, religie, vârstă, cultură, abilitate, orientare sexuală, statut social sau educație. Dintre criteriile care diferențiază indivizii unei societăți vom lua în calcul în ghidul de față, în primul rând, criteriul apartenenței etnice ca atribut de variație.

În România, conform datelor recensământului din 2002, trăiesc 2.281.377 de locuitori care aparțin altor grupuri etnice decât cel majoritar. Dintre diferitele grupuri etnice existente pe teritoriul românesc, 22 sunt cel mai adesea menționate, ceea ce înseamnă că avem un interval de variație cu minim 23 de alternative (incluzând grupul majoritar al românilor). Analizând aceste cifre putem conchide că gradul de variație și diversitate etnică din România este destul de ridicat.
Având ca fundament criteriul apartenenței etnice a aprecia diversitatea etnică în România înseamnă a conștientiza faptul că există minim 23 de grupuri etnice care trăiesc în țara noastră, a cunoaște câteva informații de bază despre fiecare grup (denumire, limbă vorbită, localizare, elemente de specific cultural) și a respecta valorile și credințele pe care fiecare dintre aceste 23 de grupuri le dețin. O persoană care trăiește în România, indiferent de grupul etnic căruia îi aparține, poate aprecia diversitatea etnică demonstrând respect față de fiecare dintre grupurile menționate în continuare, precum și față de alte grupuri etnice nemenționate în această enumerare: albanezi; arabi; armeni; bulgari; cehi; chinezi; croați; evrei; germani; greci;
italieni;
macedoneni; maghiari; polonezi; români; ruși-lipoveni; romi; ruteni; sârbi; slovaci; tătari; turci; ucraineni.

Aprecierea diversității înseamnă și realizarea sistematică și conștientă a educației multiculturale în școală. Educația multiculturală este în primul rând un proces de transformare a sinelui, a școlii și a societății și are câteva trăsături de bază (Gorski, 1995-2006):
– fiecare elev are dreptul la șanse egale de a-și atinge pe deplin potențialul;
– fiecare elev are dreptul să fie pregătit pentru a participa competent la o societate în care gradul de interculturalitate este în creștere;
– fiecare profesor are dreptul de a fi pregătit să faciliteze eficient învățarea fiecărui elev în parte, indiferent de cât de asemănător sau diferit din punct de vedere cultural este elevul față de profesor;
– școlile trebuie să fie agenți activi în încetarea opresiunii de orice tip, în primul rând prin încetarea opresiunii din cadrul școlii și în al doilea rând prin producerea de elevi activi din punct de vedere social și al gândirii critice;
– educația trebuie să fie deplin centrată pe elev și deplin incluzivă pentru toate vocile și experiențele elevilor;
– educatorii și alte persoane trebuie să-și asume un rol mai activ în re-examinarea tuturor practicilor educaționale și a modului în care acestea influențează învățarea tuturor elevilor: testările, metodele de predare, evaluarea progresului în învățarea școlară, psihologia și consilierea școlară, materialele de învățare și manualele etc.

1.1.2. Argumente pentru promovarea aprecierii diversității prin educație

Un prim argument pentru promovarea diversității prin educație este cel al structurii populației din România contemporană. Recensământul din 2002, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică identifică numărul locuitorilor din România ca fiind de 21.680.974, din care numărul românilor este de 19.399.597, iar 2.281.377 de locuitori aparțin altor grupuri etnice. Această cifră este suficient de mare pentru a atrage atenția și sistemului educațional în vederea luării de măsuri pentru creșterea calității educației și asigurarea accesului egal la educație de calitate pentru toți copiii.

În România se regăsesc două tipuri de minorități etnice: minoritățile istorice sau minoritățile naționale și imigranții. Minoritățile naționale sau istorice sunt grupuri etnic diferite de populația majoritară, rămase pe teritoriul ocupat de aceasta prin redefinirea granițelor sau dinaintea procesului de formare a statului național. Imigranții sunt persoane care în principal din motive economice, politice și de securitate decid să își părăsească țara de origine și se stabilesc pe teritoriul altei țări. Astfel, pe teritoriul României se regăsesc imigranți în special de origine chineză și arabă.

