Evanghelia eseniana

Evanghelia eseniana

Prefață

Se vor împlini în curând două mii de ani de când Fiul Omului a învățat umanitatea calea, adevărul și viața. El a adus bolnavilor sănătatea, ignoranților înțelepciunea, iar celor care erau nefericiți fericirea. Cuvintele Sale au cucerit jumătate din lume și au format civilizația occidentală. Acest fapt dovedește vitalitatea lor eternă, valoarea lor supremă și incomparabilă.

Această carte nu cuprinde decât o treime din manuscrisul aramaic care se găsește în arhivele secrete ale Vaticanului și a manuscrisului în slavona veche păstrat în arhivele regale ale Habsburgilor (acum proprietatea guvernului austriac).

Noi datorăm existența acestor două versiuni preoților nestorieni care, sub amenințarea hoardelor lui Ghingis-han, au fost constrânși să se refugieze din Orient spre Occident aducând cu ei toate scripturile și icoanele lor.

Textul aramaic datează din secolul al III-lea după Hristos, varianta în slavona veche fiind o versiune literară a acestuia. Arheologia nu este încă capabilă să ne explice cum au călătorit aceste texte din Palestina până în interiorul Asiei, pentru a ajunge în mâinile preoților nestorieni.

Nu avem de adăugat nici un comentariu acestui text. El vorbește de la sine. Cititorul care va studia paginile următoare cu toată atenția necesară va simți în el suflul vieții eterne și puternica evidență a acestor adevăruri profunde de care umanitatea de astăzi are o nevoie mai urgentă ca oricând.

„Și adevărul se va mărturisi prin el însuși.”

Londra, 1937

EDMOND BORDEAUX SZEKELY

Prefață

La cea de-a 50-a aniversare a primei ediții (1978)

Cincizeci de ani s-au scurs de la prima ediție a Cărții întâi a Evangheliei eseniene, și de la crearea International Biogenic Society, dedicată tuturor aplicațiilor posibile ale învățământului etern al esenienilor în viața noastră de toate zilele din timpul secolului al XX-lea. În cursul celor cincizeci de ani trecuți, lumea a suferit ravagiile unui război mondial și se găsește din nou confruntată cu probleme aparent insurmontabile: poluarea la scară planetară, criza de energie, foamete și tensiuni crescânde între filosofii și gândiri politice divergente. Totuși, cuvintele lui Iisus continuă să semene grăunțele lor de pace și iubire în această lume tulburată. Din anul 1928 mai mult de zece milioane de persoane au primit mesajul Evangheliei eseniene și numărul lor este în continuă creștere. Victor Hugo a spus că „nu există putere mai mare decât aceea a unei idei căreia i-a sosit timpul”. Poate că nu este prea târziu pentru ca puterea de transformare a cuvintelor lui Iisus, în puritatea și amplitudinea lor inițială, să-și producă minunile într-o lume care n-a avut niciodată mai multă nevoie de ele.

EDMOND BORDEAUX SZEKELY

Evanghelia eseniană a păcii

Bolnavii și infirmii veniră în număr mare la Domnul Iisus și Îi spuseră:

„Dacă Tu cunoști toate lucrurile, spune-ne nouă pentru ce îndurăm atâtea suferințe? Pentru ce nu suntem sănătoși ca ceilalți oameni? Doamne, vindecă-ne ca și noi să devenim puternici și ca să ieșim din mizeria noastră. Mai știm că Tu ai puterea să vindeci toate bolile. Eliberează-ne de Satana și de toate relele teribile cu care ne acaparează; Doamne, fie-Ți milă de noi!”

Și Domnul Iisus le-a răspuns:

„Fericiți sunteți voi ca sunteți înfometați de adevăr, căci Eu vă voi potoli foamea cu pâinea înțelepciunii. Fericiți sunteți voi că ați bătut la ușă, căci Eu vă voi deschide ușa vieții. Fericiți sunteți voi de a voi să scăpați de Satana, căci Eu vă voi conduce în împărăția îngerilor Maicii noastre Pământești unde puterea lui Satana nu poate pătrunde!”

Foarte surprinși ei întrebară:

„Cine este Maica noastră și care sunt îngerii Săi? Unde se află împărăția Sa?”

„Maica voastră este în voi și voi sunteți în Ea. Ea este Aceea care v-a născut și care v-a dat viață. De la Ea ați primit corpurile voastre și Ei i le veți înapoia într-o zi. Fericiți veți fi voi, când o veți cunoaște pe Ea și împărăția Sa, dacă veți primi îngerii Maicii voastre și vă veți conforma legilor Sale. Adevăr zic vouă, acela care va proceda așa nu va cunoaște niciodată boala, căci puterea Maicii noastre este mai presus de orice. Puterea Ei distruge pe Satana și împărăția lui, și Ea domnește asupra tuturor corpurilor voastre ca și asupra celor ale tuturor ființelor vii.”

„Sângele care curge în noi este născut din sângele Maicii noastre Pământești. Sângele Său cade din nori, țâșnește din adâncurile pământului, susură în pârâurile munților, se scurge abundent în râurile câmpiilor, dormitează în sânul lacurilor și vuiește cu putere în mările răscolite de furtuni.”

„Aerul pe care îl respirăm se naște din respirația Maicii noastre Pământești. Suflul Său este azurul din înălțimile cerurilor; el suspină pe vârfurile munților, freamătă prin frunzele pădurii, se ridică deasupra lanurilor de grâne, se calmează în văile profunde, se mistuie în deșert.”

„Duritatea oaselor noastre provine din oasele Maicii Pământești, din roci și din pietre. Acestea se înfățișează goale în fața cerului pe vârfurile munților; ele seamănă unor uriași ațipiți pe flancurile costișelor, unor idoli ridicați în deșert; se găsesc de asemenea ascunse în interiorul pământului.”

„Gingășia cărnii noastre provine din carnea Maicii noastre Pământești care se colorează în galben și în roșu când fructele se coc în pomi; Ea ne dă de asemenea hrana care izvorăște din brazdele câmpurilor.”

„Măruntaiele noastre sunt formate din măruntaiele Maicii noastre Pământești; ele sunt ascunse privirii noastre, ca și adâncimile invizibile ale Terrei”.

„Lumina ochilor noștri și auzul nostru se nasc din culorile și sunetele Maicii noastre Pământești; ele ne cuprind în întregime precum valurile mării peștii, sau curenții de aer păsările.” „Adevăr zic vouă, omul este fiul Maicii noastre Pământești și de la Ea își primește corpul său, în același mod în care corpul unui copil se naște din pântecul mamei sale. Adevăr zic vouă, voi sunteți una cu Maica Pământească, Ea este în voi și voi sunteți în Ea. Din Ea v-ați născut, în Ea trăiți și în Ea vă veți întoarce. De aceea respectați legile Sale, pentru că nimeni nu poate trăi mult timp, nici fericit, fără să O respecte pe Ea și legile Sale. Căci respirația voastră este respirația Ei, sângele vostru, sângele Ei, oasele voastre, oasele Ei, carnea voastră, carnea Ei, organele voastre interne, organele Ei interne, ochii voștri și urechile voastre, ochii Săi și urechile Sale.”

„Adevăr zic vouă, dacă nu respectați o singură lege din Legile Sale, veți deveni prada bolilor voastre nemiloase și va fi multă suferință cu lacrimi și scrâșnete ale dinților. Vă spun că atâta vreme cât nu urmați Legile Maicii voastre, nu veți scăpa morții. Dar Maica sa, se va atașa de aceia care I-a respectat Legile. Ea îl va vindeca de toate relele și el nu va mai cunoaște boala. Ea îi va da o viață lungă, îl va proteja de toate necazurile, îl va feri de atingerea focului, a apei și de mușcături de șerpi veninoși. Căci Maica voastră Pământească este Aceea care v-a născut și Ea este Aceea care vă menține viața în voi. Ea v-a dat corpul vostru și Ea singură are puterea să vă vindece. Fericit acela care își iubește Maica și se odihnește în pace la sânul Său. Chiar când v-ați întors de la Ea, Maica voastră vă iubește. Și cât de mult ați fi iubiți de Ea dacă ați reveni la Ea! Adevăr zic vouă, mare este iubirea Sa, mai mare decât cei mai înalți munți, mai adâncă decât cele mai adânci mări. Și aceia care își iubesc Maica, nu vor fi niciodată abandonați de Ea. După cum găina își apără puișorii, leoaica puii, mama nou-născutul, tot așa Maica Pământească protejează pe Fiul Omului de toate relele și toate primejdiile.”

