Istoria interzisa a omenirii si conexiunea extraterestra

În loc de prefață

Această carte urmărește să prezinte o serie de descoperiri extraordinare, care au ieșit din ce în ce mai mult la lumină în ultimii ani și care conduc la înțelegerea istoriei omenirii dintr-o perspectivă cu totul diferită față de cea acceptată oficial. Un aspect care poate părea surprinzător este acela că foarte mulți dintre cercetătorii sinceri, animați de entuziasmul de a împărtăși tuturor descoperirile pe care le-au făcut, s-au lovit, într-un mod neașteptat, de un veritabil zid al tăcerii și al ignorării impus de către autoritățile care stabilesc reperele acceptate public în domeniile respective. Așa cum veți putea constata din lectura acestor pagini, nu putem vorbi despre istoria reală a omenirii fără să ne întrebăm în repetate rânduri cum este posibil ca lucruri atât de uimitoare și de importante să rămână foarte puțin cunoscute maselor de oameni, iar semnificațiile care se desprind din ele să fie catalogate din punctul de vedere oficial ca fiind simple teorii fanteziste. Faptul că peste toate aceste adevărate revelații s-a așternut în mod invariabil tăcerea, arată foarte clar că în realitate nu se dorește să fie cunoscut adevărul. S-ar părea că istoria reală a omenirii este pur și simplu interzisă de către o stranie și îndârjită conducere ascunsă. Mai mult decât atât, cei care au urmărit să-i sensibilizeze și pe ceilalți semeni ai lor asupra faptului că sunt menținuți în mod intenționat într-o cumplită ignoranță, au fost acuzați că propagă periculoase „teorii ale conspirației”, fiind sistematic ridiculizați și marginalizați de către „elita specialiștilor”. Faptele se află însă chiar sub ochii noștri și ele vorbesc de la sine. Adevărul nu poate fi ascuns la nesfârșit. În definitiv, este vorba despre a cunoaște cine suntem noi, ca și specie umană. Realitatea în care trăim este mult mai vastă și mai fascinantă decât își imaginează cei mai mulți oameni care se complac să accepte pasivi ca alții să gândească în locul lor și să le ofere doar cadrul limitat al unor concepții care uneori sunt aproape infantile.

Pentru cei care au curajul să cerceteze și să aprecieze singuri concluziile, este din ce în ce mai evident că semnele timpului în care marile secrete ale omenirii vor fi dezvăluite, deja au sosit. „Elita” arogantă și iresponsabilă care se consideră îndreptățită să ascundă adevărul și să manipuleze destinele a miliarde de oameni a început deja să fie demascată.

Există în prezent probe covârșitoare care atestă faptul că prezența anumitor civilizații extraterestre pe planeta Pământ reprezintă cel mai important și mai păzit secret guvernamental actual și că de fapt, istoria omenirii a fost marcată de influența extraterestră încă din cele mai vechi timpuri.

Desecretizarea acestor aspecte ar atrage însă dărâmarea întregului eșafodaj al teoriilor oficiale actuale. Este vorba despre faimă, putere și bani. Pentru aceste interese ascunse ar fi de-a dreptul periculos dacă în rândul maselor de oameni ar lua amploare preocupări „non-conformiste” legate de trecutul spiritual și chiar tehnologic pe care umanitatea se pare că l-a avut cândva, la un nivel mult mai ridicat decât am fost educați să credem.

Este necesar să cunoaștem adevărul pentru că aceasta este puterea care ne va face liberi. Odată ce adevărul nu va mai putea fi interzis, cu siguranță că se va realiza un salt atât de mare de perspectivă, încât oamenii viitorului vor privi la actuala concepție oficială despre istoria omenirii și ființele extraterestre, la fel cum privim noi acum concepția celor din Evul Mediu, care afirmau că Pământul este plat și că se află în centrul Universului.

Marvin

PARTEA I

ISTORIA INTERZISĂ A OMENIRII

Capitolul I

EXISTA PIRAMIDE PE TOATĂ SUPRAFAȚA PĂMÂNTULUI

Cei mai mulți oameni din zilele noastre consideră că până acum șase-șapte mii de ani strămoșii noștri erau îmbrăcați în piei de animale, mergeau la vânătoare cu topoare de piatră și se aflau la un nivel de civilizație rudimentar. Aceasta este, de fapt, ceea ce am fost învățați în școli. Am fost, de asemenea, învățați că de atunci oamenii au făcut în mod gradat progrese, iar acum noi reprezentăm apogeul oricărei civilizații care a existat vreodată pe acest Pământ. Există însă o serie întreagă de elemente cu totul surprinzătoare, referitoare la istoria străveche a omenirii, ce nu pot fi încadrate sub nicio formă în această concepție oficială.

