In ce cred cei care nu cred

„În ce cred cei care nu cred? Ar trebui să creadă măcar în viață, într-o promisiune de viață pentru tineri, destul de des amăgiți de o cultură care, sub pretextul libertății, îi invită la orice experiență ce poate sfirși mai tîrziu în dezastru, disperare, moarte, durere. Dă de gîndit faptul că din multe intervenții lipsește întrebarea legată de enigma răului : iar aceasta cu atît mai mult cu cît putem considera că trăim într-o epocă ce a cunoscut cele mai teribile manifestări ale răutății. Un climat de optimism facil, potrivit căruia lucrurile se rezolvă de la sine, nu numai că ascunde dramatismul prezenței răului, dar anulează și ideea că viața morală este luptă, bătălie, ten­siune agonică ; că pacea se obține cu prețul chinului îndurat și depășit.

Mă întreb, de aceea, dacă ideile inadecvate despre rău nu se datorează insuficienței ideilor despre bine, dacă iluminis·-iul nu greșește nesesizînd sau subevaluînd elementul dramatic inerent vieții etice.

martie 1996”