„Căci, adevăr zic vouă, numeroase pericole amenință pe Fiii Oamenilor. Belzebut, prințul tuturor demonilor, sursa tuturor relelor, stă la pândă în corpurile tuturor Fiilor Oamenilor. El este moartea, stăpânul tuturor calamităților și îmbracă aparențe atrăgătoare pentru a ispiti și seduce pe Fiii Oamenilor. El le promite bogății și putere, palate magnifice, îmbrăcăminte de aur și argint, o mulțime de servitori; el le promite încă renume și glorie, concubinaj și senzualitate, lăcomie și beții, viață desfrânată, zile de lene și trândăvie. El îl cunoaște pe fiecare flatând înclinațiile sale personale. Și în ziua în care Fiii Oamenilor au devenit sclavii tuturor acestor vanități și abominații, atunci ca plată el îi despuiază de toate bunurile căpătate de la Maica Pământească, pe care Aceasta le-a dăruit lor atât de abundent. El le ia respirația lor, sângele lor, oasele lor, carnea lor, organele lor interne, ochii și urechile lor. Și respirația Fiului Omului devine scurtă și dureroasă, răsuflarea sa e tot atât de urât mirositoare ca a animalelor impure. Sângele său se îngroașă și devine urât mirositor ca apa mlaștinilor, se coagulează și se înnegrește, asemănător nopții morții. Oasele sale se pietrifică și devin noduroase. Ele se descompun și se sfărâmă, ca pietrele care cad de pe o stâncă. Carnea sa se încarcă cu grăsimi și cu apă, ea se descompune și putrezește și se acoperă cu cruste și abcese dezgustătoare. Organele sale interne se umplu cu murdării abominabile, cu scurgeri împuțite de puroi, în care viermi mârșavi își stabilesc reședința. Vederea sa scade, până ce în final, noaptea profundă se instalează în ochii săi; urechile sale nu mai aud, până ce domnește liniștea mormântului. În acest mod, la sfârșitul vieții, prin propriile sale greșeli, deoarece nu a știut sa respecte Legile Maicii sale și pentru că a acumulat greșeală după greșeală, Fiul Omului își pierde viața. Toate darurile Maicii sale Pământești îi sunt luate: respirație, sânge, oase, carne, păr, organe interne, ochi și urechi și, în ultimul rând, viața, cu care Maica Pământească i-a încununat corpul.”

„Dar dacă Fiul Omului căzut în greșeală își regretă păcatele sale și le dezleagă, dacă el revine către Maica sa Pământească, dacă, respectând Legile Sale, el se eliberează din ghearele lui Satana rezistând ispitelor sale, atunci Maica sa Pământească îl va primi din nou la sânul Său. Ea își va revărsa iubirea Sa către Fiul regăsit și își va trimite îngerii Săi pentru a-l servi. Adevăr zic vouă, de îndată ce Fiul Omului rezistă lui Satana care sălășluiește în el și încetează să-l asculte, chiar în acea clipă, îngerii Maicii Pământești sunt gata să-l servească cu toată puterea lor și să-l elibereze din ghearele Satanei.”

„Căci nici un om nu poate sluji la doi stăpâni. Sau îl servește pe Belzebut și diavolii săi, sau servește pe Maica sa Pământească și îngerii Săi. Sau el servește moartea, sau el servește viața. Adevăr zic vouă, fericiți cei care urmează Legile vieții și nu rătăcesc pe căile morții. În ei forțele vieții cresc puternice și ei scapă chinurilor morții.”

Toți aceia care erau în jurul Domnului Iisus ascultară aceste cuvinte cu uimire, căci ele erau pline de forță și îi învățau într-un mod cu totul nou decât o făcuseră preoții și scribii.

Soarele asfințise și totuși ei nu se înapoiaseră la ei acasă. Așezându-se în jurul Domnului Îl întrebară:

„Doamne, care sunt aceste Legi ale vieții? Rămâi încă cu noi și învață-ne. Noi vrem să ascultăm învățătura Ta pentru a ne putea vindeca și a deveni drepți.”

Atunci Domnul Iisus S-a așezat în mijlocul lor și le-a vorbit astfel:

„Adevăr zic vouă, nimeni nu poate fi fericit dacă nu urmează Legea.”

La acestea cei din jurul Domnului Îi spuseră:

„Noi toți urmăm legile lui Moise, legiuitorul nostru, așa cum sunt consemnate în scrierile noastre Sfinte.”

Atunci Domnul Iisus le-a zis:

„Nu căutați Legea în Scripturile voastre, căci Legea este viață, în timp ce scrierea este moartă. Adevăr zic vouă, Moise n-a primit de la Dumnezeu Legile Sale prin scris, ci prin cuvântul viu. Legea este cuvântul viu al lui Dumnezeu cel Viu către profeții vii, pentru oamenii vii. Legea este scrisă în tot ce este viu. O veți găsi în iarbă, arbori, râuri, munți, păsările cerului, peștii lacurilor și mărilor, dar căutați-o mai ales în voi înșivă. Căci, adevăr zic vouă, că tot ce este înzestrat cu viața este mai aproape de Dumnezeu decât scrierile lipsite de viață. Dumnezeu a creat viața și toate ființele vii în așa fel ca ele să poată prin cuvântul nepieritor să-l învețe pe om Legile lui Dumnezeu cel Adevărat. Dumnezeu n-a scris Legile Sale pe pagini de carte, ci în inima voastră și în sufletul vostru. Ele se află în respirația voastră, în sângele vostru, în oasele voastre, în carnea voastră, în măruntaiele voastre, în ochii voștri, în urechile voastre și în părțile cele mai infime ale corpului vostru. Ele sunt prezente în aer, în apă, în pământ, în plante, în razele soarelui, pe vârfurile munților și în abisuri. Toate acestea vă vorbesc ca voi să puteți înțelege Cuvântul și voința lui Dumnezeu cel Viu. Dar voi închideți ochii pentru a nu vedea nimic și vă astupați urechile pentru a nu auzi nimic.

Adevăr zic vouă, scrisul este opera omului, în timp ce viața și toate gazdele sale sunt opera lui Dumnezeu. De ce nu vă îndreptați urechile către cuvintele lui Dumnezeu înscrise în operele Sale? Pentru ce studiați voi scrierile moarte, operele mâinilor oamenilor?”

„Cum putem noi să citim Legile lui Dumnezeu decât în Scripturi? Unde sunt ele scrise? Citește-ni-le acolo unde Tu le vezi, căci noi nu cunoaștem alte Scripturi decât acelea pe care le-am moștenit de la strămoșii noștri. Spune-ne Legile de care ai vorbit, ca, după ce le-am auzit, noi să putem fi vindecați și îndreptați.”

Domnul Iisus a zis:

„Voi nu puteți înțelege cuvintele vieții, pentru că trăiți în moarte. Tenebrele vă întunecă vederea, iar urechile voastre sunt atinse de surditate. Totuși, vă spun că nu vă este de nici un folos să aveți ochii fixați pe scrierile a căror literă este moartă, dacă prin acțiunile voastre voi renegați pe Acela care v-a dat scrierile. Adevăr zic vouă, că Dumnezeu și Legile Sale apar în ceea ce faceți voi. Ele nu se află nici în lăcomie și beție, nici într-o viață risipită prin excese și desfrânare, nici în căutarea bogățiilor sau în ura contra dușmanilor. Căci toate aceste lucruri sunt foarte îndepărtate de adevăratul Dumnezeu și de îngerii Săi. Toate aceste lucruri provin din împărăția tenebrelor și de la stăpânul tuturor relelor. Or, toate acestea le purtați în voi; și astfel Cuvântul Lui Dumnezeu și puterea Sa nu pot intra în voi din cauza tuturor gândurilor rele pe care voi le cultivați și a tuturor abominațiilor care sălășluiesc în corpul vostru și în sufletul vostru. Dacă vreți să vă pătrundă Cuvântul lui Dumnezeu cel Viu și puterea Sa, nu murdăriți nici corpul vostru, nici spiritul vostru. Căci corpul vostru este templul spiritului, iar spiritul este templul lui Dumnezeu. Purificați de aceea templul vostru pentru ca Stăpânul Templului, să poată veni să ocupe acolo un loc demn de El.”

„La toate ispitele corpului și spiritului vostru, ispite care provin de la Satana, retrageți-vă la adăpostul ceresc al lui Dumnezeu.”

„Regenerați-vă și ajunați: Căci adevăr zic vouă, Satana și vrăjile sale nu pot fi înlăturate decât prin post și rugăciune. Înapoiați-vă acasă și postiți în singurătate, nelăsând să se bage de seamă că ajunați. Dumnezeu cel Viu va vedea acest lucru și mare va fi răsplata voastră. Ajunați până ce Belzebut și toate relele sale vă vor fi părăsit și până ce toți îngerii Maicii voastre Pământești vor fi venit pentru a vă servi. Adevăr zic vouă, că atât timp cât nu veți fi ajunat, nu veți fi eliberați din ghiara lui Satana și de toate bolile care provin de la el. Ajunați și rugați-vă cu ardoare, cerând forța lui Dumnezeu cel Viu pentru a ajunge la vindecare. În timpul ajunării voastre evitați Fiii Oamenilor și căutați compania îngerilor Maicii voastre Pământești, căci acela care caută va găsi.”