Vă vom prezenta în cele ce urmează câteva asemenea elemente care ne pot face să ne întrebăm de ce versiunea oficială a istoriei care ne este predată nu integrează aceste aspecte care sunt cât se poate de reale și de concrete și de ce le tratează mai degrabă ca pe niște enigme ciudate și incomode.

Există nenumărate construcții megalitice de o vechime mult mai mare decât cea pe care istoricii oficiali sunt dispuși să o accepte, există piramide care sunt scufundate pe fundul oceanelor de peste 10.000 de ani și care denotă că la vremea când au fost construite exista deja o civilizație foarte avansată, s-au descoperit artefacte antice care indică un nivel de cunoaștere și chiar tehnologic uluitor, și nu în ultimul rând există consemnări în textele și inscripțiile antice despre realități pe care știința noastră abia de curând le-a descoperit…

Piramida lui Keops

Cea mai cunoscută dintre piramidele de pe planetă este Piramida lui Keops, ce face parte din complexul monumentelor de pe platoul Gizeh din Egipt. Această construcție este considerată ca fiind singura care mai există și totodată cea mai veche dintre așa-numitele „Cele șapte minuni ale lumii antice”.

Ceea ce impresionează în primul rând la Marea Piramidă este gigantismul construcției. Lată câteva date: piramida este realizată din 2.300.000 de blocuri imense de piatră, unele având greutăți de peste 40 de tone; greutatea totală a piramidei este estimată la 6,5 milioane de tone, iar înălțimea acesteia este de 148 metri (aproximativ cât un bloc cu 35 de etaje), fiind, până în secolul al-XIX-lea, cea mai înaltă construcție din lume. Chiar și numai din acest punct de vedere, al dimensiunilor sale uriașe, apare în mod evident faptul că cei care au construit piramida acum câteva mii de ani au trebuit să depășească o serie de dificultăți tehnice deosebite: tăierea și transportul blocurilor de piatră, ridicarea lor, îmbinarea perfectă (ce nu lasă niciun spațiu mai mare de o jumătate de milimetru între oricare două blocuri alăturate) și multe altele. Mulți specialiști în domeniul construcțiilor și-au exprimat îndoiala că toate acestea puteau fi făcute de niște oameni care nu cunoșteau scripetele și nici roata și care au folosit doar butuci de lemn și funii din viță de vie, așa cum susține versiunea oficială. În plus, dacă teoria oficială, care susține că această construcție s-a realizat în 22 ani de către sclavii faraonului, ar fi adevărată, aceasta ar însemna - conform unui calcul foarte simplu - că ei ar fi reușit să așeze într-un mod perfect câte un bloc de piatră de câteva tone, la fiecare 5 minute, și ar fi lucrat în acest ritm continuu, zi și noapte, fără pauză, timp de 22 de ani (!), aspect care trebuie să recunoaștem că este complet neverosimil.

Unii cercetători din zilele noastre au afirmat că o asemenea construcție gigantică, cum este Piramida lui Keops, ar fi extrem de dificil de realizat chiar și în prezent, în ciuda tehnologiei pe care o deținem la ora actuală. Pentru a verifica toate acestea, un grup de experți japonezi în construcții, finanțați de o companie de televiziune, au decis în anul 1978 să realizeze, folosind cele mai moderne macarale și mijloace tehnologice din momentul respectiv, o piramidă de zece ori mai mică decât cea a lui Keops, având doar 18 metri înălțime, adică aproximativ cât un bloc cu 6 etaje. Ei bine, surpriză (!), ei au întâmpinat atâtea dificultăți de natură tehnică și inginerească încât NU AU REUȘIT ACEASTA. Cum au reușit atunci oamenii de acum câteva mii de ani să construiască Piramida lui Keops, dacă noi nu am reușit, cu tehnologia actuală, nici măcar să facem o piramidă de dimensiuni mult reduse?

Caracteristicile uimitoare ale Marii Piramide nu se opresc însă doar la imensitatea construcției. Proporțiile piramidei sunt astfel realizate încât să se obțină în interior acel efect specific” de piramidă”, care a fost constatat și validat de știința contemporana abia la jumătatea secolului XX, dar pe care se pare că cei care au construit piramida îl cunoșteau cu exactitate. Efectul de piramidă constă în manifestarea unor fenomene inedite și remarcabile datorate energiilor formei. Acest efect este maxim atunci când dimensiunile piramidei respectă anumite proporții și este orientată exact pe direcțiile cardinale, iar punctul în care se manifestă cel mai intens efectul de piramidă este situat pe axa verticală a piramidei, la o treime din înălțimea ei.

