Iubirea – 3

Iubirea de Lazarev 3

Teoretic, am perfectă dreptate, însă nu întotdeauna dispun de timpul necesar pentru purificarea spirituală. Pentru aceasta se impun niște acțiuni corecte.

Un pacient îmi povestea odată o întâmplare:

— Unei femei au început să-i apară plăgi în cavitatea bucală, și nici un fel de medicamente nu-i erau de folos. A umblat pe la cei mai buni doctori din Moscova, dar în zadar. S-a adresat și unor somități medicale din străinătate, însă fără nici un rezultat. Au încercat să o ajute și bioenergeticienii. După ce a umblat pe la diverși vindecători, situația ei s-a îmbunătățit întrucâtva, dar în scurt timp, toate problemele i-au reapărut. Toate încercările ei de a scăpa de boală au fost sortite eșecului.

După un timp, într-o discuție s-a plâns de suferința sa unei cunoștințe, iar aceasta i-a spus:

— Ai coroane metalice care oxidează și îți provoacă iritații.
Când femeia și-a înlocuit coroanele dentare, i-au dispărut și

plăgile.

Am întâlnit o situație similară. Patronul unei mici firme m-a rugat să-1 ajut.

• V-am citit cartea. Nu sunt atașat de bani. îi plătesc pe
  angajații mei cu mult mai mult decât merită și nu mă zgârcesc
  la bani când e vorba de sănătate. Cu toate acestea, în ultimul
  timp mă urmărește sentimentul neîmplinirii.
• Aveți o bună intuiție, i-am răspuns eu. Bunăstarea fami­
  lială este singurul atașament pe care-1 remarc la dumneavoas­
  tră, adică neplăcerile care vin pe linia destinului le primiți cu o
  oarecare rezistență. Acest program se transmite angajaților
  dumneavoastră.

Am cercetat câmpul angajaților firmei și am văzut la ei aceleași dereglări. Cazul era banal și am și uitat de el, însă, după câtva timp, m-am reîntâlnit cu patronul firmei.

— Știți, îmi spune el, angajații mei au început să aibă
neplăceri. Aș fi vrut să știu ce se întâmplă. La scurt timp după
aceasta, am constatat la mine o agresivitate inexplicabilă față
de angajații mei.

întâi am analizat biocâmpul oamenilor care veneau în contact cu el și am văzut o puternică agresivitate. La baza ei stătea atașamentul față de un destin favorabil și disprețul față de oameni. La nivelul câmpurilor se vedea clar cum li se încrâncenează sufletele, și toate erau în legătură cu șeful lor. înseamnă că agresivitatea lui crescuse din cauza unei nerealizări sau pentru că nu trecuse cu bine peste încercările ce i-au fost trimise. îl supun diagnozei și spre totala mea surprindere nu descopăr la el nici urmă de agresivitate. Reieșea că starea lui sufletească nu avea nici un amestec. Am stat de vorbă cu el aproape o oră, încercând cu înfrigurare să descopăr cauza. Prezenta două, trei, variante a unor posibile probleme, dar acestea, după cum îmi apăreau mie, n-aveau nici o legătură cu situația creată. Analizam în gând zeci de vari­ante, dar de fiecare dată o dădeam în bară. Când mi s-au năruit toate stereotipurile și au încetat să mai funcționeze, s-a creat în mintea mea un vid. Rezolvarea a venit elegant și pe neașteptate.

• îi răsfățați pe angajații dumneavoastră cu salarii mari.
  Interlocutorul meu a rămas surprins.
• Și ce legătură are asta cu situația creată?

— Când omul face greșeli și nu este pedepsit pentru ele,
crește atașamentul său față de destinul favorabil. Sufletul îi
devine trufaș și agresiv. Dacă omul primește un salariu mare
conștientizând faptul că nu-1 merită și văzând că pentru aceeași
muncă alții primesc mult mai puțin, acest lucru duce de aseme­
nea la creșterea atașamentului de un destin favorabil. într-o
asemenea situație este foarte greu să-ți păstrezi echilibrul.
Pentru oamenii de creație este mult mai ușor. Pentru un
executant obișnuit este mai dificil.