„Căutați aerul pur al pădurilor și câmpurilor, căci acolo, în mijlocul lor, veți întâlni Îngerul Aerului. Descălțați-vă, dezbrăcați-vă și lăsați Îngerul Aerului să vă îmbrățișeze întreg corpul. Apoi respirați îndelung și profund ca Îngerul Aerului să pătrundă în voi. Adevăr zic vouă, el va goni din corpul vostru impuritățile care îl murdăresc la exterior și la interior și astfel toate mirosurile urâte și murdăriile se vor degaja de la voi ca fumul focului care unduie în aer și se pierde în oceanul cerurilor. Căci, adevăr zic vouă, sfânt este Îngerul Aerului, care purifică tot ce este murdar și transformă în parfumuri suave toate substanțele urât mirositoare. Nimeni nu se poate prezenta în fața lui Dumnezeu, dacă Îngerul Aerului nu-l lasă să treacă. În fapt, totul trebuie să renască prin aer și prin adevăr, căci corpul vostru respiră aerul Maicii voastre Pământești și sufletul vostru respiră adevărul Tatălui Ceresc”.

„După Îngerul Aerului căutați Îngerul Apei. Descălțați-vă și dezbrăcați-vă, și lăsați-l să vă îmbrățișeze corpul. Abandonați-vă cu totul în brațele sale mângâietoare și tot de atâtea ori cât circulați aerul cu respirația voastră, agitați apa prin mișcările corpului vostru. Adevăr zic vouă, Îngerul Apei va goni din organismul vostru toate impuritățile care îl murdăresc atât de dinafară, cât și pe dinăuntru. Tot felul de resturi urât mirositoare se vor îndepărta de voi, tot așa cum murdăria hainelor voastre se împrăștie în apa râului și pierde în curentul acestuia. Adevăr zic vouă, sfânt este Îngerul Apei, el purifică tot ce este murdar și transformă în parfumuri suave toate mirosurile urâte. Nimeni nu se poate prezenta în fața lui Dumnezeu, dacă Îngerul Apei nu-l lasă să treacă. În fapt, totul trebuie sa renască prin apă și adevăr, căci corpul vostru se scaldă în fluviul vieții terestre și spiritul vostru se scaldă în fluviul vieții eterne. Voi primiți sângele vostru de la Maica Pământească și adevărul de la Tatăl Ceresc.”

„Să nu vă închipuiți că este suficient ca Îngerul Apei să vă îmbrățișeze numai în afară. Adevăr zic vouă, impuritatea interioară este încă mai mare decât impuritatea exterioară. Or, acela care se purifică numai exterior, rămânând impur în interior, seamănă mormintelor care pe dinafară sunt acoperite cu picturi luminoase, dar care, în interior, sunt pline de tot felul de murdării oribile și de scârboșenii. Adevăr zic vouă, suportați ca Îngerul Apei să vă boteze de asemenea înlăuntru ca să fiți eliberați de toate păcatele voastre trecute; veți deveni și înlăuntru tot așa de puri ca spuma râului scânteind în razele soarelui.”

„Căutați, deci, o tigvă având o tijă de lungimea unui om: goliți-o de miez și umpleți-o cu apă de rău încălzită de razele soarelui. Atârnați-o de ramura unui copac, îngenunchiați pe pământ în fața Îngerului Apei și introduceți capătul tijei tigvei în anus astfel ca apa să poate pătrunde în toate măruntaiele voastre. Rămâneți îngenunchiați pe pământ, în fața Îngerului Apei și rugați-vă lui Dumnezeu să vă ierte toate păcatele trecute; rugați Îngerul Apei să vă elibereze corpul de toate murdăriile sale și de toate bolile sale. Lăsați apoi apa să se scurgă afară din corpul vostru ca acesta să fie curățat înlăuntru de tot ce a provenit de la Satana, de tot ce este impur sau urât mirositor. Cu ochii voștri veți vedea și cu nasurile voastre veți mirosi toate scârboșeniile și impuritățile care au murdărit templul corpului vostru; în același timp vă veți da seama de toate păcatele care se aflau în voi și de toate relele pe care le produceau. Adevăr zic vouă, botezul apei vă va elibera de aceste rele. Fiecare zi de post va reînnoi acest botez al apei și persistați până în ziua când apa care se scurge din corpul vostru va fi tot atât de pură ca spuma râului. Atunci cufundați corpul vostru în râul cu ape mișcătoare și acolo, în brațele Îngerului Apei, mulțumiți lui Dumnezeu cel Viu care v-a eliberat de păcatele voastre. Acest sfânt botez făcut de Îngerul Apei înseamnă renașterea la o viață nouă. Căci, de îndată ochii voștri vor vedea și urechile voastre vor auzi. Apoi nu mai păcătuiți, ca Îngerul Aerului și Îngerul Apei să poată locui în voi pentru totdeauna și tot timpul să vă servească.”

„Și dacă, după aceasta mai rămân încă în voi câteva urme ale păcatelor anterioare, căutați Îngerul Soarelui. Descălțați-vă și dezbrăcați-vă și lăsați ca Îngerul Soarelui să vă îmbrățișeze întreg corpul. Respirați îndelung și profund ca Îngerul Soarelui să poată pătrunde în voi. El va goni din corpul vostru toate substanțele urât mirositoare și impure care vă murdăresc pe dinafară și pe dinăuntru. Tot ce este impur și urât mirositor se va îndepărta de voi, așa cum întunericul nopții se împrăștie în fața strălucirii soarelui care răsare. Adevăr zic vouă, sfânt este Îngerul Soarelui, el purifică și gonește orice impuritate și transformă în parfumuri suave toate mirosurile urât mirositoare. Nimeni nu se poate prezenta în fața lui Dumnezeu, dacă Îngerul Soarelui nu-l lasă să treacă. În fapt, toți trebuie să fiți încă o dată renăscuți de soare și de adevăr, căci corpul vostru este încălzit de razele soarelui Maicii Pământești, în timp ce sufletul vostru este încălzit de lumina solară a adevărului Tatălui Ceresc.”

„Îngerii Apei, Aerului și Soarelui sunt frați. Ei au fost dați Fiului Omului pentru a-i servi, pentru ca el să poată totdeauna apela la unul sau la altul.”

„La fel de sfântă este îmbrățișarea lor. Ei sunt copiii invizibili ai Maicii Pământești; în consecință nu separați pe aceia pe care Cerul și Pământul I-au unit. Fie ca acești trei îngeri frați să vă poată purifica în fiecare zi și ca ei să rămână în voi tot timpul ajunării voastre.”

„Căci adevăr zic vouă, puterea demonilor, toate păcatele și toate murdăriile vor părăsi în grabă corpul care este purificat de acești trei îngeri. Tot așa cum hoții fug dintr-o locuință, la sosirea stăpânului casei, unul părăsind-o pe ușă, altul pe fereastră, cel de-al treilea pe acoperiș, fiecare scăpând cum poate, așa fug demonii bolii, toate păcatele trecute și toate murdăriile și bolile care se află în templul corpurilor voastre. Când îngerii Maicii Pământești vor fi intrat în corpurile voastre ca Stăpânul Templului să poată veni din nou, atunci toate mirosurile urâte vor părăsi în mare grabă corpul vostru, prin respirație sau prin piele; apele murdare se vor scurge prin gura voastră, pielea voastră, anusul vostru și organele voastre sexuale. Toate aceste lucruri voi le veți vedea cu ochii voștri, le veți mirosi cu nasurile voastre și le veți pipăi cu mâinile voastre. Și când toate păcatele și toate impuritățile vor fi părăsit corpul vostru, sângele vostru va deveni tot așa de pur ca sângele Maicii Pământești și ca spuma râului scânteind în lumina soarelui. Respirația voastră va deveni tot atât de pură ca parfumul delicios al florilor mirositoare, carnea voastră tot atât de pură ca și carnea fructelor care se coc printre frunzele pomilor; sclipirea ochilor voștri va fi tot atât de vie și de strălucitoare ca lumina soarelui ce strălucește pe cerul albastru. Atunci toți îngerii Maicii voastre Pământești vor fi în serviciul vostru. Și respirația voastră, sângele vostru, carnea voastră, vor fi una cu respirația, sângele și carnea Maicii voastre Pământești, iar sufletul vostru va putea atunci să devină una cu Spiritul Tatălui vostru Ceresc. Într-adevăr, nimeni nu poate ajunge la Tatăl Ceresc decât prin Maica Pământească; la fel cum nici un nou-născut nu poate înțelege învățătura tatălui său atâta timp cât mama sa nu l-a ținut la sânul său, cât nu l-a îmbăiat, alintat și pus în leagănul său pentru a dormi, după ce l-a hrănit. Locul copilului de vârstă mică este lângă mama sa. Când el este mai mare, tatăl său îl duce la câmp să muncească alături de el și copilul nu revine la mama sa decât la ora mesei. Atunci tatăl îl învață să știe să lucreze ca el. Și în ziua în care el vede că fiul său a înțeles ceea ce l-a învățat, și-și face bine treaba, tatăl îi dă toate bunurile sale. Ele pot deveni proprietatea fiului iubit și astfel el poate continua lucrarea tatălui.” Adevăr zic vouă, fericit este fiul care acceptă și urmează sfaturile mamei sale. Și de o sută de ori este mai fericit fiul care acceptă și urmează sfaturile tatălui său, pentru că vi s-a spus: „Respectă pe tatăl tău și pe mama ta ca zilele tale să fie îndelungate pe pământ.” Dar vă spun, Fii ai Omului: Respectați pe Maica Pământească și urmați Legile Sale pentru ca zilele voastre să fie îndelungate pe pământ și respectați pe Tatăl vostru Ceresc ca viața voastră să fie eternă în Ceruri. Căci Tatăl Ceresc este de o sută de ori mai mare decât toți tații prin sămânță și prin sânge la un loc, și Maica Pământească este mai mare decât toate mamele trupești la un loc. În ochii Tatălui său Ceresc și al Maicii sale Pământești, Fiul Omului este încă mai scump decât în ochii tatălui său prin sânge și sămânță și în ochii mamei sale prin trup. Cuvintele și Legile Tatălui vostru Ceresc și ale Maicii voastre Pământești sunt mai pline de înțelepciune decât cuvintele și voința tuturor taților voștri de sânge și sămânță la un loc și a tuturor mamelor voastre prin trup la un loc. Și, de asemenea, mai mare este valoarea moștenirii Tatălui vostru Ceresc și a Maicii voastre Pământești, împărăția veșnică a vieții atât pământești cât și cerești, decât a tuturor moștenirilor lăsate de tații voștri de sânge și sămânță și de mamele voastre prin trup.”

