Rembrandt si epoca

Rembrandt si epoca sa

Harmen Gerritszoon știe să scrie și să citească, iar soția sa, cu toate că nu e decît o fată de brutar, știe și ea carte. În anul 1005, e ales Heer der gebuurte, adică șef al unei administratii suburbane. Această functie modestă dovedește că morrul nostru se bucură de tima vecinilor. Merită să acordăm atenție acestui omagiu, deoarece în tînăra republică, spiritului civic, destul de dez, voltat, îi repugnă amabilitățile gratuite.

După Amsterdam, Leyda este orașul cel mai însemnat al Olandei. Toți olandezii îl îndrăgesc în mod deosebit, de cînd cu faimosul asediu din 1574. Miraculoasa lui eliberare rămîne cel mai glorios episod din lupta pe care Țările de Jos o duc de aproape patru decenii împotriva asupritorului spaniol. Această luptă mai durează încă, dar astăzi ea a mai pierdut din caracterul ei sălbatic și desperat pe care l-a avut atîta vreme. Războiul pentru independență e purtat de ani de zile doar pe la frontiere, fără ca țara să fie prea neliniștită. Căci ea are, pentru a o apăra, pe prințul Mauriciu de Nassau, unul din vestiții căpitani de oaste ai epocii. Provinciile Unite își duc cu încredere traiul, la adăpostul spadei sale, și nu se mai tem de spanioli.

Mai mult, ei ii știu obosiți de acest război și gata oricînd să negocieze pacea. Uluitoare răsturnare a situației! Și e de înțeles de ce unii șovăie să meargă pe această cale. Căci războiul a fasonat cu adevărat tinăra republică și - lucru mai sun prinzător – i-a creat o stare de prosperitate. Ocrotite prin nenumăratele rîulețe, care, ca să zicem așa, le izolează de uscat, apărate "de o armată admirabil organizată de către prințul de Nassau, Provinciile Unite se aleg, de pe urma mării, cu o putere economică ce sporește zi de zi. În cursul acestor patruzeci de ani, marinarii lor au făcut minuni. Olandezii au fost intotdeauna pescari, iar scrumbia este cel mai popular aliment din Țările de Jos. lnsă dezbinările politice și religioase, guvernarea lui de Alba, ducele singeros, au schimbat profund viața maritimă. Numeroși proscriși, ostași care serviseră sub Ludovic de Nassau, nobili și săteni, precum și aventurieri, au luat calea mării pentru a scăpa de bandele spaniole.

Acești marinari improvizați au devenit intii pirați, apoi corsari, operind in numele prințului de Orania. A fost epoca agitată a Calicilor mării. Numeroase fură jafurile și crude nelegiuirile săvîrșite de ei, fără ca T aciturnul, șeful lor numai cu numele, să-i poată disciplina. Acești flăcăi curajoși au săvîrșit intr-o bună zi un act de adevărată nebunie, cu consecinte hotărîtoare: ei puseră stăpînire pe La Brielle. lmpotria tuturor așteptărilor, această faptă îndrăzneață a devenit semnalul unei răscoale generale. Cu temuții tercios ai lui Alba și ai lui Requesens, reacțiunea s-a dovedit teribilă. Reduși la defensivă, « Calicii », căci așa erau numiți rebelii, incercară să reziste in orașe. Punctul culminant al acestei lupte desperate a fost asediul Leydei. In timp ce Francisco Valdes se străduia să-l constrîngă prin infometare, Wilhelm de Orania făcea tot posibilul pentru a veni in ajutorul nenorocitului oraș. Avură loc inundații masive: « Mai bine un oraș vătămat, decit unul pierdut ». Flota « Calicilor », comandată de Boisot, trecu peste pajiștile inundate și, după multe intimplări nefavorabile, obligă pe spanioli să pună capăt asediului! Dar jumătate din populație pierise. Primarul Van cler Werf și comandantul Van cler Does au avut mult de furcă, primul ca să potolească revolta cetățenilor înfometați, al doilea ca să mențină la postul lor oamenii ce se sfîrșeau de inaniție. Drept răsplată pentru o atît de eroică rezistență, orașul a fost înzestrat cu o Academie. Acesta a fost - după exemplul Genevei cel dintîi titlu al Universității. Ea are drept prim scop formarea de preoți calvini, fără să se neglijeze celelalte ramuri ale științei umane. Profesori eminenți ca, de pildă, Heinsius predă în mod strălucit teologia, Baudius, jurist remarcabil și poet latin, excelează în elocință, istorie și drept, iar Daniel Heinsius - promovat lector la douăzeci și doi de ani! - comentează cu un succes răsunător poeții greci și latini. Tot tineretul dornic de a se instrui dă năvală la Academie. Băiatul armatorului învață cot la cot cu feciorul țăranului și Louise de Coligny îl trimite acolo pe fiul ei, Frederic.Henri, ultimul vlăstar al Tacitucnului; căci aceasta este una din cuceririle tinerei republici și nu cea mai neînsemnată : privilegiile din născare sînt suprimate și este îngăduit oricărui cetățean să ajungă la orice funcție.

