Legenda istorică – Condeiele lui Vodă , Legenda Vrâncioaiei

Legenda istorică – Condeiele lui Vodă , Legenda Vrâncioaiei

Analiza textelor epice cu ajutorul lecturilor explicativă, comprehensivă și interpretativă, trebuie să pună în valoare resursele educative cognitive, estetice și morale ale textelor, prin strategii care solicită în mare măsură resorturile afective. Prin intermediul acestor texte în clase II-IV, elevii se întâlnesc cu cele mai semnificative momente din istoria popoului român, cunosc fapte de vitejie ale înaintașilor, figuri de eroi ai poporului român.

Citirea textelor cu conținut istoric determină familiarizare cu și formarea unor reprezentări cât mai corecte cu privire la unele noțiuni istorice, cum sunt cele privitoare la cronologie (epocă, perioadă, mileniu, secol) sau referitoare la viața economică (muncă, îndeletniciri, unelete) sau cu privire la organizarea socio-politică (clasă socială, formă de stat, război // pace, dreptate // nedreptate, exploatare // libertate, suveranitate // suzeranitate). Acest gen de texte urmărește prin accesibilizarea mesajelor / ideilor lor să cultive sentimente / atitudini-valoare, în special patriotismul, manifestat sub forma mândriei de a fi român, a curajului de a lua decizii și a dorinței de a fi bun, drept, moral.

E important să avem în vedere că sentimentele nu se învață așa cum se însușesc noțiunile științifice, ci sentimentele se trăiesc. A trăi sentimentele declanșate prin forța evocatoare a faptelor de eroism înseamnă, în primul rând, a înțelege semnificația / sensul acestor fapte, precum și limbajul specific, folosit în aceste texte.

Textele cu conținut istoric sunt destul de numeroase în manualele de limba română pentru clasele a II-a – a IV-a, unele dintre ele înfățișând fapte istorice prin intermediul legendei sau al altor creații literare, ca de exemplu al poemului eroic sau al povestirilor / al schițelor, cum am mai arătat, iar altele se apropie prin conținutul și forma de prezentare de textele întâlnite în manualele de istorie, prezentând personalități istorice – cum ar fi Nicolae Bălcescu, după Ioan Ghica, Alexandru Ioan Cuza, de Victor Eftimiu – putând fi incluse și la tema personalități, exemple, modele, alături de Ștefan Luchian, Grigore Alexandrescu, Henri Coandă, Tudor Vladimirescu, Victor Babeș și alții.

Indiferent de deosebirile sub care apar, textele istorice înfățișează date, fapte, fenomene sociale care nu pot fi prezentate pe calea intuiției directe. În cuprinsul lor se întâlnesc o serie de termeni și denumiri noi pentru elevi, care redau culoarea epocii respective. Limbajul unor texte aru un caracter specific, așadar este evident că înțelegerea lor creează elevilor anumite dificultăți comparativ cu alte categorii de texte.

O categorie aparte a textelor o constituie legendele istorice. Explicând geneza unui lucru, a unul fenomen, caracterul aparte al unui eveniment istoric, legendele apelează de obicei la elemente fantastice. Datorită acestor caracteristici, precum și al unui limbaj specific mai greoi, legendele istorice prezintă unele dificultăți în înțelegerea lor. Dificultățile nu apar atât în înțelegerea faptelor, cât mai ales în ceea ce privește înțelegerea semnificațiilor acestor fapte. Dacă s-ar parcurge ca un text oarecare, ar fi periclitat sau estompate tocmai valențele afective ale faptelor neobișnuite, ceea ce ar constitui o pierdere irecuperabilă.