„Adevărații voștri frați sunt toți aceia care ascultă de voința Tatălui vostru Ceresc și a Maicii voastre Pământești, și nu frații voștri de sânge. Adevăr zic vouă, că adevărații voștri frați după voința Tatălui Ceresc și a Maicii Pământești vă iubesc de o mie de ori mai mult decât frații voștri de sânge. Căci de la Cain și Abel, din ziua când frații de sânge au încălcat voința lui Dumnezeu, nu mai există fraternitate adevărată de sânge. Frați se comportă ca străini fața de frații lor. Iată pentru ce vă spun: iubiți pe adevărații voștri frați după voința lui Dumnezeu de o mie de ori mai mult decât frații voștri de sânge.”

„CĂCI TATĂL VOSTRU CERESC ESTE IUBIRE”

„CĂCI MAICA VOASTRĂ PĂMÂNTEASCĂ ESTE IUBIRE”

„CĂCI FIUL OMULUI ESTE IUBIRE”

„Prin iubire Tatăl Ceresc, Maica Pământească și Fiul Omului sunt una. Căci spiritul Fiului Omului a fost creat de spiritul Tatălui Ceresc și corpul său din corpul Maicii Pământești. În consecință fiți perfecți ca spiritul Tatălui vostru Ceresc și corpul vostru de asemenea perfect ca al Maicii voastre Pământești. Iubiți pe Tatăl vostru Ceresc așa cum El vă iubește sufletul; iubiți pe Maica voastră Pământească așa cum vă iubește Ea corpul; iubiți pe adevărații voștri frați așa cum îi iubesc Tatăl vostru Ceresc și Maica voastră Pământească. Atunci Tatăl vostru Ceresc vă va da spiritul Său cel Sfânt și Maica voastră Pământească, corpul Său Sfânt. Atunci Fiii Oamenilor, ca frați adevărați, se vor iubi unii pe alții, așa cum au fost iubiți de Tatăl lor Ceresc și de Maica lor Pământească. Atunci ei vor deveni unii pentru alții adevărați consolatori; atunci vor dispare de pe pământ toate relele și toate tristețele, și va fi iubire și bucurie pe Pământ. Pământul se va asemăna atunci cerurilor și împărăția lui Dumnezeu va sosi. Apoi Fiii Oamenilor își vor împărți moștenirea lor Divină, împărăția lui Dumnezeu. Căci ei trăiesc în Tatăl Ceresc și Maica Pământească, și Tatăl Ceresc și Maica Pământească trăiesc în ei. Și atunci cu împărăția lui Dumnezeu se va ajunge la sfârșitul timpului, căci iubirea Tatălui Ceresc dă tuturor viață eternă în împărăția lui Dumnezeu. Căci iubirea este eternă. Iubirea este mai tare decât moartea.”

„Chiar dacă eu vorbesc limba oamenilor și a îngerilor, dar nu am iubire, sunt ca alămurile sonore sau chimvalul care răsună. Chiar dacă prezic viitorul, dacă cunosc toate secretele și am toată înțelepciunea, chiar dacă am o credință puternică, capabilă să ridice munții, dacă nu am iubire, eu sunt nimic. Și chiar dacă împart toate bunurile mele săracilor și le dau tot ce am primit de la Tatăl meu Ceresc, dacă nu am iubire, eu nu voi obține nici un profit de înțelepciune. Iubirea este răbdătoare, iubirea este tandră. Iubirea nu este invidioasă, ea nu face rău, ea nu cunoaște nici orgoliu, nu este crudă; niciodată nu este egoistă, ea este înceată la mânie, ea nu-și imaginează necredința, nu se bucură de nedreptate, ci de dreptate. Iubirea apără totul, iubirea crede în toți, iubirea speră totul, iubirea suportă totul; niciodată ea nu se lasă; scrierile și cuvintele pier, cunoașterea dispare, dar iubirea rămâne. Noi trăim parțial în eroare, parțial în adevăr, dar când se va ajunge la plenitudinea perfecțiunii, tot ce este parțial va fi șters. La vârsta copilăriei omul vorbește ca un copil, gândește ca un copil, înțelege ca un copil. Devenind matur el abandonează toate aceste vederi copilărești, pentru că noi vedem ca printr-o sticlă și prin maxime obscure. Cunoașterile noastre sunt fragmentare în prezent; dar când vom ajunge în fața lui Dumnezeu nu vom cunoaște adevărul în parte, ci după cum ne va învăța El. În prezent ne rămân acestea trei: credința, speranța și iubirea; dar cea mai mare dintre ele este iubirea.”

„Și acum, eu vă vorbesc în limbajul lui Dumnezeu cel Viu, prin Spiritul Sfânt al Tatălui nostru Ceresc. Încă nu există nimeni printre voi care să poată înțelege tot ce vă spun acum. Aceia care vă explică Scripturile vă vorbesc într-o limbă moartă, a oamenilor morți, prin corpul lor bolnav și muritor; toți oamenii pot să le înțeleagă, deoarece toți oamenii sunt bolnavi și toți sunt în moarte. Niciunul nu zărește lumina vieții. Orbul îl conduce pe orb pe căile întunecate ale păcatului, ale bolii și ale suferinței până ce toți sfârșesc a cădea în abisul morții.”

„Eu sunt trimis de Tatăl pentru a face să strălucească în fața voastră lumina vieții. Lumina se aprinde de la sine și împrăștie tenebrele, în timp ce tenebrele ignoră lumina. Am multe lucruri să vă spun, dar voi încă nu le puteți înțelege căci ochii voștri sunt obișnuiți cu tenebrele; lumina deplină a Tatălui Ceresc v-ar orbi. De aceea, voi nu puteți încă înțelege ceea ce vă spun cu privire la Tatăl Ceresc care m-a trimis la voi. De aceea, urmați mai întâi Legile Maicii voastre Pământești despre care v-am vorbit. Când îngerii Săi vor fi purificat și regenerat corpurile voastre, când ei vor fi întărit ochii voștri, veți fi capabili să suportați lumina orbitoare a Tatălui Ceresc. Când vă va fi posibil să fixați fără să clipiți strălucirea soarelui la prânz, veți putea privi lumina orbitoare a Tatălui vostru Ceresc, lumină de mii de ori mai strălucitoare decât mii de sori. Cum ați putea contempla lumina Tatălui vostru Ceresc, când voi nu puteți încă suporta strălucirea soarelui arzător? Credeți-Mă, soarele este comparabil cu lumina unei lumânări pe lângă soarele adevărului al Tatălui vostru Ceresc. Trăiți în credință, speranță și iubire. Adevăr zic vouă, că veți fi recompensați. Dacă voi credeți în cuvintele Mele, credeți de asemenea Aceluia care M-a trimis, Domnul tuturor și căruia toate lucrurile Îi sunt posibile, căci tot ceea ce este imposibil oamenilor, le este posibil cu Dumnezeu. Dacă voi credeți în îngerii Maicii voastre Pământești și dacă voi urmați Legile Sale, credința voastră vă va susține și voi nu veți mai cunoaște niciodată boala. Sperați de asemenea în iubirea Tatălui vostru Ceresc, căci acela care are încredere în El, nu va fi niciodată dezamăgit și nu va cunoaște moartea.”

„Iubiți-vă unii pe alții, căci Dumnezeu este iubire; astfel îngerii Săi vor ști că voi mergeți pe căile Sale; aceștia vor veni la voi și vă vor servi. Și Satana, cu toate păcatele sale, toate bolile sale și toate impuritățile sale va părăsi corpul vostru. Mergeți, feriți-vă de păcate, botezați-vă voi înșivă pentru a renaște și nu mai păcătuiți!”

Apoi Domnul Iisus se ridică. Toți rămaseră așezați, pătrunși de puterea cuvintelor Sale. Luna plină apăru printre norii destrămați și scăldă pe Domnul Iisus în lumina sa. Scânteieri țâșneau din părul Său; stând drept în mijlocul lor în lumina lunii, El părea să planeze deasupra pământului. Nimeni nu mișcă, nimeni nu scoase un sunet. Nimeni nu-și dădea seama de timpul care se scursese, căci timpul se oprise. Apoi Domnul Iisus și-a întins mâinile și le-a zis: „Pace vouă!” și astfel îi părăsi, tot așa de lin ca briza ușoară care făcea să freamăte frunzele arborilor.

