Tehnici Freinet în școala tradițională

Tehnici Freinet în școala tradițională

Fiecare dintre noi am asistat în secolul XXI, mai mult ca oricând la o punere „sub lupă’’ a sistemului educațional determinat atât de noile schimbări ale societății cât și de impregnarea valorilor aduse din vestul Europei. În ceea ce privește sistemul educațional, această tendință s-a concretizat prin introducerea alternativelor educaționale, cele mai multe având la bază inițiative private. Una din alternative, propusă sistemului tradițional este Pedagogia Freinet.

Acțiunea pedagogică, în viziunea lui Freinet, trebuie să aibă elevul ca ax în jurul căruia să graviteze totul. Educatorul urmează să se adapteze la trebuințele copilului, să ia în considerare interesele și înclinațiile sale. Învățătorul ajută și nu controlează, amenință, atenționează, pedepsește.

Esența pedagogiei Freinet are în centrul său individul precum și relațiile sale interumane. Tipologia educației promovate de Freinet este învățarea centrată pe rezolvarea unor probleme de către grupurile de copii, aflate sub îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri mici este considerată mijlocul fundamental de educație. Formarea grupurilor se face la alegerea copiilor și durează 3-4 săptămâni. Neintervenția educatorului îi va permite copilului să conștientizeze valoarea sa ca membru al unui grup ca și valoarea celor cu care colaborează. În acest caz rolul educatorului se va limita doar la organizarea materialelor necesare educației, menținerea climatului de încredere.

Principiile pedagogiei Freinet:

1. Pedagogie centrată pe copil;

• Pedagogie a muncii motivate;
• Pedagogie personalizată;
• Pedagogie a comunicării și cooperării.

Voi detalia tehnicile Freinet care au destule puncte comune cu învățământul
tradițional dar și anumite diferențe. Am constatat că această alternativă este destul de apropiată de stilul meu didactic, prin tehnicile sale. Utilizez aceste tehnici în anumite momente ale orei, dar și ca modalități de cunoaștere a copiilor .

TEXTUL LIBER – tehnica de bază a pedagogiei Freinet

Ce este textul liber ?

„Un text liber este, așa cum indică numele său, un text pe care „copilul îl scrie în mod liber, când are chef să-l scrie și pe tema care îl inspiră”. (C. FREINET)

Destinatarul textului liber

Acesta nu mai este învățătorul care sancționează prin notă, ci colegii, grupul-clasa, corespondenții, părinții, vecinii etc.

Rolul cadrului didactic:

să găsească spațiu în orar pentru textul liber; să deschidă clasa pentru viață; să ajute pe copil să-și găsească cuvintele care să-i exprime cel mai bine sentimentele, emoțiile; să nu facă tot timpul observații / sancțiune de genul : „ai scris cu greșeli; ai murdărit hârtia; nu ți-ai ales cuvintele; nu ți-ai revăzut frazele” etc.

Prezentarea textului liber:

aceasta se face dacă elevul o dorește. Textul liber se citește în fața colegilor, într-un climat de încredere și bunăvoință. Colegii au o atitudine critică valorizantă, nu distructivă.

„Punerea la punct” a textului liber:

dacă textul liber a fost ales pentru a fi publicat în revista clasei, el va fi „pus la punct”. Aceasta implică analiza textului liber, adăugiri, modificări, completări, în deplin respect pentru gândirea autorului. Fiind rod al unei colaborări, textul liber nu se notează.

Ilustrarea textului liber 

:autorul sau alți colegi pot ilustra textul liber ales spre publicare, dându-i o formă artistică.

Prelungirile textului liber :

pornind de la textul liber., pot fi organizate lecții de gramatică / ortografie, vocabular, istorie, geografie, biologie, se pot demara anchete documentare etc.

Concluzie 

: Am observat faptul că și în învățământul tradițional se folosește această tehnică, sub altă formă, în orele le limba română, de creație, compunere când elevul este liber să creeze anumite texte orale sau scrise, după care poate desena un aspect din textul compus, realizându-se interdisciplinaritatea. Atitudinea învățătorului este de stimulare a elevilor, de încurajare permanentă.

JURNALUL ȘCOLAR DE TIP FREINET

Un mijloc de exprimare:

El este un jurnal de opinie pentru că publică ceea ce copiii gândesc.

Un mijloc de comunicare:

Este un mijloc privilegiat de a face cunoscut celorlalți ceea ce copilul vrea să zică.

Un mijloc de socializare și de formare civică:

Jurnalul este, ca și textele compuse, o recunoaștere a dorințelor individului. Realizând un jurnal copilul primește o imagine pozitivă asupra scrisului, iar simpla difuzare a lui în afara clasei îi dă copilului o dimensiune socială.

Un mijloc de învățare:

copilul învață pentru că realizarea jurnalului necesită competențe în citire, scriere, ortografie, vocabular prin necesitatea de a se face înțeles. Nu este supus la sancțiuni școlare, de o notă sau alta. Singura lui grijă este aceea de a produce ceva care poate fi citit. Pentru că iese din clasă trebuie să fie „frumos” din respect pentru cititor, deci lizibil.

Concluzie

: Elevii mei din clasa a III-a au în clasă un caiet în care își notează sentimentele pe care le-au avut la ore, gândurile lor, cum li s-a părut că a decurs ora, ce ar dori să facem în plus. Noi îl numim „Caiet de impresii’’

EVALUAREA în pedagogia Freinet

Evaluarea în pedagogia Freinet constă în verificarea realizărilorelevilor.
Punctul de plecare este planul individual de muncă.

Scopurile evaluării :

Într-o clasă Freinet evaluarea nu vizează o ierarhizare, ci are ca scopuri depășirea eșecurilor școlare și valorizarea reușitelor parțiale ale copiilor care,ajutați, trebuie să ajungă la realizarea proiectelor lor individuale.

Tipuri de evaluare:

A. – AUTOEVALUAREA

Pornind de la planul său individual de muncă elevul își corectează singur, cu ajutorul fișierelor autocorective (autocorectare) munca și-o apreciază el însuși, printr-un cod de culori, determinându-și gradul de reușită.

B. – EVALUAREA COLECTIVĂ (CO-EVALUAREA)

Rezultatul muncii individuale a elevului este prezentat grupului / clasă și supus criticilor valorizante ale acestuia. Clasa determină nivelul de reușită al proiectului individual. În funcție de gradul de reușită sau de eșec, educatorul decide maniera în care elevul își va continua munca până la realizarea definitivă a proiectului.

C. – SOCIALIZAREA

Definitivarea proiectului individual al elevului se realizează sub forma unui articol, album, expoziție, înregistrare, film, program informatic etc.

Concluzie :

Și în învățământul tradițional se utilizează frecvent autoevaluarea, evaluarea colectivă când munca și rezultatele unui elev este apreciată sau criticată constructiv de ceilalți colegi, se utilizează evaluarea reciprocă. Diferă sistemul de notare al elevilor.

PROF. INV PRIMAR:BĂLAN OVIDIU
GRUPUL ȘCOLAR „PETRU RAREȘ” BACĂU

BIBLIOGRAFIE :

1. Pettini , Aldo – (1992) Freinet și tehnicile sale, Editura CEDC , București;

• Rădulescu , Mihaela – (1999) Pedagogia Freinet .Un demers inovator , Editura Polirom, Iași.