Faptele de legendă, oricât de mult ar impresiona, se pot uita în cele din urmă; semnificația lor, înțeleasă însă corect, își va pune amprenta pe întregul comportament al elevilor. De aceea în abordarea acestor categorii de texte, întâlnite încă din clasa a II-a, se cere un mod de analiză care din prima oră / lectură explicativă să asigure nu numai înțelegerea evenimentelor și a faptelor de legendă, cât mai ales semnificația acestora în scopul valorificării lor sub raport educativ. În acest sens, în afara povestirii învățătorului, caldă, nuanțată, expresivă, cu o intonație adecvată, cu pauzele și gesturile cele mai potrivite, care să emoționeze și să mențină atenția elevilor, o importanță deosebită o au întrebările mai mult retorice în prima oră, care să focalizeze atenția asupra mesajului, să îi pregătească psihologic pe elevi, astfel încât în ultima lectură , interpretativă, după ce vor fi înțeles conținutul, să poată realiza transferul de la personaj la propria lor identitate de la trecut la prezent.

Astfel întrebările extratextuale, deschise, interpretative vor avea acest rol de mobilizare afectivă, psihologică, de pregătire a accesului spre sensurile alegoric, anagogic, mistic, care nu sunt accesibile decât prin inițiere, așadar nu trebuie amânate până la ultima lectură, ci trebuie pregătite treptat pe parcursul celor cel puțin trei relecturi.

Legendele restituie istoriei nu numai fapte ale eroilor noștri populari, ci și o bogăție de valori morale exprimate într-o limbă simplă și expresivă. Istoria națională povestită de poporul însuși, în legendele sale, are căldura faptului trăit, la care naratorul participă sufletește.

Legendele istorice relevă, în formă concisă și sobră, având mărcile stilului oral, faptele oștenilor români și ale domnitorilor care au pătruns în conștiința și tradiția poporului, ca simboluri ale demnității naționale (Negru-Vodă, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul).

În asemenea legende, personajele sunt realizate la interferența dintre realitate și mit. Domnitorii țărilor române se bizuie pe virtuțile oștenilor: credința, inteligența, vitejia. Patriotismul voievozilor români, ca și al oștenilor, este o însușire firească, sensul existenței lor fiind slujirea intereselor neamului.

Legenda populară Condeiele lui Vodă înfățișează cu concizie și simplitate un fapt istoric semnificativ: politica de prietenie a lui Mircea cel Bătrân cu țările vecine (aici Lehia) și pregătirea țăranilor pentru apărarea țării împotriva dușmanilor vremelnici.
Subiectul creației este simplu, expozițiunea și intriga sunt dispuse circular.

Trăsăturile personajelor se desprind din selecția și acumularea unor fapte și situații suggestive, evocate prin narațiune și dialog.
Prin câteva notații narative și mai ales printr-o scenă dialogată, se pune accent pe semnificația drumului lui Mircea, de la Târgoviște “spre țara Leahului”, “ca să facă legătură cu craiul, asupra amenințării dușmane”.

De exemplu în Legenda Vrâncioaiei se vor putea pune următoarele întrebări intratextuale sau comprehensive (închise – cu un singur răspuns găsit în text) // extratextuale sau interpretative (deschise – de tipul da, nu sau cu mai multe variante de răspuns), care vor putea fi extrapolate și la alte texte:
Intratextuale sau comprehensive / un răspuns în text

Extratextuale sau interpretative/ mai multe răspunsuri subiective
• Cine sunt personajele din legendă?
• Când se petrece acțiunea?
• Unde stătea bătrâna?

• Ce semnificație are faptul că baba era vădană?
(singurătate, tristețe, bătrânețe etc.)
• Ce valențe dă acest detaliu gestului ei de a-și dărui feciorii domnitorului pentru luptă? (eroice, de curaj, patriotism,sacrificiu personal, cu riscul de a rămâne singură de tot etc.)
• Dar faptul că feciorii erau șapte? (ca-n basme, aveau atribute de personaje
supranaturale, viteji, FețiFrumoși etc.)
• Credeți că întâmplător nu există o dată clară, un an, ci adverbul nedeterminării odată? (timp mitic, fabulos,