Astfel, camera principală a piramidei, denumită și” camera Regelui” este amplasată pe axa verticală la o proporție de 1/3 față de bază și la 2/3 față de vârf, adică exact acolo unde energiile de formă au o intensitate maximă, aceasta cu atât mai mult cu cât piramida însăși este uriașă. Efectul de piramidă are o multitudine de aplicații fizice și chiar psihice și a avut fără îndoială un rol esențial în” funcționarea” piramidei.

Remarcabilă este, de asemenea, și precizia formei piramidale: potrivit măsurătorilor realizate din satelit s-a constatat că vârful Piramidei lui Keops este deviat cu doar 6 milimetri față de verticala ridicată din centrul bazei, bază ce are o suprafață de mai mult de 5 hectare (adică aproape cât șapte terenuri de fotbal)! A plasa unele peste altele mai mult de două milioane de blocuri de piatră de zeci de tone fiecare, a le îmbina perfect și a obține în final o descentrare de doar 6 mm raportat la 148 metri înălțime (și asta, chipurile, folosind doar funii de viță de vie), reprezintă o precizie uimitoare, pe care constructorii de azi în niciun caz nu o pot egala. Nici măcar telescoapele moderne nu sunt construite cu o asemenea precizie.

Mai mult, complexul arhitectural de la Gizeh este amplasat pe suprafața globului pământesc exact acolo unde lungimea paralelei corespunzătoare acelui loc este egală cu lungimea liniei de longitudine, fapt pentru care s-a considerat că acest complex a fost construit în „centrul lumii”. Cele patru laturi ale piramidelor se aliniază cu o mare precizie cu cele patru direcții cardinale indicate de o busolă, instrument ce a fost însă inventat de civilizația occidentală abia la câteva mii de ani după construcția piramidelor.

În plus, împărțind perimetrul bazei la dublul înălțimii piramidei obținem numărul (pi 3,14), cu câteva zecimale exacte; dublul perimetrului bazei reprezintă valoarea unui minut de grad pe meridianul Ecuator; înălțimea piramidei înmulțită cu 1 miliard aproximează distanța medie de la Pământ la Soare, iar greutatea piramidei înmulțită cu o sută de miliarde reprezintă valoarea greutății planetei. De asemenea, se pare că proporția de aur, (1,618033), prezentă pretutindeni în natură (ca rație a șirului lui Fibonacci, șir ce exprimă prin termenii săi legea universală a dezvoltării naturale) a fost în mod sistematic utilizată și la realizarea piramidelor.

De asemenea, merită să ne întrebăm cum erau iluminate coridoarele și camerele piramidelor egiptene. Arheologii susțin că erau folosite torțe. Însă nicăieri pe tavan nu se vad nici cele mai mici urme de funingine sau fum! În plus, nu există suficient oxigen în interiorul acestor camere pentru a susține arderea unei torțe. Unica soluție care ar putea explica modul lor de iluminare rămâne folosirea unei surse de lumină artificială. Ei bine, în complexul egiptean Dendera, pe pereții unei cripte subterane care a fost mereu ținută secretă și unde aveau acces doar marii preoți, există anumite basoreliefuri ce se aseamănă surprinzător de mult cu ceea ce sunt becurile din ziua de astăzi.

Un alt aspect care intrigă - așa cum arată, de exemplu, arheologul și scriitorul american David Childress sau cercetătorul american David Wilcock - este acela că perimetrul bazei Piramidei lui Keops este egal cu cel al Piramidei Soarelui din legendarul oraș Teotihuacan (nume care, în traducere, înseamnă „Orașul zeilor”) aflat în Mexic la mii de kilometri distanță și într-o cu totul altă cultură. Această surprinzătoare corelație sugerează o legătură între cele două civilizații…

Foarte semnificativ este și faptul că dispunerea geometrică a celor trei piramide egiptene de la Gizeh reproduce cu precizie poziția celor trei stele ce alcătuiesc constelația Orion, așa cum erau ele dispuse acum 10.500 ani, perioadă considerată de mai mulți cercetători ca fiind chiar aceea în care piramidele au fost construite. Pentru mai multe detalii în acest sens se poate consulta lucrarea egiptologului francez Robert Bauval, The Orion Mystery.