Dac Leyda se remarcă nu numai prin strălucirea universitătii sale. Industria textilă a fost întotdeauna înfloritoare. Frămîntările religioase i-au dat un avint nou: ca să scape de proscripții, un mare număr de emigranți au venit să se stabilească aici. Locuitorii din Anvers, mai ales, aduc un sprijin prețios, căci au deviat spre orașul lor adoptiv o parte a comerțului marii metropole a Țărilor de Jos.

Cu toate că e străbătută de două brate ale bătrînului Rin, Leyda nu este port la mare. Pri oraș al manufacturii din Provinciile Unite și prim oraș universitar, el se înăbușă în propria lui incintă. Dacă negustorii cei bogați trăiesc în largul lor la Rapenburg, avind un aspect grandios cu canalul lui larg plantat cu arbori, meșteșugarii mișună în străduțele înguste iar populația se înmulțește tot mereu! Edilii studiază planurile: orașul se va mări.

Ca și celelalte orașe ale Provinciilor Unite, Leyda își datorează prosperitatea mării sau mai degrabă spiritului întreprinzător al marinarilor. Vechii pirați și-au făcut un rost. Corsarii au devenit cuceritori. O dorință aprigă de aventură însuflețește pe tineri și pe bătrîni, lacomi de pradă sau fascinati de atractia unui necunoscut minunat. De vreo zece ani expedițiile se succed. Ele tind, aproape toate, către același țel: lndiile, pe drumul cunoscut, acel al Capului Bunei Speranțe, prin strimtoarea lui Magellan.

Și chiar prin Nordul de nepătruns. Alții visează China, mai exact acea misterioasă Cathay despre care pomenește Marco Polo. Van Noort face ocolul lumii, iar Heemskerk se intoarce cu o pradă de mătase de China valorînd două milioane și jumătate de florini! Cele trei culori ale prințului de Orania, care au devenit și culorile republicii - portocaliu, alb și albastru - au fost văzute pe toate !atitudinile. Duivenvoorde Ie.a și arborat pe meterezele Cadix.ului in flăcări! Încă din 16o1, Compania lndiilor Orientale, fondată cu sprijinul Statelor Generale, deține monopolul comerțului din insulele fermecate, care produc toate bogățiile din lume : metale prețioase, esențe rare, mirodenii, fructe necunoscute, plante aromate, pietre scumpe. Destule, ca imaginația să delireze.

Formează o nouă clasă patriciană care militează pentru pace. E vorba, zic ei, de interesele țării. Este cel mai bun mijloc de a-i reduce sarcinile, căci dacă particularii se îmbogățesc, statul slăbește tot plătind cheltuielile de război. Punct de vedere de administratori înțelepți! Militarii habar n-au de astfel de neplăceri.

Dezbaterile iau o întorsătură destul de aprigă. Și, cum se cuvine într-o țară liberă, fiecare își dă părerea. Poporul însă, in totalitatea lui, e sătul de războaie și Oldenbacnevelt triumfă. La 9 aprilie 1609, după tratative laborioase, un armistițiu pe doisprezece ani este semnat la Anvers. El recunoaște suveranitatea Provinciilor Unite. Nu se știe ce a gindit morarul din Leyda despre aceste grave e.venimente. Cit despre tînărul Rembrandt, el este la vîrsta cînd te minunezi de o piatră, de un cîine sau de o rază de lumină. Este vîrsta lumii fără de margini, împînzită de puteri miraculoase, unde fiecare obiect înseamnă o fiintă care intelege tot ce i se spune si care răspunde într-un limbaj seret dar pe de-antregul lipede pentru cei initiati : este una din calitătile pactului lor. Alți copii se dist;ează cu o sfidează. Tîărul Remhrandt este un privilegiat. ·El are pentru joacă moara tatălui său. La vîrsta lui, nu există putere în lume pe care să nu o poată supune.