Romantismul – curent literar. Trăsături

Romantismul
Trăsături

a) spiritul subiectiv, opus obiectivismului clasicist:
Fritz Strich: „Expresia romantică încearcă într-adevăr să spargă formele spațiului și timpului mărginit și să creeze melodia infinită, așa cum poezia romantică a putut să se realizeze numai sub chipul basmului și al visului, unde legile spațiului și ale timpului nu mai au nici o valabilitate”.

b) reîntoarcere la natură – începutul istoriei în matca generatoare a
naturii:
Achim von Arnim Slujitorii coroanei: „Poezia nu este adevăr așa cum îl pretindem de la istorie și de la relațiile cu contemporanii, ea nu ne-ar căuta pe noi dacă ar aparține numai pământului și nu ar mai călăuzi astfel înstrăinata lume pământească înapoi spre comunitatea veșnică”.

c) fascinația folclorului și cultivarea specificului național:
Frantz Liszt Rapsodia română – reia motive din poezia populară.
Ludwig Uhland Istoria legendelor la popoarele germanice și romanice: „O alcătuire populară nu se află niciodată încheiată”.

d) modelul organic vegetal – structuri și configurații deschise – peisajul
dă imagini particulare, și nu tipice, dă o trăire, o comuniune.
Bernardin de Saint Pierre: „Sufletul meu se abandonează, se leagănă cu frunzișul unduitor al copacilor, se înalță cu creștetele lor, către ceruri“.

–Natura o ființă vie ca în Upanișade.

e) evaziunea în natură, în mit, în vis, în trecut, în istorie, în basm.

f) autotrofia – sinteza afectivă interioară – peisajul – o stare de suflet.

g) visul – conceptul de lume ca vis – „poetul se hrănește cu idealurile“.

h) metafora are un model vegetal – floarea, copacul, sămânța. Mihail Eminescu Atât de fragedă – Floarea albă de cireș. i) cultivarea unicatului – clasicismul cultivă modelul.

j) dinamismul fanteziei – zbaterea copacilor sugerează starea
sentimentelor.

Mihail Eminescu: „codrului bătut de gânduri“, „flori albastre tremur ude“.

k) floarea, esență a lumii vegetale, dă dulcele, frumosul care alină
tristețea, durerea, disperarea, refularea.

l) cultivarea contrastului, care poate fi afectiv, liric sau cromatic.

m) melancolia sfântă – moartea este voluptatea supremă – Marea Trecere.
Mihail Eminescu Mai am un singur dor.

n) titanismul – eroul excepțional în împrejurări excepționale. Mihail Eminescu Luceafărul.

o) cosmicizarea – evaziunea în cosmos, trăirea raportului om–univers. Mihail Eminescu: „gânduri ce-au cuprins tot universul“, Luceafărul: „Un cer de stele dedesupt, / Deasupra-i cer de stele — / Părea un fulger nentrerupt / Rătăcitor prin ele”.

p) iubirea – iubita o imagine a iubirii, un centru al lumii – heliotropism
erotic.

Mihail Eminescu Luceafărul: „Scăldat în foc de soare“ – își arată iubirea, devenind ca un soare; Singurătate: „Icoană de lumină“, Atât de fragedă.

r) transfigurarea naturii prin mit – natura – un mod de a trăi.

Mihail Eminescu Venere și Madonă: „Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii“.
Vasile Alecsandri Fata din dafin.

s) muzica – ca mod de a transmite afectul – penetrarea în interior, dar și
în natură – ecoul – detașarea de semnificații – vibrația sufletului.

Jean Paul: „Numim fenomenul romantic rezonanța unduitoare a unei strune sau a unui clopot, în care unda sonoră se pierde în tot mai vaste depărtări și, deși afară e liniște, înlăuntrul nostru mai răsună încă…”
Rollinat: „Chopin luă locul lui Liszt și făcu ecoul să cânte și să plângă“.
Schumann, comentând Simfonia în C dur de Schubert: „Într-însa se află un loc acolo unde un corn cheamă parcă din depărtare părând a fi coborât din altă sferă. Aici totul se află prins în auz ca și cum un oaspete din cer s-ar fi strecurat în orchestră“.

Mihail Eminescu Peste vârfuri: „Melancolic cornul sună“.

ș) istoria și istorismul – romanticii introduc devenirea istorică:
Victor Hugo Legenda secolelor; Mihail Eminescu Memento mori. t) ruinele – motivul fortuna labilis:
Fritz Strich: „Un templu grec e clasic, ruina lui e romantică“. ț) călătoria – un mod de evaziune: Byron Peregrinările lui Childe Harold, Vasile Alecsandri Călătorie în Africa.

u) paraconștientul – raportul Unul – Totul, discutat de Platon în
dialogul Parmenides:
Mihail Eminescu Povestea magului călător în stele, Avatarii faraonului Tla.

Victor Hugo — prefață la drama Cromwell — manifest al romantismului

a) „Frumosul are o singură înfățișare, urâtul o mie“.

b) „întâietatea grotescului asupra sublimului“.

c) „se prăbușește în fața rațiunii și a gustului, arbitrara deosebire între
genuri“.

d) „să dăm cu ciocanul în teorii, în poetici și în sisteme“.

e) „nu există alte reguli decât legile generale ale naturii“.

f) „unitatea de ansamblu este legea de perspectivă a teatrului“.

g) „poetul nu are de primit sfaturi decât de la natură, de la adevăr și
de la inspirație“.

h) „poetul este un copac, care-și produce operele, așa cum un arbore
își produce fructele“.

i) „drama este o oglindă în care se oglindește natura“.

Programul realizat de scriitorii romantici

a) eroi excepționali în împrejurări excepționale:
Goethe Suferințele tânărului Werther, Schiller Don Carlos, Wilhelm Tell, Byron Don Juan, Lara, Manfred, Shelley Prometeu descătușat, Mihail Eminescu Luceafărul, Victor Hugo Ruy Blas.

b) tema, eroii, conflictul, subiectul au o structură afectivă.
Aleksandr Pușkin Evgheni Oneghin, Alfred de Musset Nopțile, Vasile Alecsandri Pasteluri, Mihail Eminescu Sara pe deal.

c) exaltarea trecutului glorios și critica prezentului decăzut:
Mihail Eminescu Scrisoarea III, Grigore Alexandrescu Umbra lui Mircea. La Cozia.

d) prețuirea folclorului și cultivarea specificului național: Vasile Alecsandri Doine și Legende, Mihail Eminescu Luceafărul.

e) evaziunea în vis, în trecutul istoric, într-un decor de basm oriental:
Edgar Allan Poe Prăbușirea casei Usher, Mihail Eminescu Scrisoarea III, Alexandru Macedonski Noaptea de decemvrie.

f) cultivarea fantasticului prin eroi, temă, procedee:
Mihail Eminescu Luceafărul, Vasile Alecsandri Sburătorul, Ion Heliade Rădulescu Zburătorul, Grigore Alexandrescu Umbra lui Mircea. La Cozia.

g) procedee romantice: contrastul, antiteza, transfigurarea, evaziunea: Mihail Eminescu Luceafărul, Împărat și proletar.

h) specii romantice: elegia, pastelul, poemul, meditația, idila, drama,
jurnalul de călătorie.
Mihail Eminescu Luceafărul, La steaua, Floare albastră, Revedere. Vasile Alecsandri Pasteluri, Despot Vodă, Călătorie în Africa.