îi mai spun managerului:

— Le doriți binele angajaților dumneavoastră, și în viziunea
dumneavoastră acest lucru înseamnă neaplicarea sancțunilor
pentru nerealizări și acordarea de salarii maxime, ceea ce
înseamnă crearea unui înalt confort fizic și spiritual pentru subordonați. în acest fel îi atașați din ce în ce mai puternic de bunăstare și stabilitate. De aceea, la nivelul subconștientului, ei trebuie să demoleze această stabilitate pentru a putea supraviețui. în mod normal ei trebuiau să distrugă activitatea, adică sursa pericolului, însă dumneavoastră aveți o intuiție și o energie de excepție. De aceea se deteriorează nu atât activi­tatea, cât destinul subordonaților.

— Priviți, îi arăt eu, la unul din angajații dumneavoastră situația evoluează către moarte, iar un altul prezintă în biocâm-pul său hieroglifa morții. însă dacă ei vor muri, cel care va fi pedepsit veți fi dumneavoastră. înainte mulți părinți considerau că sensul pedagogiei consta în crearea condițiilor de maxim confort pentru copil și în îndoctrinarea lui perma-nentă cu pilde morale. Dar copilul niciodată nu recepționa pildele, și nici măcar faptele sau comportamentul părinților nu au, în asemenea cazuri, mare importanță. Starea interioară, sufle­tească a părinților este cea care-1 guvernează și-1 educă pe copil. Pedagogia este, pe de o parte iubirea pentru copil, iar pe de altă parte punerea lui în situații cu care el se va întâlni în viață, pentru a-1 pregăti să le facă față. Dacă părintele își va pedepsi aspru copilul pentru o greșeală, demonstrându-i în același timp iubirea sa, va fi cu mult mai bine decât trecerea ei cu vederea de teamă de a nu-i produce suferință fizică și spirituală. Bunătatea fără disciplină nu-i mai puțin periculoasă decât constrângerea și cruzimea.

Mă sună o pacientă, o veche cunoștință. îmi amintesc că atunci când i s-a pus diagnosticul de „cancer la rinichi" și i s-a propus extirparea, am avut cu ea o discuție foarte serioasă.

— Dacă cel de-al doilea rinichi ar fi, din punct de vedere
bioenergetic mai bun, operația ar fi avut rost. însă acesta este
atât de dezechilibrat energetic, încât operația ar avea puține
șanse de succes.

Mai târziu diagnosticul a fost revocat, însă am păstrat legătura și vorbeam periodic cu ea la telefon. Eram absorbit de rezolvarea unor probleme creative, adică mă preocupa nu atât problema sănătății, cât analiza diferitelor situații.

De data asta pacientei mele i s-a ridicat în mod inexplicabil temperatura, până aproape de 40 de grade Celsius. Constat ata­șamentul față de latura spirituală și față de un destin favorabil.

— Renunțați la orice nemulțumire față de momentele când
ați avut neplăceri. Sunați-mă mâine.

A doua zi mă sună : nici o schimbare. îi cercetez din nou câmpul și îmi continui explicațiile.

— Iritarea, nemulțumirea și frustrările le-ați transmis fiicei
și viitorilor nepoți. Rugați-vă pentru ei.

A doua zi mă sună din nou și cu vocea epuizată mă anunță că starea ei s-a înrăutățit și mai mult.