Referitor la datarea complexului de la Gizeh și a civilizației care a construit toate acestea, este semnificativ să notăm și câteva observații care au fost făcute asupra celebrului Sfinx, aflat în imediata vecinătate a piramidelor. În anul 1972 egiptologul american John Anthony West a constatat, analizând cu atenție suprafața Sfinxului, că acesta nu prezintă urme ale eroziunii nisipurilor, ci ale unor torente de apă! Mai mult, aceste urme ale apelor arată că Sfinxul a fost supus acestui tip de eroziune cel puțin 1.000 de ani. Fiind cunoscut faptul că Deșertul Sahara are o vechime de cel puțin 8-9.000 de ani, înseamnă că Sfinxul trebuie datat la cel puțin 9-10.000 de ani. Dovezile în acest sens sunt foarte clare, singura „problemă” fiind aceea că după teoriile convenționale ale istoriei la vremea aceea… nu existau oameni capabili de o asemenea construcție. Se pare că totuși nici acest fapt nu a fost considerat de către oficialitățile academice ale istoriei ca fiind un argument suficient de puternic pentru a accepta să fie realizate anumite modificări de viziune. Poziția oficială a fost și a rămas aceea că piramidele au fost construite în jurul anului 2560 î.e.n. (doar pentru a servi ca mormânt faraonului Khufu). Am putea spune - mai în glumă sau mai în serios - că și în acest caz autoritățile au avut și au în continuare acea atitudine exprimată de zicala: „Nu mă mai plictisi cu faptele. Eu mi-am format deja părerea.”

Complexul piramidal din Mexic

O altă observație semnificativă este aceea că în mod asemănător complexului Gizeh din Egipt, au fost realizate și alte edificii în corespondențe precise cu anumite stele sau constelații, ceea ce denotă cunoștințe astronomice deosebit de avansate. Astfel, conform studiilor realizate de către cercetătorul american Hughes Hollister Jr. Și prezentate de fizicianul Nassim Haramein, în ruinele anticului oraș Teotihuacan, aflat în Mexic, topografierea edificiilor principale (Piramida Soarelui, Piramida Lunii, Piramida lui Quetzalcoatl etc.) evidențiază faptul că proporțiile distanțelor relative dintre aceste edificii descriu într-un anumit mod toate orbitele sistemului nostru solar, inclusiv ale planetelor Neptun și Pluto, care în astronomia modernă au fost descoperite abia în anul 1846 și respectiv 1929!

Cum se face că acești oameni de acum câteva mii de ani știau de existența tuturor planetelor sistemului nostru solar (deși doar câteva sunt vizibile cu ochiul liber), ba chiar mai mult, ei le-au calculat și distanțele orbitale, demonstrând deținerea unor cunoștințe extrem de complexe?

Piramidele din China

Impresionante prin mărimea și vechimea lor sunt și zecile de piramide aproape necunoscute care se află în China și care au ajuns deja să fie acoperite de pământ, vegetație și chiar de așezări umane. Aceste piramide au fost evidențiate și prin imaginile din satelit și ele datează din perioade atât de îndepărtate, încât istoria Chinei nu mai are referiri consemnate despre acestea. Aproximativ 38 de piramide se află la 25-35 km nord-vest de Xi’an, pe Câmpiile Qin Chuan din Provincia Shaanxi.

Ele nu sunt cunoscute în lume deoarece autoritățile comuniste din această țară le țin ascunse de ochii occidentalilor. Aceste piramide au vârful plat și, prin urmare, sunt mai asemănătoare ca formă cu piramidele de la Teotihuacan, aflate la nordest de Ciudad de Mexico, decât cu piramidele din Giza, Egipt. Cercetătorii estimează că, deși în China au fost scoase la iveală până în prezent numeroase piramide și monumente străvechi, este posibil ca încă să fi rămas nedescoperite un număr foarte mare dintre acestea.

O piramidă antică, mai mare decât cele din platoul Giza din Egipt, există în apropierea orașului chinez Xi’an. Primele mențiuni despre Piramida Albă au apărut în Occident în anii ’40, atunci când pilotul britanic James Gausmann a relatat prezența probabilă a acesteia lângă orașul Xi’an. Accesul arheologilor occidentali a fost restricționat pentru o mare perioadă de timp, dar atunci când restricțiile au fost ridicate, aceștia au scos la iveala numeroase alte monumente antice. La acel moment, Marea Piramida Albă nu se afla încă printre ele iar arheologii începuseră deja să se gândească la un mit fără acoperire reală.