Un timp îndelungat ei rămaseră nemișcați, și apoi, unul după altul, ei își reveniră ca după un vis îndelungat. Nimeni nu vroia să plece ca și cum cuvintele Aceluia care îi părăsise continuau să răsune în urechile lor, ca și cum ei încă ar mai fi auzit o muzică fermecată.

În cele din urmă totuși, cu sfială, unul din ei exclamă:

„Ce bine e să fii aici!”

Un altul adăugă:

„Dacă s-ar putea ca această noapte să nu se mai sfârșească.” Alții, de asemenea:

„Dacă El ar fi vrut să rămână tot timpul cu noi!”

„El este Mesagerul Adevărului trimis de Dumnezeu, căci El a semănat speranța în inimile noastre.”

Nimeni nu se gândea să se ducă la casa sa. Ei ziceau:

„Eu nu mă mai întorc la casa mea unde totul este sumbru și fără bucurie. Pentru ce să mă înapoiez într-un loc unde nimeni nu mă iubește?”

Așa vorbeau între ei, căci erau aproape toți săraci, șchiopi, orbi, schilozi, cerșetori, fără cămin, disprețuiți din cauza mizeriei lor; numai mila pe care o stârneau le permitea să găsească refugiu pentru câteva zile în unele locuințe. Iar aceia dintre ei care aveau casă și familie spuneau:

„Noi de asemenea vrem să rămânem cu voi.”

Căci fiecare simțea cum cuvintele Aceluia care tocmai plecase au creat legături invizibile în cadrul micului lor grup. Toți simțiseră că au renăscut și, cu toate că luna era ascunsă după nori, ei vedeau deschizându-se în fața lor o lume de lumină. În inimile tuturor acestor oameni îmbobociră minunate flori ale unei frumuseți sublime, florile bucuriei.

Când soarele se ridică la orizont, toți îl întâmpinară ca pe un mesaj anunțând venirea împărăției lui Dumnezeu. Cu fața radiind de fericire, ei merseră la întâlnirea cu îngerii lui Dumnezeu.

Și numeroși bolnavi urmară sfaturile Domnului Iisus și se duseră pe malul râului susurând. Ei se descălțară și se dezbrăcară; ei ajunară abandonându-se Îngerilor Aerului, Apei și Soarelui care îi îmbrățișară, luară în posesie corpurile lor la interior și la exterior. Și toți și-au văzut relele, păcatele și necurățenia părăsindu-i în grabă. Și răsuflarea unora deveni tot atât de urât mirositoare ca materiile fecale; alții avură un aflux de salivă abundent și vomitară resturi cu un miros dezgustător. La unii scurgerea murdăriei se făcea pe gură, la alții pe nas, prin ochi sau urechi. Unii vedeau o sudoare infectă filtrându-se prin toți porii pielii întregului corp. Pe mai mulți se formară abcese enorme care eliberau un puroi urât mirositor; din corpul unora se scurgea o urină abundentă; la mulți aceasta era îngroșată, tot atât de densă ca mierea de albine, la alții ea era de culoare roșie sau aproape neagră și aproape de consistența mâlului de râu. Cei mai mulți expulzau din intestinele lor vânturi puturoase, asemănătoare suflurilor demonilor și degajau o putoare insuportabilă.

Și când ei se botezară singuri, Îngerul Apei intră în corpul lor și atunci se scurseră toate abominațiile și toate impuritățile păcatelor lor trecute; cum cade o cascadă de la munte, tot așa, din corpurile lor, se scurseră materii abominabile dure sau moi. Și solul unde s-a răspândit acest șuvoi a fost murdărit și mirosul a devenit atât de îngrozitor că nimeni nu rezista să stea în acel loc. Și demonii părăsiră măruntaiele lor sub formă de nenumărați viermi care se zvârcoleau în acest noroi poluat de toate aceste excremente; cu furie neputincioasă, furioși de a fi astfel expulzați din măruntaiele Fiilor Omului de către Îngerul Apei. Și asupra acestor viermi a coborât apoi puterea Îngerului Soarelui. Și ei pieriră în zvârcoliri disperate nimiciți de Îngerul Soarelui. Toți tremurară de teroare când văzură toate aceste abominații ale lui Satana de care îi eliberaseră îngerii. Și ei mulțumiră apoi lui Dumnezeu pentru a le fi trimis îngerii Săi să-i salveze.

Și erau unii chinuiți de mari dureri, de care nu putuseră scăpa; și neștiind ce să facă ei se hotărâră să trimită un mesager către Domnul Iisus pentru a-L ruga să revină.

Abia plecară doi dintre ei pentru a-L căuta, că văzură pe Domnul Iisus apropiindu-se pe malul râului. Inimile lor se umplură de speranță și de bucurie când auziră salutul Său: „Pace vouă!”

Numeroase erau întrebările pe care ei doreau să I le pună dar, spre marea lor mirare, rămaseră tăcuți, nu le venea nici o idee în minte.

Atunci Domnul Iisus le-a zis:

„Am venit pentru că aveți nevoie de Mine”.

Unul din ei exclamă:

„Da, Doamne, avem nevoie de Tine, scapă-ne de durerile noastre!”

Și atunci Domnul Iisus le-a vorbit în parabole:

„Voi sunteți asemănători fiului risipitor care timp de numeroși ani s-a dedat chefurilor și băuturii, petrecându-și, cu prietenii săi, toate zilele în orgii, libertinaj și desfrâu. În fiecare săptămână, fără ca tatăl său să știe, el contracta noi datorii și risipea fără socoteală totul în câteva zile. Cămătarii îi avansau mereu noi sume de bani pentru că tatăl său poseda mari bogății și plătea de fiecare dată, cu răbdare, datoriile fiului său. A fost în van ca tatăl său să încerce prin reproșuri blânde să schimbe comportamentul fiului său. El nici nu asculta îndemnurile tatălui său de a renunța la dezmăț, pentru a merge în câmp să supravegheze munca servitorilor. De fiecare dată fiul promitea tot ce i se cerea pentru că datoriile îi fuseseră plătite, dar chiar de a doua zi, el începea vechea viață. Și timp de mai bine de șapte ani el persistă în această viață destrăbălată. Dar în cele din urmă tatăl său își pierdu totuși răbdarea și refuză să mai plătească cămătarilor datoriile fiului său. «Dacă voi continua să plătesc de fiecare dată» își zise el «nu va mai exista sfârșit pentru păcatele fiului meu». Atunci cămătarii înșelați, în furia lor îl prinseră pe fiul risipitor pentru a-l face sclavul lor, așa ca prin muncă silnică să poată să le înapoieze banii care îi fuseseră avansați. Și atunci festinurile, bețiile și excesele zilnice au avut un sfârșit brusc. De dimineață până seara, cu sudoarea frunții sale, fiul trebuia să stropească câmpurile, și el suferea în tot corpul din cauza acestei munci cu care nu era obișnuit. El trebuia să trăiască doar cu pâine uscată, neavând altceva pentru a o înmuia decât lacrimile sale. După ce s-a străduit în căldură și oboseală timp de trei zile, el i-a spus stăpânului său: «Eu nu pot să mai muncesc, toate mădularele mă dor. Cât timp vrei să mă mai chinuiești?» «Până în ziua în care prin munca mâinilor tale, tu îmi vei fi înapoiat toate datoriile; astfel după șapte ani tu vei fi liber.» Fiul, disperat, răspunse plângând: «Dar eu nu voi putea niciodată suporta această viață mai mult de șapte zile. Fie-ți milă de mine, căci toate mădularele mă ard și mă dor!» Cămătarul îi strigă: «Muncește!»; «Timp de șapte ani ți-ai risipit zilele și nopțile în orgii, acum tu trebuie să muncești timp de șapte ani. Nu îți voi ierta nimic, până ce tu nu-mi vei fi înapoiat datoriile tale până la ultima drahmă».”

Și disperat, cu mădularele chinuite de dureri, fiul se întoarse la câmp pentru a-și continua munca. Când sosi cea de-a șaptea zi, ziua Sabatului, în timpul căreia nimeni nu lucra, el abia se mai putea ține pe picioare, atât de mari fiind durerile și oboseala.