• N-ați reușit să eliminați atașamentul fiicei dumneavoa­
  stră față de spiritual și față de destinul favorabil. Spiritualul nu
  este doar moralitate și echitate, el presupune și planuri, țeluri,
  probleme, ordine. Atașamentul față de ordine se vindecă prin
  distrugerea ordinii, printr-o atitudine incorectă a altor oameni.
• Ce tot vorbiți de ordine? geme femeia. Sunt deja câteva
  luni de când ne-am mutat într-un apartament nou și trăim într-un
  haos pe care nu-1 mai pot suporta. Mi-am luat special concediu
  ca să fac ordine și, netam-nesam, m-am îmbolnăvit.

Dintr-o dată totul îmi devine clar.

— De asta v-ați și îmbolnăvit, pentru că ați vrut să faceți
ordine. Dacă ați fi reușit, putea să se îmbolnăvească de acum,
fiica dumneavoastră. Programul atașării de stabilitate și ordine
s-ar fi intensificat vertiginos. înțelegeți: viața nu înseamnă ordine.
Schimbul de substanțe înseamnă distrugere, însă controlată.
Dacă va fi eliminată oricare formă de distrugere, vom avea de-a
face cu un cadavru, fără schimb de substanțe. Viața este un
proces oscilant între haos și ordine. Ordinea este adesea mai
periculoasă decât haosul. Când vă iritați din cauza celor ce aveau
un comportament discordant cu planurile dumneavoastră,
atentând la stabilitatea și la reprezentarea dumneavoastră
asupra bunăstării, într-atât v-ați ancorat în ele, încât în jur s-a
declanșat degradarea, întâi a situației, după aceea a sănătății,
îndreptându-vă către Dumnezeu, rugați-vă pentru iertarea
faptului că ați absolutizat ordinea și pentru faptul că acest
lucru l-ași transmis urmașilor.

A doua zi, temperatura femeii a revenit la normal.

Mă sună doi pacienți, soț și soție:

• A dat necazul peste noi în același timp, mi se plâng ei.
  Totul părea a fi normal cu soția mea și dintr-o dată totul s-a
  năruit.
• E toamnă, le explic eu, se intensifică foarte mult contactul
  cu lumea de dincolo de mormânt, unde se găsește depozitul
  conștientei noastre. Iese la suprafață „murdăria" insesizabilă
  înainte și brusc, se acutizează problemele.
• Dumneavoastră, îi explic eu bărbatului, sunteți ancorat
  în momentele telurice, în bani și în destinul favorabil. Banii nu numai ca bunăstare materială ci și ca simbol al stabilității și puterii, unde stabilizarea teluricului de cele mai multe ori s-a realizat, în cazul dumneavoastră, prin intermediul soției. Refuzul purificării s-a materializat sub forma supărării. Prin supărare v-ați atașat fiul de valorile pămîntești. Are biocâmpul degradat și dumneavoastră, din această cauză, aveți dureri de inimă. Soția este atașată de spiritual. Asemenea oameni au senzația că ei au întotdeauna dreptate și țin să le impună tuturor modul lor de percepere a lumii. Adesea li se pare că oamenii și întraga lume sunt nedrepți. Ei nutresc un permanent dispreț și irascibilitate, față de oamenii care le strică planurile și stereotipurile comportamentale. Prin agresivitate, soția dum­neavoastră a ancorat-o în spiritual pe fiică și de asemenea, pe fiu. Pentru a supraviețui, fiica dumneavostră trebuie să se ridice deasupra spiritualului, sau să renunțe la acesta, adică să încalce principiile morale și etice prin comportamentul ei.

— Dumneavoastră, îi explic eu prin telefon femeii, în ulti-
mile câteva luni ați condamnat-o și ați disprețuit-o pe fiica
dumneavoastră, neînțelegând că erați de fapt autoarea morală a
acestui comportament. Prin urmare în loc s-o ajutați pe fată,
fără voia dumneavoastră, i-ați făcut rău. De aceea aveți probleme
cu sănătatea. Acum aceste probleme, o ajută pe fiica dumnea­
voastră să scape de moarte.

Soțul mă întreabă:

• Acum am o durere sălbatică în inimă. Trebuie să chem
  salvarea și să iau medicamente?

