Convingerea și persuasiunea dimensiunilor comunicării

Convingerea și persuasiunea dimensiunilor comunicării

Scopul comunicării didactice constă în modificarea personalității elevilor ca fiind receptori ai mesajului didactic , putem spune că procesul didactic nu se rezumă la simpla transmitere de cunoștințe , ci reprezintă un proces complex de generare de comportamente durabile , motivate și integrate precum și de schimbarea unor comportamente ale elevilor . În consecință nu este suficient să se enunțe un mesaj pentru ca acesta să influențeze comportamentul elevilor și nu este suficient nici ca emițătorul să fie specialist sau expert . În consecință dimensiunea convingerii și dimensiunea persuasiunii sunt 2 laturi inseparabile și inseparabile procesului de comunicare didactică .

A) Convingerea în comunicarea didactica
În comunicarea didactică convingerea are un rol fundamental știut fiind că o persoană bine construită este aceea a unui individ cu convingeri puternice și pozitive în raport cu idei individuale și comunitare , acționând în spiritul convingerii sale .

Convingerea :
– Mama convinge copilul să ia medicamente – așa e bine ;
– Profesorul a fost convingător la curs –ne-a plăcut , ne-a convins ;
– Politicianul să fie convingător – să fii de partea lui .
Convingerea se abordează în funcție de situație .

Termenul “convingerea”-are o largă semnificație în limbajul cotidian , semnificația acestuia fiind diferită dar nu antagonică (ceva rău ) , fiecare situație fiind abordată în mod distinctiv . A convinge înseamnă a proba , a aduce dovezi specifice raționalului .

Kant : “Considerarea a ceva ca adevărat este un fapt al intelectului nostru care se poate baza pe principii obiective dar care reclamă și cauze subiective în simțirea celui care judecă . Dacă este valabilă pentru oricine, în măsura în care posedă rațiune , principiul ei este obiectiv și atunci considerarea ca fiind adevărat se numește convingere . Dacă nu-și are obiectul decât în natura particulară a subiectului , se numește persuasiune.”
Deci putem considera convingerea ca proces de asumare de către individ a unei idei pe baza unor argumente raționale . A convinge este tehnica de influență prin care o persoană determină o altă persoană să adopte un anumit comportament în urma unui schimb verbal. Formarea de convingere începe de la vârstele mici atunci când dezvoltarea psihică permite individului desfășurarea unor acte raționale , are loc o creștere cantitativă a conținutului convingerilor individuale dar și o schimbare permanentă a conținutului convingerii odată cu înaintarea în vârstă .

Comunicarea didactică subliniază faptul că prin instruire se formează convingeri .

Factorii care asigură dinamismul convingerii sunt multipli : erori în actele educaționale , insuficiența cunoașterii , anumite mentalități , etc.
Cu astfel de factori și cu rezultatele influenței lor se conformează instituțiile școlare . Din acest motiv este necesar ca prin comunicarea didactică adecvată să se fixeze convingeri în acord cu datele științifice și cu practica școlară .

Conflictul de opinie ca exemplu de convingere
În comunicarea didactică sunt frecvente situațiile în care apar divergențe , opinii opuse , dezacorduri etc. între ceea ce spune cadrul didactic și ceea ce crede elevul cu privire la un subiect pus în discuție . Aceste diferențe constituie de fapt conflicte de opinie .
Nașterea unui conflict de opinie reprezintă punctul de plecare pentru formarea unor convingeri adecvate privind unele aspecte ale cunoașterii umane și ale practicii sociale . Conflictul de opinie reprezintă un fapt pozitiv al cunoașterii și analiza divergențelor de opinie in legătură cu un subiect asigurând un grad mai mare de întemeiere a unei convingeri proprii . În cadrul comunicării didactice un conflict de opinie este semnalul unei necesități de cunoaștere și descoperire a adevărului împreună (cadrul didactic și elevii ).

Soluționarea prin negociere a conflictului de opinie
• Pe cale discursivă , comunicațională presupune ca interlocutorii să negocieze între ei problemele , argumentele și tehnicile de convingere utilizate .
• Foarte important este să existe niște reguli fixe ale discuției critice .
• Discuția critică este acea relație dialogată între emițător și receptor în care fiecare poate să pună sub semnul întrebării , cu argumente punctele de vedere ale celuilalt .