Însă, cercetătorul rus Maxim Yakovenco a reușit să identifice piramida care se aflase de-a lungul anilor chiar sub ochii specialiștilor. Este vorba despre Muntele Liangshan, aflat la circa 80 de kilometri de orașul Xi’an. În aparență, Marea Piramidă Albă chiar seamănă cu un munte, doar un ochi experimentat putând face diferența dintre o formă naturală de relief și una creată de mâna omului.

„Există o evidentă contribuție a omului în așezarea pietrelor acestui munte. Rezultă că Muntele Liangshan este în realitate o colosală construcție pierdută de aproape un mileniu și jumătate… Marea Piramidă Albă”, afirma Maxim Yakovenco.

Nassim Haramein consideră că guvernul chinez nu vrea ca vesticii să afle despre aceste construcții, deoarece în legendele piramidelor se vorbește despre zei blonzi cu ochi albaștri care le-au construit. Ar fi greu de crezut că strămoșii chinezilor arătau ca niște europeni, așa cum ar trebui să accepte și ideea că multe dintre descoperirile antice nu le aparțin, ci le-au primit de la zeii veniți din cer.

Mitologia chinezească indică faptul că omul, încă din cele mai vechi timpuri, a avut contact cu civilizații extraterestre sau zeități. Datorită faptului că aceste piramide au vârful turtit se presupune că deserveau la aterizarea navelor spațiale. Când călugării de la o mănăstire locală au fost întrebați despre aceasta, ei au răspuns că formațiunile sunt foarte vechi, de peste 5.000 de ani. „Piramidele acestea sunt de pe vremea unor regi care domneau peste pământurile acestea, însă ei nu erau pământeni, ci aparțineau altor lumi, erau descendenții fiilor Cerului, ce au venit pe această planetă cu dragonii lor de metal”, le-au spus călugării. Interesant este și faptul că mulți dintre localnicii din zona Câmpiei Shian susțin că sunt urmașii unor civilizații extraterestre care au construit și piramidele și care în trecut au vizitat de mai multe ori Terra. Această ipoteză este susținută și de autorul vienez Peter Krassa.

Complexul piramidal din Guatemala

Vechea civilizație Maya rămâne în continuare plină de mistere. Oamenii de știință au eșuat în dezlegarea multor secrete ale acestei culturi, precum piramidele, hieroglifele sau cunoștințele despre astrele cerești. Vârsta de aur a acestei civilizații a luat sfârșit către finalul secolului al IX-lea. Orașele au devenit dintr-o dată pustii și tăcute. Lianele și rădăcinile copacilor au pătruns prin zidurile de piatră ale templelor și piramidelor. Populația extrem de numeroasă a orașelor a dispărut fără urmă. Nu se cunoaște nici în prezent motivul și locul dispariției. Orașul mayaș Tikal din Guatemala a constituit ultima mențiune istorică a unei așezări maya, în anul 869 d.H.

Se remarcă faptul că cei care au realizat complexul piramidal de la Tikal posedau cunoștințe astronomice avansate, aici fiind și unul dintre cele mai mari situri arheologice din lume. Aranjarea piramidelor principale imită perfect dispunerea stelelor din constelația Pleiadelor. Se pare că piramidele din Tikal au avut chiar un rol esențial în împărțirea pe segmente a calendarului mayaș. Legendele spun că mayașii sunt urmașii direcți ai civilizației dispărute a atlanților.

Un vast complex de piramide mayașe a fost descoperit în 2009 și în Mirador, Guatemala. Acoperit complet de vegetația junglei, acest complex are totuși - așa cum afirmă dr. Richard Hansen, arheolog la Idaho State University -, mărimea uriașă a orașului Los Angeles din zilele noastre. Observată mai întâi din elicopter, cea mai mare piramidă din acest complex pare să fie și una dintre cele mai mari ca volum din lume. Vestigiile descoperite au o mare importanța istorică pentru că preced venirea conchistadorilor spanioli cu cel puțin un mileniu.

De asemenea, piramide uriașe, acoperite de straturi groase de zăpadă, au fost identificate și în Antarctica. Prin faptul că ele nu ar fi putut fi construite decât atunci când teritoriul Antarcticii era o zonă cu o climă mult mai uscată și mai caldă, ele au fost estimate ca având o vechime chiar mult mai mare decât piramidele din Egipt.