Agresivitatea dumneavoastră subconștientă poate acum
s-o ucidă pe soție. Această agresivitate se blochează prin
dureri cardiace, de aceea medicamentele vă vor alina durerea,
dar o vor strivi pe soția dumneavoastră. Este recomandabil să acționați în paralel, mai bine zis concomitent, rugându-vă și purificându-vă sufletul.

După câteva zile, cei doi soți mă sună din nou. Situația s-a îmbunătățit, însă nu cu mult.

— A sosit timpul, le explic eu, când nu i se permite nimă­nui să fie materialist sau idealist. înainte omul se ancora în teluric și se depărta de Dumnezeu. Trupul său se îmbolnăvea și murea. El respingea tot ce era pământesc și se îndrepta către spiritual. în această perioadă, era fericit cam 98%. După aceea omul se atașa de spiritual și începea să-i fie bolnav spiritul.

Multă vreme savanții disociau raționalul de irațional, gândirea de sentimente. Dar nici o descoperire serioasă nu se făcea fără ceea ce noi numim, explozie a intuiției, „iluminare". La baza științei stă experimentul. Prin experiment se verifică o anumită idee sau concepție, sau cum spun oamenii de știință, experimentul naște descoperirea. Dar ca să efectuezi un experiment trebuie să intuiești rezultatul. La nivelul emoțional profund, experimentul și descoperirea s-au produs deja, rămânând doar să le materializezi. La baza tuturor acestor realități stau noile moduri de percepere a lumii. Ele sunt date de artă, filozofie și religie; de asemenea, de situațiile de viață ce survin zilnic. Trecerea cu iubire peste toate coliziunile vieții este cea care determină bogăția simțurilor noastre. De multe ori știința se află în fața unor situații fără ieșire, atunci când încearcă să unească* verigile rupte numai prin intermediul logicii.

• Nu demult m-a abordat cu o problemă interesantă, un prieten de-al meu, medic urolog. îmi poți explica un lucru? Un om face un tratament
  împotriva infecției cu Tricomonas. Nimic nu-i este de folos.
  Repetă tratamentul, același rezultat. După câtva timp i se
  repetă analizele iar acestea prezintă același tablou. După aceea,
  fără nici un motiv aparent, infecția dispare. I se fac analizele,
  totul e curat. Trec câteva luni. în urma analizei se evidențiază
  în urină microorganisme Tricomonas moarte. Aspectul lor
  microscopic sugerează că pacientul ar fi urmat un tratament
  puternic.
• în acest caz, logica obișnuită lipsește. O logică există
  totuși, numai că trebuie aplicată o altă concepție. Concepția
  inițială presupune că medicamentul acționează asupra infec­
  ției, asupra microorganismelor patogene. Omul, starea lui, nu
  erau luate în considerare. în ultimul timp a început să fie luată
  în calcul imunitatea, și pentru ridicarea eficienței acțiunii
  medicamentoase se administrează în prealabil preparate
  imunitare. Concepția însă nu s-a schimbat: infecția este doar
  un rău. în realitate, orice infecție blochează agresivitatea
  subconștientă de diferite tipuri. Această agresivitate deformea­
  ză structurile câmpurilor și diminuează imunitatea locală și
  generală. Se pot administra preparate imunitare iar după aceea
  să se stingă infecția cu antibiotice însă, vindecând într-un loc,
  producem prejudicii în altul.

