Boabele de mazăre

Boabele de mazăre de Claudia Groza

Soarele plăpând își caută locul printre norii grei, cenușii, morocănoși. Se mândrește cu reușita sa: topirea zăpezii pe alocuri și un contract semnat cu vesela primăvară. Aerul este încă rece, aproape înghețat la primele ore ale dimineții, dar vrăbiuțele guralive caută hrană.

• Vremea ține cu noi! Soarele va încălzi pământul și vom putea semăna recolta de mazăre, se auzi vocea groasă, dar caldă și prietenoasă a unui bărbat în vârstă.

–Sunt nerăbdător să te ajut și eu, bunicule. Ar fi pentru prima dată când aș face ceva atât de util. Va fi cea mai gustoasă mazăre pe care o voi mânca, grăi Vlad, un băiețel bine făcut.

Bărbatul ținea în mână sapa, ce urma să afâneze pământul mustind de zăpada topită. Punga cu semințele de mazăre era purtată cu grijă și responsabilitate de Vlad. Învățase la școală despre plante, despre cum încolțesc ele din sămânță și era fermecat de întreaga acțiune.

Cu spor și voie bună, cei doi s-au apucat de treabă. Bunicul săpa gropile, iar Vlad punea câte cinci-șase boabe de mazăre în fiecare cuib. Întotdeauna munca merge mai bine în doi, vorba proverbului: „unde-s doi puterea crește“. În scurt timp, punga cu semințe a fost golită, iar cei doi erau mulțumiți de cum a decurs totul.

• Toate boabele acestea vor încolți, bunicule?
• Nu, nepoate, doar semințele sănătoase, puternice, întregi vor reuși să străbată pământul, să caute lumina soarelui și să se dezvolte!
• Off, îmi pare rău de celelalte, adăugă trist băiatul.
• E ca la o întrecere între doi sportivi. Câștigă cel care este hrănit mai bine, care se antrenează mai mult.

Discutând, nici am realizat când au ajuns acasă. S-au spălat și au servit masa, ca să-și refacă forțele.

- Bunicule, uite cum se formează o plantă, spuse Vlad, ținând în mână un atlas botanic.

Cei doi au urmărit, cu mare atenție, cum dintr-o sămânță, ce conține în interiorul ei firav un embrion, o mică plăntuță, se formează o plantă înaltă, puternică, mlădioasă, ce se ridică sprintenă spre soare.

Timpul a trecut. Recolta a fost îngrijită, udată și plivită de buruienile care voiau să fure din energia și hrana plantelor de mazăre.

• Dragă nepoate, a sosit timpul să adunăm recolta. Boabele sunt mari și dulci. Dacă întârziem recoltarea, ele își vor pierde din gustul dulce.
• De-abia aștept să te ajut, răspunse vesel și nerăbdător Vlad.

Tecile erau adunate una câte una, în compania plăcută a fluturilor, a gâzelor fel de fel și a cântecelor minunate ale păsărilor. Atmosfera era de poveste. Nu se simțea oboseala.

Din curiozitate, Vlad a desfăcut o păstaie, să observe cum stau boabele așezate, dacă sunt toate sănătoase și întregi. Cinci boabe surori își ivesc chipurile din păstaia desfăcută. Trei dintre ele sunt netede și frumoase, unul este zbârcit și ursuz, iar ultimul este mic, firav și timid.

• Bunicule, de ce sunt atât de diferite boabele?
• Pentru că fiecare a acumulat mai mult sau mai puțin din hrana oferită de sol, s-a bucurat mai mult sau mai puțin de lumina soarelui. E ca atunci când noi nu mâncăm corect, iar organismul nu are toate substanțele și vitaminele necesare.

Băiatul a luat bobul de mazăre mic, firav și timid, l-a ascuns în buzunar și, ajuns acasă, l-a sădit într-un ghiveci. A avut mare grijă de el, îl uda și-i vorbea în fiecare zi. Din el creștea o plantă frumoasă, verde, de îți era mai mare dragul s-o privești. Florile erau numeroase și se aplecau de încântare la fiecare poveste a băiatului. Din fiecare floare s-a format o păstaie sănătoasă, ce conținea boabe unul și unul.

• Se pare că și din urât se poate naște frumosul, gândi Vlad, privind mândrețea de recoltă.

O voce necunoscută, blândă și sprintenă, se auzi în încăpere:

– Asta nu se întâmplă mereu. Totul s-a datorat dragostei tale și încrederii acordate unui biet bob mic, fără speranță de viață. Ai un suflet foarte frumos și bun. Natura ți-a fost recunoscătoare și ai primit în dar o recoltă minunată, pe măsura muncii devotamentului și dragostei pe care le-ai oferit plantei de mazăre.

Vlad a fost uimit să asculte cuvintele pline de recunoștință ale unui bob de mazăre, sănătos și puternic, crescut dintr-un bob căruia nimeni nu i-ar fi dat nicio șansă.

*

Ce este făcut cu dragoste și pasiune dă roade bogate.