Atunci, adunându-și forțele ce îi mai rămăseseră, se îndreptă către locuința tatălui său, mergând clătinându-se. Aruncându-se la picioarele tatălui său, îi spuse: «Tată crede-mă și iartă-mi toate greșelile mele. Îți jur că niciodată nu voi mai trăi în orgii; eu voi fi de acum înainte un fiu ascultător în toate privințele. Eliberează-mă din ghiarele opresorului meu. Tată, privește mădularele mele dureroase și nu-ți mai înăspri inima!» Atunci lacrimi țâșniră din ochii tatălui; îl luă pe fiul său în brațe și i-a zis: «Să ne veselim, căci astăzi o mare bucurie ne-a fost dată; fiul meu iubit pe care îl pierdusem, în sfârșit s-a regăsit!» El îl îmbrăcă în cele mai frumoase haine și tot timpul zilei își sărbătoriră bucuria. A doua zi dimineață, tatăl îi dădu fiului un sac cu bani ca să-și plătească toate datoriile. Când fiul reveni acasă, tatăl său îi spuse: «Fiul meu, vezi cât de ușor este ca printr-o viață de orgii să contractezi datorii a căror returnare să ceară șapte ani de muncă grea.» «Tată, este deja foarte greu de a avea de restituit șapte zile.» Atunci tatăl își atenționă fiul: «Numai pentru această dată ți-a fost permis să-ți plătești datoriile în numai șapte zile în loc de șapte ani. Restul ți-a fost iertat. Dar vezi ca în viitor să nu te îndatorezi din nou. Căci te asigur, tatăl tău nu te va mai ierta încă o dată pentru că tu ești fiul său. Pentru oricare datorie nouă tu va trebui să muncești din greu timp de șapte ani așa cum este prevăzut în legile noastre».”

„Tată, din această zi eu voi fi fiul tău ascultător și iubitor și nu voi mai face nici o datorie, căci am învățat cât este de greu s-o plătești.”

Fiul se duse apoi pe câmpurile tatălui său și a supravegheat de atunci înainte, în fiecare zi, munca lucrătorilor. Niciodată el nu impunea o muncă prea dură lucrătorilor, căci el își amintea propria sa suferință. Anii trecură: grație zelului său, el mări averea care îi fusese încredințată și îi aduse tatălui său de zece ori mai mult decât risipise în cei șapte ani de orgii. Și când tatăl văzu că fiul său se arăta omenos cu lucrătorii și avea mare grijă de toate posesiunile sale, îi zise:

„Fiule, eu văd că toate bunurile mele sunt pe mâini bune. Eu îți dau ție toate turmele mele, casa mea, terenurile mele și averile mele. Acestea să fie moștenirea ta; continuă să le fructifici ca eu să mă pot bucura de tine.” Când fiul primi moștenirea de la tatăl său, el plăti datoria tuturor debitorilor săi care nu puteau s-o plătească, căci el nu uitase că și lui îi fusese iertată atunci când n-a putut-o plăti. Și Dumnezeu îl binecuvântă, dăruindu-i o viață lungă cu mulți copii și multe bogății, pentru că el se purta bine cu toți servitorii și turmele sale.”

Apoi Domnul Iisus le-a spus bolnavilor care Îl înconjurau:

„V-am vorbit în parabole ca voi să puteți înțelege mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Cei șapte ani de festinuri, de beții și de orgii reprezintă păcatele trecutului. Satana este creditorul cel rău. Datoriile sunt bolile. Munca dură simbolizează durerile. Fiul risipitor sunteți voi înșivă. Plata datoriilor se face gonind din voi demonii și bolile pentru a vă vindeca corpul. Sacul de bani primit de la tatăl este puterea eliberatoare a îngerilor. Tatăl este Dumnezeu. Posesiunile tatălui sunt constituite din pământ și ceruri. Servitorii tatălui sunt îngerii. Câmpurile tatălui reprezintă lumea care va fi transformată în împărăția cerurilor dacă Fiii Omului vor fi de acord să muncească în uniune cu îngerii Tatălui Ceresc. Căci, adevăr zic vouă, este mai bine ca fiul să-L asculte pe Tatăl său și să supravegheze pe servitorii Tatălui său în câmp, decât să devină dator cămătarului cel rău și să fie forțat să muncească cu sudoarea frunții sale, ca un sclav, pentru a-și plăti toate datoriile. Este de dorit de asemenea ca Fiii Omului să se supună Legilor Tatălui lor Ceresc și să lucreze împreună cu îngerii Săi în Împărăția Sa decât să devină dator lui Satana, domnul morții, maestrul tuturor păcatelor și al tuturor bolilor, și să trebuiască să-și plătească păcatele prin dureri și sudoare. Adevăr zic vouă, mari și numeroase sunt păcatele voastre. Ani îndelungați voi ați cedat ispitelor lui Satana. Ați fost lacomi, băutori, perverși și datoriile voastre s-au tot adunat. Și acum, voi trebuie să plătiți datoria și plata este dură și dificilă. În consecință, nu vă neliniștiți chiar de la începutul celei de-a treia zile, cum a făcut fiul risipitor, ci, așteptați cu răbdare cea de-a șaptea zi care este sfântă: prezentați-vă atunci cu o inimă umilă și supusă în fața Tatălui vostru Ceresc ca El să vă ierte păcatele și să vă plătească datoriile făcute. Adevăr zic vouă, Tatăl vostru Ceresc vă iubește cu o iubire infinită, căci El de asemenea vă permite să vă plătiți în șapte zile, datoriile voastre de șapte ani. Acelora care trebuie să plătească datorii de șapte ani, dar plătesc cinstit și perseverent până în ziua a șaptea, Tatăl Ceresc le va ierta datoriile pentru toți acești șapte ani.” Un bolnav care suferea de dureri teribile întrebă:

„Dar dacă noi am păcătuit de șapte ori șapte ani?”

„Chiar și în acest caz, Tatăl vostru Ceresc vă va ierta datoriile voastre în de șapte ori șapte zile.”

„Fericiți aceia care vor stărui până la capăt, căci demonii lui Satana scriu într-o carte toate faptele voastre rele, cartea corpurilor voastre și a sufletelor voastre. Adevăr zic vouă, nu există nici o faptă vinovată care să nu fie scrisă și aceasta încă de la începutul lumii, înainte chiar de Tatăl nostru Ceresc. Or, dacă este posibil de a scăpa de legile făcute de regi, niciunul din Fiii Omului nu va scăpa celor făcute de Dumnezeu. Când veți apărea în fața Lui, demonii lui Satana vor depune ca martori împotriva voastră, din cauza faptelor voastre, și Dumnezeu va vedea păcatele voastre înscrise în cartea corpurilor voastre și a sufletelor voastre, și inima Sa se va întrista. Dacă voi vă căiți de păcatele voastre, și dacă prin post și rugăciuni faceți apel la îngerii lui Dumnezeu, fiecare zi pe care continuați să o petreceți în ajunare și rugăciune vă va fi înregistrată de îndată, și îngerii lui Dumnezeu vor șterge din cartea corpurilor voastre și a sufletelor voastre un an de fapte rele. Și când ultima pagină va fi astfel ștearsă de toate păcatele voastre, ea devenind albă, puteți să vă prezentați în fața lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se va bucura în inima Sa și vă va ierta toate păcatele. El vă va elibera din ghearele lui Satana și de suferință. El vă va primi în sălașul Său și va ordona servitorilor Săi și îngerilor Săi să se supună poruncilor voastre. El vă va acorda o viață lungă și nu veți mai simți niciodată încercările bolilor. Dacă, începând din acest moment, vă veți petrece zilele îndeplinind lucrările lui Dumnezeu, îngerii lui Dumnezeu vor înscrie toate faptele voastre bune în cartea corpurilor și sufletelor voastre. Adevăr zic vouă, nici o faptă bună nu va rămâne ignorată de Dumnezeu și aceasta încă de la începutul lumii. Căci de la regii și guvernatorii voștri veți aștepta în zadar recompensa voastră, în timp ce Dumnezeu recunoaște întotdeauna faptele voastre bune.”

„Și, când veți apărea în fața Sa, îngerii vor fi martorii voștri pentru faptele bune. Și Dumnezeu le va vedea înscrise în corpurile voastre și în sufletele voastre și se va bucura de aceasta. El va binecuvânta corpurile voastre, sufletele voastre și faptele voastre bune dându-vă ca moștenire împărăția Sa pământească și cerească, ca voi să găsiți în aceasta viața eternă. Fericit este acela care poate intra în împărăția lui Dumnezeu, pentru că el nu va mai cunoaște moartea.”

După aceste cuvinte se făcu o mare tăcere. Și aceia care erau descurajați găsiră în acest discurs o forță nouă; ei vor continua să ajuneze și să se roage. Bolnavul care vorbise primul Îi zise:

„Eu voi stărui până în ziua a șaptea.”

Și, de asemenea, cel de-al doilea Îi declară:

„Eu, de asemenea, voi stărui până la de șapte ori șapte zile.” Domnul Iisus le-a răspuns:

„Fericiți cei care perseverează până la capăt, căci ei vor moșteni pământul!”

Unii dintre bolnavi nu se mai puteau ține pe picioare; ei reușiră cu chinuri să se târască în fața Domnului Iisus și să-L roage:

„Doamne, suntem torturați de durere, spune-ne ce trebuie să facem.”

Ei Îi arătară picioarele lor diforme, cu oase răsucite și noduroase și Îi explicară:

„Îngerii Aerului, Apei și Soarelui nu ne-au ușurat durerile. Totuși noi ne-am botezat noi înșine, am ajunat și ne-am rugat, noi am urmat sfaturile Tale în toate privințele.”

„Adevăr zic vouă, oasele voastre vor fi vindecate. Nu pierdeți curajul. Apropiați-vă mai bine de Îngerul Pământului, vindecătorul oaselor, căci ele provin din pământ și în pământ se vor întoarce.”