Între grupurile minoritare există un corp de 20 de grupuri etnice care au statut de minorități naționale: albaneză, armeană, bulgară, cehă, croată, elenă, evreiască, germană, italiană, macedoneană, maghiară, poloneză, rusă-lipoveană, romă, ruteană, sârbă, slovacă, tătară, turcă, ucraineană.
De asemenea, există și grupuri etnice care nu au statut de minorități naționale, dar au un număr mai mare de membri, stabiliți în România mai ales după 1989. Numărul total al cetățenilor români proveniți din afara Europei este de 10.743 (conform aceluiași Recensământ menționat anterior). Comunitățile chineză și arabă sunt cele mai reprezentative ca număr.
Un al doilea argument pentru promovarea diversității prin educație este cel al inter-legăturii dintre sistemul de învățământ și societate. Educația, procesul prin care o comunitate are ocazia de a transmite valorile și cunoștințele de la o generație la alta, se realizează în manieră formală, informală și non-formală. Educația formală, cea care se realizează în cadrul instituțiilor de învățământ, este în primul rând locul în care respectul față de diversitatea etnică din România trebuie să fie vizibil și încurajat pentru că educația formală este cea sistematică, organizată, legală, reprezentativă pentru spațiul cultural în care trăim. Educația formală se adresează tuturor locuitorilor țării cu aceeași ofertă de experiențe de învățare, cu toate că există și o zonă de diferențiere a experiențelor de învățare după profilul studiilor sau după localizarea instituției de învățământ.

Ansamblul experiențelor de învățare pe care le parcurge un copil de-a lungul formării sale în sistemul de educație – curriculumul școlar – permite includerea de componente care să aibă ca rezultat o mai bună reprezentare a diversității etnice în educația formală. La nivel de curriculum școlar sunt două zone în care respectul pentru diversitatea etnică poate fi educat:
a) curriculumul nucleu:
– prin abordări metodologice interactive (metode de predare care lasă vocea elevului să se facă auzită);
– prin infuzie curriculară (integrare de competențe și conținuturi care vizează explicit diversitatea etnică la curriculumul deja existent); b) curriculumul la decizia școlii:
– prin infuzie curriculară (integrare de competențe și conținuturi care vizează explicit diversitatea etnică în curriculumul aprofundat și de extensie);
– prin creare de curriculum nou (cursuri opționale dedicate integral educării pentru aprecierea diversității).

La formarea personalității unui individ contribuie în mare măsură familia, comunitatea în care trăiește persoana și educația pe care o primește în școală sau alte instituții cu profil educativ. Chiar dacă ponderea cea mai mare în dezvoltarea personalității nu o are educația formală, este scopul acestei forme de educație să prevină excluziunea socială și să pregătească acel tip de persoană de care societatea are nevoie într-o anumită perioadă istorică. De aceea considerăm că educația în cadrul școlii este prima în care putem introduce schimbări în mod sistematic, care pot fi sprijinite, monitorizate și evaluate cu ușurință. Toate modalitățile de dezvoltare curriculară amintite mai sus sunt accesibile fiecărui profesor care predă în gimnaziu sau liceu, iar capitolul de față prezintă câteva sugestii cu rol de punct de pornire pentru dezvoltarea dimensiunii de respect pentru diversitatea etnică în curriculumul școlar.

1.1.3. Finalități ale promovării aprecierii diversității în școală

Prin parcurgerea de activități care au ca scop aprecierea diversității elevii vor:
– explora asemănări și diferențe de idei, practici și valori între grupurile etnice existente pe teritoriul României;
– analiza consecințele acceptării diferențelor culturale între oameni asupra comportamentelor manifestate în mod cotidian la școală, pe stradă, acasă;
– explora modul în care fiecare disciplină școlară (de la științe până la arte) reflectă și exprimă diferențele culturale;
– reflecta asupra identității personale cu scopul de a-și defini preferințele personale în raport cu apartenența lor la o comunitate;
– explica barierele culturale și sociale care limitează atingerea potențialului propriu la nivel maximal;
– analiza critic asumpțiile și credințele pe care își fundamentează opiniile despre propria lor persoană și despre ceilalți;
– dezvolta sentimentul de respect pentru valorile și credințele celorlalți membri ai comunității din care fac parte.
Pentru a se realiza aceste obiective educaționale, climatul școlar în care se desfășoară activități care au ca scop aprecierea diversității ar trebui să fie unul de încurajare și asumare conștientă a acestor obiective. Indicatori care demonstrează că există un climat de învățare potrivit în școală sunt:
– discuții explicite despre influențele culturale existente în societate;
– prezentarea de conținuturi relevante cultural în lecție (calendarul multicultural e un bun punct de pornire pentru alegerea acestor conținuturi);
– comunicare interculturală eficientă între membrii comunității școlare.
Pentru realizarea unui mediu precum cel anterior descris, membrii comunității școlare (elevii, profesorii și alți angajați ai școlii) își vor dezvolta competențele multiculturale. Nu este suficient ca aceste competențe multiculturale să le fie dezvoltate elevilor, ci este necesar ca ele să fie învățate și practicate și de către profesorii care le predau elevilor din școală. Un set ne-exhaustiv de competențe multiculturale este redat în Tabelul 1.