Piramidele din Europa

Piramide au fost descoperite și în Europa. Chiar în România a făcut senzație declarația unui profesor universitar, Ioan Țiclean, care afirmă că „Noi i-am învățat pe egipteni să facă piramidele”. Profesorul de la Facultatea de Geologie din București vine cu argumente științifice în favoarea tezei conform căreia Vârful Toaca din Masivul Ceahlău este în realitate o piramidă. El afirmă că, din punct de vedere geometric, Vârful Toaca este constituit în partea inferioară dintr-un trunchi de piramidă, continuat cu un vârf piramidal teșit. Primul semn de întrebare l-a ridicat baza absolut pătrată a trunchiului de piramidă, cu latura de 296 de metri, înălțimea totală a acestei forme de relief fiind astăzi de 107 metri. În al doilea rând, este aproape imposibil ca două creste să se intersecteze, în mod natural, la exact 90°. Nu în ultimul rând, unghiul pantei de pe partea de nord a vârfului (mai ferită de eroziune decât celelalte) este de 52°, același ca și la faimoasa Piramidă a lui Keops. Plecând de la acest unghi, s-a făcut reconstituirea piramidei, așa cum arăta ea inițial. Similitudinile cu Piramida lui Keops sunt tulburătoare: construcția egipteană are una din fețe aproape perpendiculară pe direcția nord, iar fața similară a Vârfului Toaca se abate cu doar 13° de la aceeași direcție, raportul între lungimea laturii și înălțime, folosit de arhitecții egipteni, are aceeași valoare cu cea în care se încadrează și piramida reconstituită pe Toaca.

În Europa, unele piramide sunt de dimensiune mică, cum ar fi cele din Insulele Tenerife, Spania, mai exact în localitatea Guimar sau din sudul Franței, la Falicon. Dacă cele din Spania au fost catalogate ca fiind construite în secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea (apreciere greu de crezut totuși), cele din Franța sunt acceptate ca având o origine și o vechime necunoscută încă. În plus, piramida de la Falicon prezintă și încăperi subterane. Sala subterană a fost descoperită de către Domenico Rosetti (un avocat, mare admirator al artei și al culturii) în anul 1803. Ea măsoară aproximativ 20 de metri în diametru. În partea de est a sălii se află un altar cu șapte trepte. La capătul sălii sunt două găuri în pământ. Una nu este adâncă, iar cealaltă seamănă mai mult cu un coridor lung, vertical, care duce într-o încăpere înaltă de 20 de metri, situată la o adâncime mai mare și unde se află o altă piramidă, înaltă cam de 10 metri. Potrivit lui Robert Charroux, deasupra intrării ar fi fost atârnată până în anul 1921 o svastică, simbol întâlnit și în străvechea Indie și chiar în străvechea Dacie.

O descoperire cu adevărat uimitoare a fost făcută de curând în Bosnia-Herțegovina, unde au fost remarcate mai multe piramide care erau complet acoperite de pământ și vegetație și care păreau a fi pur și simplu formațiuni deluroase naturale. Cel care a făcut descoperirea este dr. Sam Semir Osmanagich, membru al Academiei Ruse pentru Științe Naturale. Va prezentăm în cele ce urmează câteva date uimitoare ale acestor cercetări foarte recente și care continuă și în prezent. Piramidele sunt în mod evident artificiale, iar cea mai înaltă dintre ele (de 220 metri) pare să fie și cea mai mare dintre cele cunoscute pe planetă până acum. Aceste piramide sunt orientate cu o foarte mare precizie după direcțiile cardinale, ceea ce exclude o eventuală coincidență. Conform analizelor științifice cu radiocarbon, solul care le acoperă are el însuși o vechime de 12.000 de ani. Cea mai mare dintre piramide este complet acoperită de plăci rectangulare care au proprietăți de duritate și impermeabilitate cu mult superioare celor moderne, conform institutelor de specialitate din Bosnia, Italia și Franța.

Din valea celor cinci piramide descoperite până acum pornește în subteran o rețea de tuneluri ce are peste 14 kilometri lungime. O echipă de fizicieni a detectat o rază de energie de o natură necunoscută pentru tehnologia actuală, care încă și acum este emisă în mod continuu din vârful celei mai mari piramide, iar această rază de energie emite un sunet specific de rezonanță. În anul 2011 s-a detectat faptul că labirintul subteran este complet ecranat față de radiațiile exterioare.

În adâncime au fost descoperite câteva camere și un lac ce au un nivel de ionizare de 43 de ori mai mare decât cel obișnuit, având în felul acesta foarte mari proprietăți de vindecare și de regenerare.