El le indică cu brațul un loc lângă malul râului unde scurgerea apei și căldura solară transformaseră pământul în noroi argilos.

„Introduceți picioarele voastre în noroi ca Îngerul Pământului să poată alunga din oasele voastre toate murdării și toate bolile. Veți vedea pe Satana și toate durerile voastre fugind în grabă de îmbrățișarea Îngerului Pământului; nodozitățile oaselor voastre și toate durerile voastre vor dispare și membrele vor fi întărite.”

Bolnavii urmară aceste sfaturi știind că vor fi vindecați.

Mai erau încă acolo alții care îndurau suferințe teribile, cu toate că persistaseră în ajunarea lor. Consumați de o febră intensă, ei erau la capătul puterilor. Când ei căutau să se ridice din locurile lor de suferință pentru a merge la Domnul Iisus, capul lor se răsucea, ca și cum ar fi fost scuturat de un vânt puternic; de câte ori încercau să se ridice, recădeau la pământ.

Atunci Domnul Iisus merse spre ei și le zise:

„Voi suferiți, căci Satana și bolile sale chinuie corpul vostru. Dar nu vă temeți, căci puterea lor asupra voastră se apropie de sfârșit. Căci Satana este asemeni hoțului mânios care a intrat în casa vecinului său, pe când acesta era plecat, cu intenția de a-i fura bunurile. Dar, avertizat, vecinul se întoarce în fugă acasă. Hoțul care deja adunase tot ce-i plăcuse, îl vede pe stăpân alergând în goană. Furios că nu poate lua ceea ce-și alesese, el încearcă să spargă și să distrugă totul, astfel ca nici celălalt să nu se bucure de bunurile dorite. Dar stăpânul casei intră imediat și îl împiedică pe vecinul cel rău să-și ducă intenția la îndeplinire: el îl apucă și-l dădu afară din casă. Adevăr zic vouă, așa procedează Satana când ia în posesie corpurile voastre care sunt sălașul lui Dumnezeu. El pune stăpânire pe tot ce jinduiește: răsuflarea voastră, sângele vostru, oasele voastre, carnea voastră, măruntaiele voastre, ochii voștri și urechile voastre. Totuși, prin ajunarea voastră și prin rugăciuni, voi ați chemat stăpânul corpurilor voastre și îngerii Săi. Văzând revenind adevăratul stăpân al corpului vostru, Satana știe că sfârșitul domniei sale se apropie. În furia sa, el își manifestă pentru ultima dată puterea sa malefică ca să distrugă corpul vostru înaintea sosirii Stăpânului. Iată pentru ce el vă chinuie atât de îngrozitor, pentru că el simte că i se apropie sfârșitul. De asemenea, inimile voastre să nu se mai tulbure, pentru că îngerii lui Dumnezeu vor apare de îndată pentru a-și ocupa din nou locurile lor și de a le transforma în temple ale lui Dumnezeu. Ei îl vor prinde pe Satana pentru a-l alunga din corpurile voastre împreună cu toate bolile sale și toate murdăriile sale. Și veți fi fericiți pentru că voi veți primi recompensa fermității voastre, fiind eliberați pentru totdeauna de boală.”

Printre cei care ascultaseră pe Domnul Iisus, era unul care suferea încă mai mult decât ceilalți. Corpul său era atât de uscat ca un schelet și pielea tot atât de galbenă ca o frunză de toamnă. În extrema sa slăbiciune el nu putea, chiar ajutându-se de mâini, să se târască spre Iisus. El se mulțumi să-l strige de departe:

„Doamne, ai milă de mine, căci de când există lumea nimeni n-a îndurat dureri ca mine. Știu că Tu ești cu adevărat un Trimis al lui Dumnezeu și sunt sigur că dacă Tu vrei, poți să gonești pe Satana din corpul meu într-o clipă. Îngerii lui Dumnezeu nu trebuie să asculte de Trimisul lui Dumnezeu? Vino Doamne, și gonește pe Satana din corpul meu, căci el se dezlănțuie în mine și teribile sunt torturile sale.”

Și Domnul Iisus i-a răspuns:

„Satana te chinuie astfel pentru că tu ai ajunat deja multe zile și nu i-ai mai plătit tributul său. Tu nu-l mai hrănești cu toate scârboșeniile cu care, până în prezent, tu ai murdărit templul spiritului tău. Tu îl chinuiești prin foame; în furia sa, el se răzbună. Nu te teme, căci adevăr îți spun, Satana va fi gonit înainte ca să fie distrus corpul tău; pentru că, de când tu ai început să ajunezi și să te rogi, îngerii lui Dumnezeu protejează corpul tău; din acel moment, Satana a pierdut puterea de a te distruge. Furia sa este neputincioasă, fără efect asupra îngerilor lui Dumnezeu.”

Atunci toți se apropiară de Domnul Iisus, implorându-L cu ardoare:

„Doamne, fie-Ți milă de el, căci el suferă mai mult decât noi toți și dacă Tu nu gonești pe Satana din el de îndată, ne temem că nu va mai apuca ziua de mâine.”

Domnul Iisus le-a răspuns:

„Mare este credința voastră. Fie după voia voastră; veți vedea imaginea oribilă a lui Satana și puterea Fiului Omului. Voi goni din tine pe puternicul Satana prin puterea Mielului Nevinovat al lui Dumnezeu, cea mai plăpândă creatură a lui Dumnezeu. Pentru că Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu îl face pe cel mai slab, mai puternic decât cel mai puternic.”

Și Domnul Iisus începu să mulgă o oaie care păștea pe pășune. El vărsă laptele pe nisipul încălzit de razele soarelui zicând: „Iată, puterea Îngerului Apei a intrat în acest lapte. Acum puterea Îngerului Luminii Soarelui va intra de asemenea.” Laptele începu să fiarbă datorită căldurii soarelui.

„Și, iată, Îngerul Apei și Îngerul Soarelui se vor uni cu Îngerul Aerului.”

Vaporii laptelui în curs de fierbere începură să se ridice lent în aer.

Vino și aspiră prin gură forțele Îngerilor Apei, Soarelui și Aerului ca să poată pătrunde în corpul tău și să gonească departe pe Satana.”

Și bolnavul pe care Satana îl chinuia, începu să aspire profund vaporii albicioși pentru a-i face să pătrundă în el.” „Satana va părăsi corpul tău de îndată, căci el este înfometat de trei zile, negăsind în tine hrană. El va ieși din tine pentru a-și potoli foamea cu acest lapte în curs de fierbere, sub formă de vapori pregătit pentru el, pentru că acest aliment îi place mult. El îi va simți mirosul și nu va putea să reziste foamei care deja îl chinuie de trei zile. Atunci Fiul Omului îi va distruge corpul pentru a nu mai putea să chinuiască pe nimeni.” Atunci corpul bolnavului fu apucat de febră, el vru să vomite dar nu putu. Aerul îi lipsea, el căuta cu disperare să respire și se prăbuși în brațele Domnului Iisus.

„Acum Satana va părăsi acest corp. Priviți-l.”

Și Domnul Iisus arătă gura deschisă a bolnavului.

Atunci toți văzură cu surprindere și cu teroare pe Satana ieșind sub aspectul unui vierme oribil care se îndrepta spre vaporii de lapte. Domnul Iisus luă apoi două pietre ascuțite în mâini pentru a zdrobi capul lui Satana, apoi trase afară din corpul bolnavului corpul întreg al monstrului care era aproape tot atât de lung cât statura unui om. De îndată bolnavul începu să respire și durerile sale încetară.

Plină de groază mulțimea privea corpul abominabil al lui Satana.

„Vezi ce animal scârbos purtai și hrăneai la sânul tău timp de ani de zile. Eu l-am scos și l-am omorât pentru a nu te mai chinui niciodată. Mulțumește-l lui Dumnezeu care a permis ca îngerii Săi să te elibereze și pe viitor nu mai păcătui, ca Satana să nu intre din nou în stăpânirea corpului tău. Fie ca de azi înainte corpul tău să devină un templu dedicat lui Dumnezeu.” Cuvintele și puterea Domnului Iisus îi impresionară pe toți profund. Ei Îi spuseră:

„Cu adevărat Doamne, Tu ești un Trimis al lui Dumnezeu și Tu cunoști toate secretele Sale.”

Domnul Iisus le-a răspuns:

„Iar voi fiți Fiii adevărați ai lui Dumnezeu, ca să puteți participa de asemenea la puterea Sa și să fiți inițiați în cunoașterea secretelor Sale. Căci înțelepciunea și puterea nu pot decurge decât din iubirea lui Dumnezeu. Iubiți deci din toată inima voastră și din tot sufletul vostru pe Tatăl vostru Ceresc și pe Maica voastră Pământească. Serviți-i, dacă vreți ca la rândul lor îngerii Lor să se pună în serviciul vostru; faceți în așa fel ca toate acțiunile voastre să fie închinate lui Dumnezeu. Nu hrăniți pe Satana, căci plata păcatului este moartea, în timp ce în Dumnezeu se află răsplata binelui, iubirea, care este cunoașterea și puterea vieții eterne.”

Apoi toți îngenuncheară pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru iubirea Sa.