Recent a fost la mine la consultație un bărbat. Are cincizeci de ani însă se simte total impotent. De obicei impotența apare din cauza geloziei, a supărărilor și a disprețului față de femei. Această agresiune se dezvoltă și programul de autodistrugere afectează sistemul urogenital. îi explic pacientului:

— V-ați supărat pe dumneavoastră înșivă. Altele sunt punctele dumneavoastră vulnerabile: aptitudinile, perfecțiunea, destinul, viitorul. Programul dumneavoastră de autodistrugere depășește cu o dată și jumătate nivelul mortal. Asta înseamnă că, fie are loc o scădere bruscă a potentei, fie apar hemoroizi, fie se infectează căile urogenitale. Dumneavoastră tratați cu succes infecția și vă alegeți cu impotență. De aceea trebuie să începeți cu ceea ce este mai important. în general o noțiune ca „îmbătrânirea" este în mare măsură rezultatul acumulării reproșurilor față de lumea înconjurătoare, față de sine și față de Dumnezeu.

Să revenim la infecție. în funcție de starea internă, de orientarea emoțională a omului, agresivitatea lui subconștientă răbufnește sau scade. Când omul înghite pastile și este supus procedurilor terapeutice, are loc o inhibare subconștientă a desfătării sexuale, a relațiilor sexuale. Sexul se asociază cu durerea și boala. Se produce o ruptură forțată față de plăcerile pământești. Dacă omul se închină, postește și se abține de la mâncare, are loc același proces, însă bazat pe voluntariat. Programul de umilire intră încetul cu încetul în subconștient, și de îndată ce coboară până la un anumit nivel, agresivitatea subconștientă scade. Acest lucru se explică prin faptul că legătura dintre suflet și plăcerile sexuale, slăbește brusc. Infecția devine inutilă, iar organismul o lichidează rapid. Dar în cazul în care omul se aruncă din nou în plăcerile sexuale, uitând de toate, organismul păstrează într-o anumită zonă informația proaspătă. Când agresivitatea e mică, analizele sunt negative. Când agresivitatea crește, dintr-o zonă limitată a organismului încep să prolifereze tricomonas, însă zonele înconjurătoare sunt încă destul de active și microorganismele n-au șanse de supraviețuire. Agresivitatea crește brusc, și atunci, după un contact sexual care intensifică de multe ori atașamentul de plăcerile trupești, zona se deschide și are loc o puternică extindere a infecției, iar omul crede că s-a conta­minat prin cotactul sexual.Dacă bărbatul prezintă o ridicată agresivitate subconștientă împotriva femeilor, atunci intuitiv, el va alege dintr-un grup femeia cu cel mai respingător caracter sau una care este infectată. îl va conduce spre o asemenea alegere dublul său sau destinul. Supărarea pe o anumită persoană este echivalentă cu o dorință disimulată ca acea persoană să moară. Iar consecințele unei asemenea do­rințe sunt cât se poate de limpezi: când degetul vrea să distrugă mâna sau organismul, de obicei este amputat.

• Te-am înțeles, îmi răspunde prietenul. Activitatea spiri­
  tuală este, desigur, un lucru minunat, dar nu fiecăruia îi este
  dat să se schimbe dintr-o dată. Medicamentele sunt totuși de
  mare ajutor. Ești de acord ?
• Sunt.
• Vreau să te verific. Ai putea, după denumirea medica­
  mentelor, să stabilești care dintre ele sunt mai eficiente pentru
  tratarea clamidelor? Acum medicii urologi le tratează prin
  metoda „încercărilor". Prescriu un tratament, dacă nu dă
  rezultate, încearcă un altul. Iar faptul că pacientul devine verde
  și i se distruge ficatul, nu interesează pe nimeni. Eu recoltez
  flora pacientului și o dau la laborator, unde se verifică sensi­
  bilitatea la diferite medicamente. Asta îmi dă posibilitatea să
  economisesc timp și să nu atentez la sănătatea pacientului.

Acum vreau să verific sensibilitatea clamidelor recoltate, față de paisprezece feluri de noi preparate.

El începe să numească preparatele, iar eu, la nivel intuitiv, le calculez utilitatea. Numai două preparate, conform cu ceea ce simțeam eu, puteau avea un oarecare efect. După o săptămână am vorbit la telefon. Medicii au verificat eficacitatea medica­mentelor pe culturi. Rezultate pozitive au dat numai două, cele numite de mine.