Paul von Ward, absolvent al Universității Harvard, declara: „Valea Piramidelor din Bosnia este cel mai important sit arheologic din lume, piramidele bosniace fiind mai mari decât piramidele egiptene. Este o lovitură puternică dată istoriei convenționale.” Arheologul egiptean dr. Nabil Swelim nu neagă această ipoteză: „Este cea mai mare piramidă din lume, o construcție de o mare importanță pentru întreaga omenire. Este o descoperire de necrezut.”

Merită să ne întrebăm acum: Cine a realizat toate aceste construcții gigantice care sunt atât de asemănătoare între ele și care sunt răspândite peste tot în lume? Să fi avut diferite popoare „primitive” această preocupare obsesivă, mai ales că este foarte dificil să explicăm modul în care le-au construit? Este semnificativ să observăm în acest sens un aspect care la prima vedere pare paradoxal: din cele peste un milion de hieroglife care s-au păstrat până în prezent pe pereții templelor și mormintelor Egiptului antic, observăm că deși vechii egipteni aveau obiceiul să descrie în detaliu toate activitățile pe care le făceau - cum mâncau, cum se spălau, cum făceau dragoste etc. -, ei nu au descris deloc modul în care au construit piramidele! Ori, din ceea ce susține versiunea istorică oficială, reiese că aceasta a fost una dintre activitățile lor majore. Cum ar fi putut atunci să omită tocmai aceasta? De altfel, dacă ar exista o asemenea descriere în hieroglifele egiptene în care să se arate cum au adus uriașele blocuri de piatră pe butuci și cum le-au urcat pe un plan înclinat prin munca a mii de muncitori, atunci am fi avut cel puțin o referință istorică foarte solidă, pe care fără îndoială că adepții versiunii oficiale ar fi evidențiat-o din plin.

În realitate, această întreagă teorie a construcției piramidelor prin mijloace rudimentare nu este decât un sistem de idei foarte convenabil pentru cei care vor cu tot dinadinsul să acopere un adevăr fundamental și care devine din ce în ce mai evident: piramidele din Egipt nu au fost construite de către egipteni, cel puțin nu de către aceia de care ne spune istoria oficiala. Ele au fost construite de către o civilizație anterioară celei a Egiptului antic și mult mai avansată decât aceasta. Există de altfel unele texte antice egiptene care conțin afirmații pe care istoricii convenționali le-au considerat a fi metaforice și care spun că piramidele se află acolo „dintotdeauna” și că „Omul se teme de Timp, iar Timpul se teme de Piramide”.

Mai mulți oameni de știință, printre care dr. Carmen Boulter, profesor la Universitatea Calgary din Canada, egiptologul și arheologul John Anthony West sau geologul Robert Schoch de la Universitatea din Boston, SUA, au adus argumente foarte serioase prin care au arătat că civilizația Egiptului nu a reprezentat o dezvoltare, ci o „moștenire” a unei civilizații mult superioară și mult mai veche. Civilizația Egiptului antic este oricum o enigmă a istoriei pentru că ea era considerată ca fiind una fără „copilărie”, apărută brusc într-o stare de înflorire culturală și spirituală…

Această situație se repetă și în cazul celorlalte civilizații antice care au pe teritoriul lor piramide. În niciunul dintre textele sau inscripțiile antice ale mayașilor, incașilor, chinezilor, japonezilor sau ale altor tradiții nu apare scris nimic de genul: „Noi am făcut aceste piramide gigantice și iată cum am procedat”. În schimb, în multe dintre textele lor străvechi se afirmă că în trecutul îndepărtat au fost învățați și ajutați de către „Fiii Soarelui” sau „Zeii Soarelui” și, tocmai de aceea, mai toate aceste tradiții antice au avut un cult deosebit pentru astrul solar. Desigur, istoria din școlile noastre spune că toate aceste raportări la zei nu erau decât simple reprezentări religioase inspirate din natură ale unor oameni primitivi. Se pare totuși că în realitate era vorba despre personaje mult mai concrete, după cum vom detalia ulterior, atunci când vom analiza succint și categoria textelor antice.

Înainte de a merge mai departe, să observăm însă și alte câteva piramide, ce par să fie corelate într-un mod deloc întâmplător cu piramidele descrise anterior.