• În ce moment al zilei se petrece acțiunea?
• Cum își iubea bătrâna feciorii? – posibil oricând, chiar se poate repeta și azi o situație
similară ș.a.)
• Are vreo legătură acest timp și detaliile de mai sus cu legenda ca specia literară căreia i se încadrează lectura?
(există asemănări între legendă și basm, elemente supranaturale, nedeterminarea trimite la vremurile începuturilor, de întemeiere, explicare a originii unor fenomene, plante etc.)
• De ce credeți că stătea pe prispă?
• Ce semnificație dați prispei
– din punctul de vedere al construcției caselor de țară (pridvor, hol, culoar, coridor etc.);
– din punctul de vedere al locuitorilor de atunci (spațiu de trecere, de odihnă, contemplație a lumii în amurg, după terminarea treburilor, deschidere spre lume, exterior, Dumnezeu);
– din punctul vostru de vedere, al cititorului de azi (spațiutimp de reflecție, meditație, odihnă activă, admirație a frumuseții lumii, proiecție a ta în viitor etc.).
• De ce către un amurg de seată se petrece acțiunea? (se terminase
cu treaba multă, e momentul când toată lumea se odihnește la țară, altcândva nu aveau timp de treburi);
• Ce mai poate semnifica acest moment pentru personajul nostru, bătrâna? (amurgul vieții, bătrânețea, apropierea morții, a sfârșitului etc.);
• dar pentru feciorii ei tineri și voinici? ( un timp al aventurii, un timp misterios, de ieșire din limitele înguste ale casei și intrare în lume, un timp al inițierii în lumea bărbaților etc.).
• Ce credeți că însemna pentru bătrână expresia ca lumina ochilor? (ca viața, ca soarele, ca ceea ce am mai drag, mai de preț pe lume etc.);Voi ce sau pe cine iubiți așa?; Pe voi cine credeți că vă iubește așa? ș.a

Alte metode și procedee de prelucrare a mesajului textelor istorice – harta personajelor, rețeaua personajelor, discuții-rețea ș.a – se găsesc prelucrate în cursul de didactica specialității.

Esența metodei constă în ideea că, deși nu sunt deosebit de simbolice, aproape toate operele literare ne fac să ne gândim la probleme din viața personală, ca și la probleme general umane. O modalitate simplă de explorare a sensurilor imaginilor și a simbolurilor dintr-o creație literară este să le putem elevilor următoarele trei întrebări:

• Ce înseamnă simbolul / imaginea luptei în povestire?
În lecția Cântecul lui Mihai Viteazul, de exemplu, sau Lupta de la Vaslui de Mihail Sadoveanu, lupta reprezintă tabloul principal al descrierii sau momentul principal al povestirii.

• Ce reprezintă simbolul / imaginea luptei în viața mea?
Lupta de la Vaslui condusă de Ștefan cel Mare sau cea de la Călugăreni în care a ieșit victorios Mihai Viteazul reprezintă două dintre multele bătălii duse pentru eliberarea țării și a poporului român. Aceste lupte pot fi dintr-un anumit punct de vedere hotărâtoare pentru destinul și viitorul chiar al nostru. Dacă acești eroi n-ar fi existat, poate că noi n-am fi azi aici, cu siguranță altul ar fi fost cursul destinului nostru.

• Ce semnificație are lupta / războiul pentru condiția umană în genere?
În lume au existat și există și acum conflicte diverse. De curând au fost războaie în Serbia, Afganistan, Irak etc. Oamenii din lumea întreagă ar trebui să riposteze împotriva războaielor într-o zi, la aceeași oră și atunci poate mai marii vremii îi vor auzi și vor face eforturi ca să rezolve pe calea dialogului, a tratativelor eventualele conflicte. Ororile, jertfele, pagubele pe care le-au provocat războaiele secole de-a rândul s-au dovedit a fi inutile, aducătoare de spaimă, neliniște, teroare, fără sens, și mai ales dezumanizante, ne-au înstrăinat unii de alții.

Așa cum ne amintesc de întâmplări din propria noastră viață, o operă literară se poate corela cu altele pe aceeași temă. Elevii înțeleg mai mult din ceea ce citesc dacă și-au cultivat capacitatea de a sesiza intertextualitatea, capacitatea de a se gândi la mai multe texte simultan în timp ce explorează o anumită problemă / temă literară.