• E de-a dreptul fantastic, s-a mirat prietenul meu.
• Nu-i nimic fantastic, i-am răspuns eu. Oricare dintre noi
  dispune de această informație, însă nu toți știm s-o utilizăm
  corect. Dacă noi, acceptând ceva, nu includem de prima dată și
  calculul variantelor și analiza consecințelor ce pot surveni,
  acel "ceva", poate avea urmări tragice. Cu cât un medicament
  va acționa mai eficient, cu atât mai intensă trebuie să fie
  munca pacientului cu sine însuși. In cazul de față ajută rugă­
  ciunea permanentă, postul îndelungat, eliminarea contactelor
  sexuale. La asta am mai putea adăuga exercițiile fizice și
  respiratorii. Numai așa, medicamentul nu ne va face rău, ci ne
  va ajuta.
• Bine, dar dacă am recurge la acupunctura?
• Aici totul depinde de personalitatea acupunctorului. Doi
  medici diferiți, acționând exact în același fel cu acele, obțin
  rezultate absolut diferite. Și nu oricărui om i se permite de sus,
  să devină medic, fără a mai vorbi de acupunctura. Chiar pre­
  scriind tablete, medicul își pune la contribuție propria
  bioenergie. De aceea el trebuie să fie într-o oarecare măsură
  duhovnic. Și numai cu o mare rezervă de iubire în suflet poți
  deveni medic. Dând bolnavului o pastilă pentru vindecarea trupului, medicul tratează în mod intuitiv sufletul. Dacă rezerva de iubire este mică, el tratează numai corpul, provocându-i sufletului prejudicii, iar după aceea plătește pentru asta cu propria sănătate și cu sănătatea celor dragi lui. Conform statis­ticilor, durata medie de viață a medicilor este mai scurtă decât a oamenilor cu alte profesii. Pentru ca ea să devină mai mare, ei trebuie nu numai să acumuleze mereu rezerve de iubire în suflet, dar să și înțeleagă un adevăr simplu: nici un medic și nici un vindecător nu au vindecat, și nu vindecă niciodată; ei doar îl ajută pe bolnav să se facă bine.

Nu de mult, m-am decis să mă supun unui mic examen. Mi s-a spus că sucul extras din plante, după o prelucrare corespun­zătoare, capătă proprietăți terapeutice. într-un asemenea mediu a fost pusă o cultură de celule canceroase. într-unui din medii celulele au murit, iar într-altul s-au înmulțit activ.

— Dați-mi voie să încerc să stabilesc eu.

în fața mea au fost aduse cinci sticle. între acestea erau două cu al căror conținut se efectua experimentul.

— Iată, în aceste două sticle se poate observa o creștere
activă a celulelor canceroase, iar în celelalte trei, celulele
moarte.

Examinatorii mei zâmbeau.

— Totul e în regulă.

într-una din cele două sticle se dezvoltau celule canceroase în extract de sfeclă. In alte două, se găsea extract de varză, unde se observa scăderea numărului de celule canceroase. în celelalte două sticle erau extract de morcov și de pătrunjel. Trebuiau verificate și acestea. în principiu totul era asemănător. Dacă mănânci morcov se va îmbunătății vederea, iar morcovul diminuează gelozia. Adică problema nu stătea în microelemente ci în bioenergie. Celor geloși, li se recomandă să mănânce păsat, varză, morcovi, pătrunjel, mai puțin roșii, în loc de carne de porc să consume carne de oaie. Carnea de porc intensifică gelozia. Apropo, în prima carte scriam că un om bea sângele porcilor tăiați și că acest lucru s-a răsfrânt asupra fiului său. In sângele porcului exista informația nu atât în legătură cu spaima, cât în legătură cu atașamentul față de linia destinului: plăcerile sexuale, mâncarea, atașamentul, adică toate plăcerile trupești care împing sufletul spre pământ.