Piramidele de pe planeta Marte

Vălul tăcerii este așternut deocamdată și asupra altor descoperiri senzaționale ce ar putea pune istoria omenirii într-o cu totul altă lumină. În corelație cu cele expuse anterior, este semnificativ să prezentăm în continuare și alte patru structuri piramidale, care de această dată sunt de aproape zece ori mai înalte decât Piramida lui Keops din Egipt. Alături de ele se află un chip asemănător Sfinxului egiptean, dar care privește spre cer, având 500 metri înălțime și 1.500 metri diametru. Acest ansamblu a fost fotografiat pe planeta Marte în anul 1972 de către sonda spațială automată Mariner 9 în zona numită „Cydonia Region”. Ulterior, la data de 31 iulie 1976, sondele spațiale americane Viking 1 și Viking 2 au ajuns și ele, una după cealaltă, în apropierea acestui ansamblu și au realizat fotografii de la o înălțime de 1.500 km (înălțime mai mică decât cea de la care au fost realizate anterior clișee de către sonda Mariner 9), sub diferite unghiuri.

Fotografiile au evidențiat cu claritate prezența unor piramide uriașe având latura bazei de aproximativ 1.500 metri și o înălțime de 1.000 metri, care sunt perfect simetrice și dispuse la distanțe egale între ele. Detaliile giganticului chip au putut indica destul de precis nasul, gura, bărbia, orbitele și chiar conturul pupilei. Se pare că există chiar mai multe asemenea chipuri uriașe pe suprafața planetei Marte. Unul dintre savanții care au examinat aceste fotografii, West Churchman, șeful Catedrei de astronomie al Universității Berkeley-California, a afirmat că toate acestea reprezintă „indicii serioase ale prezenței unei vechi civilizații marțiene”, iar în opinia cercetătorului și scriitorului Johannes von Buttler „aceste structuri nu sunt un capriciu al naturii, ci opera unor ființe inteligente”.

Ulterior, în anul 2000, satelitul trimis de NASA, Mars Global Surveyor (MGS), a trimis aproximativ 65.000 de imagini cu detalii de pe suprafața planetei roșii. Printre cercetătorii care au studiat cu minuțiozitate aceste imagini a fost Tom Van Flandern, care a deținut timp de 20 de ani funcția de astronom-șef la Observatorul Naval al SUA, iar în prezent este președintele organizației non-guvernamentale Meta Research Base din Washington DE Analizând imaginile chipului de pe Marte, el a declarat încă din anul 2001 că „Datorită existenței clare a unor detalii tridimensionale ale chipului, vizibile din orice unghi, care se potrivesc perfect cu ceea ce par a fi nările, irisul în interiorul orbitelor, sprâncenele și buzele, probabilitatea ca această structură să apară în mod natural este de 1 la 1000 de miliarde de miliarde, ceea ce conduce dincolo de orice dubiu la concluzia că este artificială”.

Observații recente ale NASA au indicat faptul că pe planeta Marte a existat cândva și apă. În anul 2002, sonda spațială Mars Odyssey a detectat uriașe întinderi de gheață sub solul marțian, în zona polilor, iar în anul 2012, în luna iunie, o echipă de oameni de știință de la Universitatea din New Mexico, conduși de cercetătorul Francis Mecubbin, a anunțat că planeta Marte este un fel de „soră” a Pământului, deoarece conține o mare cantitate de apă în mantaua sa.

Apoi, în august 2012, observațiile transmise de robotul Curiosity, care a aterizat pe suprafața lui Marte, au evidențiat cu claritate urmele lăsate pe solul marțian de apa ce a existat cândva din abundență acolo. Aceste rezultate fac foarte plauzibilă posibilitatea ca pe această planetă să se fi dezvoltat în trecutul îndepărtat viața și chiar o civilizație avansată.

În legătură cu chipul și piramidele de pe Marte este util să menționăm - cel puțin ca pe o ipoteză ce poate fi luată în considerare - faptul că în cadrul unei conferințe naționale de presă din SUA, dr. Steven Greer, care este principalul exponent al programului public de dezvăluire a prezenței extraterestre pe planeta noastră (Disclosure Project), a afirmat că se află în contact cu persoane responsabile care cunosc „din interior” faptul că NASA știe demult că există construcții artificiale pe Marte, (cum ar fi chipul și piramidele pe care le-am prezentat pe scurt mai sus) și că aceste construcții au fost realizate de către o civilizație extraterestră acum aproximativ 45.000 de ani. Cu toate acestea, poziția oficială a NASA este aceea că Piramidele și Chipul de pe Marte sunt formațiuni naturale. Această bizară negare chiar și a indiciilor extrem de concludente în favoarea originii artificiale a acestor structuri, este din nou foarte semnificativă pentru a indica intenția oficialităților de a ascunde elemente care pot conduce la concluzii incomode pentru versiunea convențională a istoriei.