Iar Domnul Iisus plecă promițându-le:

„Eu voi reveni către toți acei care persistă în rugăciune și post până în ziua a șaptea. Pace vouă!”

Bolnavul pe care Domnul Iisus l-a eliberat de Satana se ridică, căci forța vieții pătrunsese din nou în el și orice durere îl părăsise. El respira liber și ochii săi își regăsiră strălucirea. El îngenunche pe locul în care stătuse Domnul Iisus și sărută plângând urmele pașilor Săi.

Pe malul râului mulți bolnavi începură să ajuneze și să se roage cu îngerii lui Dumnezeu, timp de șapte zile și șapte nopți. Și, pentru a fi urmat sfaturile Domnului Iisus, mare fu răsplata lor. La începutul celei de-a șaptea zile, îi părăsi orice durere. Cum soarele se ridica la orizont luminând pământul, ei Îl văzură pe Domnul Iisus venind la ei din munți, cu capul aureolat de lumina soarelui răsărind.

„Pace vouă!”

În cea mai profundă tăcere, ei îngenuncheară în fața Lui și Îi atinseră marginea mantiei Sale, ca semn de mulțumire pentru vindecarea lor.

„Nu Mie trebuie să-Mi mulțumiți, ci Maicii voastre Pământești care v-a trimis îngerii Săi vindecători. Mergeți și nu mai păcătuiți pentru ca să nu mai redeveniți prada bolilor.

Faceți în așa fel ca îngerii vindecători să rămână paznicii voștri.”

Ei Îi răspunseră:

„Unde trebuie să mergem, spune-ne Tu care porți cuvintele vieții eterne, spune-ne care sunt păcatele pe care nu trebuie să le mai comitem pentru a nu mai cunoaște niciodată boala?” Domnul Iisus răspunse:

„Fie după credința voastră!”

Și El se așeză în mijlocul lor spunându-le:

„Li s-a spus strămoșilor voștri: «Respectați pe Tatăl vostru Ceresc și Maica voastră Pământească și urmați poruncile Lor ca zilele voastre să fie prelungite pe pământ.» Îndată după acesta poruncă, li s-a dat o a doua: «Să nu ucizi!» Căci viața a fost dată tuturor de către Dumnezeu și ceea ce Dumnezeu a dat nu îi este permis omului de a lua. Adevăr zic vouă, tot ce trăiește pe pământ provine de la o Mamă unică. Iată pentru ce acela care ucide, își ucide fratele. De la acest criminal Maica Pământească își va întoarce fața Sa: Ea îl va lipsi de sânul Său dădător de viață și îngerii Săi vor fugi de la el; Satana va locui în corpul său. Carnea animalelor ucise va deveni propriul său mormânt. Căci, adevăr zic vouă, acela care ucide se ucide pe el însuși și acela care mănâncă carnea animalelor ucise mănâncă corpul morții. În sângele lor, fiecare picătură din sângele victimelor va deveni otravă; în respirația lor, respirația le va deveni urât mirositoare; în carnea lor, carnea le va deveni abcese purulente; în oasele lor, oasele lor se vor pietrifica; în intestinele lor, acestea vor putrezi; în ochii lor, aceștia se vor solzifica și în urechile lor, acestea vor forma secreții ceroase. Moartea lor va deveni moartea sa. Numai dacă-L serviți pe Tatăl Ceresc, datoriile voastre de șapte ani vă vor fi iertate în șapte zile. Satana nu vă înapoiază nimic, va trebui să plătiți pentru tot: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, viață pentru viață, moarte pentru moarte, căci răsplata păcatelor este moartea. Nu ucideți și nu mâncați niciodată carnea victimelor voastre inocente, dacă nu, veți deveni sclavii lui Satana; aceasta este calea suferinței care duce la moarte. Acționați din contră, după voința lui Dumnezeu ca îngerii Săi să poată să vă servească pe drumul vieții. Ascultați aceste cuvinte ale lui Dumnezeu:”

„Iată, v-am dat toate plantele care poartă semințe de pe pământ și toți pomii cu fructele lor și semințele lor: acestea să fie hrana voastră. Animalelor de pe pământ, păsărilor din aer, animalelor care se târăsc pe pământ, tuturor animalelor în care există un suflu de viață, Eu le dau iarba verde ca hrană. Laptele animalelor care se mișcă și trăiesc pe pământ va fi de asemenea pentru voi o hrană. La fel cum lor le dau iarba verde, vouă vă dau laptele. Dar carnea și sângele care însuflețește animalele, voi nu trebuie să le mâncați. Vă voi cere cont pentru sângele lor clocotitor, sângele lor în care rezidă sufletul. Vă voi cere socoteală de fiecare animal ucis, ca și de sufletele oamenilor omorâți. Căci Eu, Domnul vostru Dumnezeu, sunt un Dumnezeu puternic și zelos, pedepsind pe drept samavolniciile părinților care mă urăsc până la a treia și a patra generație; și arătându-mi îndurarea față de miile de oameni care Mă iubesc și care urmează poruncile Mele. Iubește pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și cu toată puterea ta, aceasta este prima și cea mai mare poruncă. Și iată o a doua, care îi este asemănătoare: «Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți.» Nu există porunci mai mari ca acestea două.”

După ce au auzit aceste cuvinte, toți rămaseră tăcuți, apoi unul dintre ei întrebă:

„Doamne, ce trebuie să fac când văd în pădure un animal sălbatic sfâșiindu-mi fratele? Trebuie să las să piară fratele meu sau să omor animalul sălbatic? Dar, dacă îl omor, nu încalc Legea?”

Domnul Iisus i-a răspuns:

„În timpurile străvechi, li s-a zis strămoșilor: «Toate animalele care se mișcă pe pământ, toți peștii mării și toate păsările aerului au fost supuse puterii voastre.» Adevăr zic vouă, dintre toate creaturile care trăiesc pe pământ, singur omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu. Este motivul pentru care animalele sunt pentru om și nu omul pentru animale. Nu veți încălca deci Legea dacă voi veți omorî un animal sălbatic pentru a salva viața fratelui vostru. Căci, adevăr zic vouă, omul este mai mult decât un animal. Dar, acela care, fără motiv, omoară un animal care nu-l atacă, fie pentru plăcerea de a-l omorî, fie pentru a-și procura carnea sa, pielea sa sau coarnele sale, acela comite un act rău, căci se transformă el însuși în animal feroce. Este motivul pentru care sfârșitul său va semăna cu acela al animalelor sălbatice!”

Un altul spuse de asemenea:

„Moise, care a fost cel mai mare în Israel, a permis părinților noștri a mânca carnea animalelor pure și a interzis numai carnea animalelor impure. Pentru ce ne interzici Tu folosirea cărnii tuturor animalelor? Care este Legea care vine de la Dumnezeu? Este a lui Moise sau este a Ta?”

Domnul Iisus a răspuns:

„Dumnezeu a dat strămoșilor voștri, prin intermediul lui Moise, zece porunci. «Aceste porunci sunt prea dure», declarară strămoșii voștri și ei nu putură să le respecte. Plin de compasiune pentru poporul său și nedorind ca acesta să piară, Moise îi dădu atunci de zece ori zece porunci. Căci acela ale cărui picioare sunt solide ca muntele Sion n-are nevoie de cârje, dar acela ale cărui membre sunt prea slăbite are nevoie de acestea pentru a merge. Și Moise a zis lui Dumnezeu: «Inima mea este plină de tristețe, căci poporul meu va pieri. Căci ei sunt fără cunoaștere și nu pot înțelege poruncile Tale. Ei sunt ca și copiii mici care nu înțeleg încă cuvintele tatălui lor. Permite Doamne, ca să le dau alte legi ca ei să nu piară. Dacă ei nu pot fi cu Tine Doamne, fă în așa fel ca ei să nu fie contra Ta; astfel se vor menține până în ziua când vor fi copți pentru cuvintele Tale și când Legile Tale le vor putea fi revelate».”

„Moise sparse atunci cele două table de piatră pe care erau gravate cele zece porunci și le dădu în schimb de zece ori zece porunci. Din aceste zece ori zece porunci, scribii și fariseii au făcut de o sută de ori zece porunci și au încărcat umerii voștri cu poveri zdrobitoare, poveri pe care ei înșiși n-au știut să le poarte. Cu cât poruncile sunt mai apropiate de Dumnezeu, cu atât mai mic este numărul lor. Cu cât se depărtează de Dumnezeu, cu atât numărul lor crește. Iată pentru ce scribii și fariseii au atât de multe legi. Acelea ale Fiului Omului sunt șapte, cele ale îngerilor sunt trei, iar cele ale lui Dumnezeu se reduc la una.”

„Eu vă învăț numai Legile pe care voi sunteți capabili să le înțelegeți pentru a deveni oameni și să urmați cele șapte legi ale Fiului Omului. Mai târziu, îngerii necunoscuți ai Tatălui Ceresc vă vor releva de asemenea Legile lor, ca în sfârșit, Sfântul Spirit al lui Dumnezeu să poată coborî în voi și să vă conducă la Legea Sa.”

Toți rămaseră minunați de această înțelepciune și ziseră: „Continuă Doamne, învață-ne toate legile pe care noi suntem capabili să le înțelegem.”