În literatura de specialitate sunt identificate 10 reguli de soluționare a conflictelor pe baza negocierii :
1 . Interlocutorul nu trebuie să pună la îndoială sau să obstrucționeze punctul de vedere .
2. Interlocutorul care a avansat un punct de vedere este obligat să-l apere, să-l susțin cu argumente dacă celălalt o cere .
3. Orice atac trebuie să vizeze o opinie , un punct de vedere , nu o persoană în sine .
4. Nici un interlocutor nu poate să considere că a apărat un punct de vedere , dacă nu a adus argumente .
5. Interlocutorul nu trebuie să atribuie adversarului o premisă implicită dacă ea nu există ca atare , dar nici nu trebuie să refuze o premisă implicită dacă este sub înțeleasă .
6. Interlocutorul nu trebuie să accepte o premisă ca punct de vedere acceptat , dacă nu se încadrează în această situație și nu trebuie să refuze o premisă dacă ea este egală cu un punct de vedere acceptat de toți participanții .
7. Interlocutorul nu trebuie să considere că un punct de vedere a fost apărat corespunzător dacă apărarea nu s-a realizat pe baza unei scheme argumentate valabile și corect aplicate .
8. Interlocutorii vor utiliza doar argumente logico valide .
9. Dacă un punct de vedere n-a putut fi apărat convingător ,atunci el trebuie abandonat și dacă a fost apărat convingător ceilalți trebuie să-l accepte .
10. Interlocutorii nu trebuie să utilizeze expresii neclare în măsură să creeze confuzii sau să-i deranjeze pe ceilalți .(Cele 10 reguli de Eemeren Grootentdorst specialist în comunicare).
In comunicarea didactica trebuie retinut ca elevii au dreptul sa se exprime si sa-si apere opiniile . Trebuie si ei luati in seama . Mesajul nostru este stiintific , dar trebuie adaptat particularitatilor de varsta. Copii sa-si sustina ideile cu argumente .

Comunicarea didactica – reprezinta un mediu propice pentru solutionarea negociata a conflictului de opinie .

Discutia critica (pe baza celor 10 reguli) se poarta fie intre elevi la nivelul clasei , fie intre elevi si profesori .

Prima regula a discutiei critice urmareste exprimarea orcarui punct de vedere dar si combaterea punctului de vedere exprimat de ceilalti . In comunicarea didactica se admite ca elevul are libertatea de a exprima orice punct de vedere cu privire la o problema , insa are si posibilitatea reala de a critica punctual de vedere sustinut si de profesorul sau , pentru ca de cele mai multe ori ,, dialogul didactic ,, consta in desfasurarea unei expuneri sau demonstratii care se termina cu opinia profesorului , prea putini profesori accepta alternative la punctele lor de vedere . A contrazice profesorul implica un risc . Un alt factor il constituie anticiparea unei posibile sanctiuni negative (foarte des).

B) Dimensiunea persuasiva a comunicarii didactice
De multe ori in cadrul comunicarii didactice nu reusim sa formam convingeri , de accea apelam la efectele persuasiunii , adica la fapte si elemente care chiar daca nu pot sa asigure aderarea tuturor elevilor pot sa asigure aderarea catorva elevi la o idee .

Definitia persuasiunii : este o practica de comunicare calculata in functie de un rezultat .
Daca convingerea este asociata unei idei asumate de toti spunem ca persuasiunea este asociata ,iar daca convingerea este asociata cu o idee care se impune la un individ sau un grup restrains spunem ca persuasiunea insoteste convingerea .

Forme de persuasiune :
– Prestigiul si autoritatea (relatia professor-elev in comunicare ) ;
– Santajul ;
– Expresivitatea in comunicarea didactica (daca te vad zambind transmiti cu caldura mesajul –ii atragi ) ;
– Inalt grad de impresionabilitate ;
– Stilul de comunicare abordat de professor ;
– Natura , amplitudinea si impactul ideilor communicate .

Concluzie :
O relatie pedagogica intre cel care preda si cel care invata bazata pe ordine si restrictii creeaza dezordine , tensiuni si conflicte . Astfel a aparut teoria anganjamentului prin care se demonstreaza cum pot fi impuse anumite comportamente fara presiuni si fara conflicte (Beauvois -1987).
Schimbarea liber consimtita este un factor puternic de modificare a comportamentului , de aceea profesorul trebuie sa acorde atentie deosebita crearii sentimentului de libertate atunci cand doreste sa obtina anumite conduit de la copii .

Conduita dorita poate fi obtinuta si prin presiune , autoritate , insa doar anganjamentul copilului bazat pe un sentiment de libera alegere va favoriza interiorizarea normelor de comportament .