Când omul se hrănește întotdeauna copios, gustos și divers, se deschide tot mai mult informația conținută în hrană. Omul începe să depindă de ea. Judecând după toate acestea, hrana trebuie să devină, periodic, monotonă. Pâinea și terciurile, în această privință, sunt unele dintre cele mai bune alimente.

M-am obișnuit să consider că obținerea unei noi informații vine ca un dar neașteptat. Omul a fost iluminat - unul a fost mai norocos, altul mai puțin, cel puțin așa citeam înainte în cărți. S-a dovedit că noua informație vine întotdeauna cu durere și chin. Ea vine ca o forță a răului și ca o distrugere. Dacă nu apare înrăirea și omul păstrează iubirea, atunci încercarea a fost trecută cu bine și a doua etapă a însușirii informației decurge cu ușurință. Și această etapă este recep­ționată ca o iluminare, ca o nouă idee. Abia după aceea am înțeles despre ce este vorba, și am început să le explic pacienților: „Structura de bază a lumii este iubirea. Universul este rezultatul interacțiunii a tei entități: una creează, a doua distruge, iar a treia stabilizează. Forțele haosului sau ale distrugerii reprezintă o ordine superioară. înseamnă că în ea stă marea iubire față de Dumnezeu. De aceea, dacă drept răspuns la distrugere noi mărim cantitatea de iubire în suflet, atunci distrugerea devine creatoare. Ura interi-oară față de distrugere constituie lipsa dorinței de dezvoltare. Astfel, cu cât nutrim mai multă iubire față de Dumnezeu în cazul neplăcerilor, cu atât mai profund înțelegem ceea ce este creat de El".

Una din cele mai serioase etape ale cunoașterii mele a început la sfârșitul lui 1994. Am simțit că încep să pierd controlul asupra situației. Lucram după o schemă elaborată de mine. Există teluric, există divin. Ancorarea în teluric dă naștere agresivității, iar după aceea nenorocirilor și bolii. Și eu, le explicam pacienților de ce Moise îi omora pe cei care se închinau vițelului de aur. Moise încerca să-i oprească pe aceia pentru care banii și Dumnezeu erau unul și același lucru. Le spuneam: Iată teluricul, dar iată și spiritualul și divinul. Spiritualul și divinul erau pentru mine unul și același lucru. De îndată ce concepția privind teluricul a fost complet formulată și am decis că poate fi editată a doua carte, au început să se întâmple cu mine lucruri ciudate. In primul rând, a crescut brusc numărul bolnavilor pe care nu aveam cum să-i ajut. Oamenii au început să mă păcălească în modul cel mai neașteptat. Am scris despre asta în cartea a doua. în plus, acest val era în creștere.

Am vrut să ajut un om. El îmi strângea mâna și îmi era foarte recunoscător. După aceea am aflat că în același timp, el împreună cu un prieten elaborau planuri cum să mă stoarcă de cât mai mulți bani. Dacă asta ar fi fost o simplă înșelătorie, aș fi acceptat-o cu ușurință, însă m-a trădat un om în care am avut încredere și pe care voiam să-1 ajut. Sistemul meu nu-mi putea da răspunsul la întrebarea de ce se întâmplau toate astea. Totul era prestabilit de Dumnezeu și simțeam că această poveste sălbatică și absurdă era necesară pentru ceva. Pentru ce anume însă, nu eram în stare să înțeleg. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost să renunț la supărări și reproșuri la adresa acestor oameni. Am făcut acest lucru destul de rapid. Mai greu a fost să scap de respingerea iubirii pentru cei care m-au trădat.

„Nu-i rău, mă gândeam eu." Am fost trădat, iar eu trebuie să-i iubesc". Am reușit să depășesc acest moment și reproșurile mele au dispărut în totalitate. N-au dispărut însă și problemele. După un anumit timp, roțile din stânga ale Moskvic-ului meu au intrat mai întâi în nisip, iar apoi într-o groapă cu noroi. Mașina mi-a fost aruncată pe trotuar hârșâindu-se de copaci. Mi-am pierdut întâi aripa stângă, iar apoi pe cea dreaptă. Dacă mașina nu s-ar fi lovit de aripi ci ar fi avut loc un impact frontal, pe locul meu ar fi ajuns motorul. Dar toate acestea au fost neplăceri mărunte. Cel mai greu lucru pentru mine era să văd că, la un anumit pacient, sistemul meu, elaborat cu minuțiozitate până în cel mai mic amănunt, nu dădea nici un rezultat. Era o senzație comparabilă cu situația când, un om se îneacă și în loc să-1 salvezi, îi faci semn cu mâna de pe mal.

îmi amintesc o întâmplare. A venit la mine un pacient care era sănătos din punct de vedere fizic, însă la nivelul biocâm-purilor se profilau mari probleme.

— Sufletul dumneavoastră este atașat de bani și de un destin favorabil, îi explic eu. Agresivitatea dumneavoastră subconștientă depășește nivelul mortal, adică este o mină cu efect întârziat care e plasată în dumneavoastră și poate expusă în carte. Iar în acest timp piața cărții era inundată de falsuri, piraterii, în care se scriau asemenea lucruri încât cititorilor li se făcea părul măciucă, și toți credeau că astea le scrisesem eu. Mi s-a propus să scot cartea a doua pe părți, pentru a stopa întrucâtva pirateriile de pe piața cărții, însă nu am vrut să risc. Mai mult decât atât, lumea citise nu a doua, ci a treia carte. Adevărata carte a doua a fost scrisă în anul 1993. Am luat din ea un singur caz, iar restul l-am aruncat la coș și am început să scriu cartea de la capăt. N-am vrut ca ea să fie un fel de repetare a primei cărți. De aceea în cea de a doua a și apărut senzația unui „salt brusc", de parcă ar fi scris-o un alt om, spuneau cititorii. în toată această tevatură, ca să fiu cinstit, am văzut un singur lucru: sistemul meu era imperfect, dar cale de întoarcere nu exista, iar în față era un perete de care nu puteam trece. Nici nu l-aș fi trecut dacă n-aș fi știut cât de importante sunt cercetările mele pentru cei care în curând se vor îmbolnăvi și vor fi pe moarte, neînțelegând pentru ce toate astea și ce se întâmplă de fapt.

Acum nu țin minte în amănunt cum s-au întâmplat toate astea, însă mergând pas cu pas înainte, înțelegeam încetul cu încetul în ce constă greșeala mea. Am început să pricep că spiritualitatea și Dumnezeu sunt lucruri diferite, că aptitudinile și intelectul reprezintă primul strat al spiritualului, că la baza acestuia stau straturi mai fine: moralitatea, seriozitatea, echi­tatea, idealurile. încercând zi și noapte să rezolv situația, ajungeam la înțelegerea faptului că spiritualul este o valoare cu mult mai mare decât teluricul, materialul. însă dorința de a face un țel din spiritual, este o negare și mai mare a lui Dumnezeu .

IUBIREA FAȚĂ DE OAMENI ȘI LUME

Acum e ianuarie 1996. Mă uit pe geam la crengile pomilor pudrate cu zăpadă și-mi revin în minte evenimentele ultimelor luni. Așadar, am scris cartea a doua. Prin ea am mers mai departe încercând să-mi dezvolt concepția. în cartea întâi totul era foarte simplu: există agresivitate, există boală. Am scăpat de agresivitate, a dispărut și boala. în cartea a doua am încercat să aflu de unde vine agresivitatea. în cele din urmă am ajuns Ia următoarea concluzie: sistemul incorect al priorităților generează agresivitate. Atașamentul prea puternic față de valorile telurice, dorința de a face din acestea țelul și sensul vieții, au dus inevitabil la acumularea de agresivitate.