N-a fost iubire mai mare

Capitolul 1

Katie Freeman, o tânără de șaisprezece ani, cu un păr bogat, de culoarea mierii, tuns scurt, așa cum cerea moda acestui sfârșit de iunie 1923, și cu ochii verzi- albaștri strălucind de bucurie la gândul de a-și petrece această zi cu Harry Newhouse, cobora în grabă scările prost luminate ale locuinței sărăcăcioase din Rivington Street. Când a ieșit în aerul cald și umed al dimineții, în zgomotul străzii luată cu asalt de copiii dornici de joacă și de cumpărătorii ce se îndreptau spre Lower East Side în căutare de mărfuri ieftine, s-a simțit cotropită de o senzație fantastică de eliberare.

Cu Harry ea îndrăznea să se aventureze - e drept ca privitor, nu ca participant activ - în lumea din centrul orașului cu ale lui minunății ca Piaza, Waldorf-Astoria, Fifth Avenue, Tiffany, Palais Royal și Trocadero. Odată cutreierase cu Harry prin Manhattan până în zori ca să poată savura un mic dejun matinal la cofetăria de lux Child’s de la intersecția dintre 59th Street și Fifth Avenue, frecventată de lumea bună new-yorkeză.

în ultimele cinci duminici Harry îi arătase orașul lui Michelle Goncourt - la cererea imperioasă a acesteia. Dar duminica asta este a mea, își spuse Katie triumfă­toare. Ea urma să se întâlnească cu Harry în fața ma­gazinului de delicatese de unde își vor cumpăra cele

necesare unui picnic. Apoi se vor duce în Central Park, locul pe care Katie îl iubea cel mai mult din tot Manhattan-ul.

Născută și crescută în New Orleans, Michelle studia la o școală frecventată de fete din lumea bună din orașul de sus. Era frumoasă și purta haine excentrice cum­părate de la magazine de lux ca Saks, Bergdorf și Best. Cum ar fi putut Harry s-o refuze pe profesoara lor de franceză când îl rugase pe el anume s-o ducă pe Michelle în după-amiezele de duminică la Statuia Libertății, la Aquarium sau la Metropolitan Museum?

Din prima săptămână a acestui an școlar - când se cunoscuseră la ora de franceză, curs seral - Katie și Harry deveniseră prieteni apropiați. Ea nu îndrăznea să adauge un plus de conotații relației lor. Știa că Harry este hotărât să se înscrie în toamnă la City College și apoi să urmeze Facultatea de Drept. Și ea voia să meargă la colegiu. Dar din prima seară când Harry o invitase la o cafea la Garden Cafeteria după orele de clasă Kate își dorise ca el să facă parte din viața ei pen­tru totdeauna. Și erau momente când, dacă se atingeau din întâmplare, Harry o privea astfel încât era sigură că și el nutrea aceleași sentimente față de ea.

Tatăl îi murise când ea avea șapte ani, pentru că, așa după cum susținea mereu mama ei, el își pierduse dorința de a mai trăi după ce fusese țintuit într- un scaun cu roțile în urma unui accident. Mama îi murise în cumplita epidemie de gripă din 1918 - aceeași gripă care secerase întreaga familie a lui Harry.

Pe patul morții mama ei își lăsase toate economiile unei vecine pe care o rugase să se ocupe de Katie și s-o dea la colegiu. Erau banii cu care ea sperase să poată începe o viață nouă în West Bronx într-un a- partament cu parchet pe jos și uși glisante, la care să ajungi cu liftul, nu dându-ți sufletul pe scări. Mama ei urma să deschidă un magazin în Bronx. Toate doamnele din cartier vor veni să cumpere de la mine, Katie.

Mama ei murise și Katie se mutase într-o odăiță pe care o împărțea cu posaca Celia, fiica lui Ruth și Abe Kornfeld. La sfârșitul anului școlar doamna Kornfeld o trimisese să lucreze în magazinul Hearn’s de pe 14th Street.

N-ai să mai mergi la școală, îi spusese răspicat doamna Kornfeld. Mama ta nu mi-a lăsat decât o mică sumă de bani. Nu este adevărat, își zisese în sinea ei Katie, dar a început să muncească șase zile pe săptă­mână și și- a continuat studiile la seral. Săptămânal îi aducea plicul cu ceea ce câștiga doamnei Kornfeld care-i dădea doar atât cât să-i ajungă pentru biletul de călătorie și "mici cumpărături’’.

în ultimii trei ani - de când doamna Kornfeld tre­buise să recunoască faptul că soțul ei "nu mai era zdravăn la minte" - Celia insistase să țină încuiată ușa dormitorului lor tot timpul. "Tata nu face nimic rău, dar dă buzna oriunde vede o ușă deschisă".

Chiar și în vremurile bune - ca acum - Celia nu era în stare să-și păstreze o slujbă mai mult de câteva săp­tămâni. Abe Kornfeld nu lucra de ani de zile. Katie își dădea seama că doamnei Kornfeld îi vine foarte greu să întrețină familia din croitoria pe care o făcea la domici­liu, dar s-a considerat îndreptățită să nu-i pomenească nimic de faptul că după șapte luni fusese promovată într-un post mai bine retribuit. Banii pe care îi primea în plus în fiecare săptămână erau depuși într-un cont ban­car secret în speranța că-și va putea închiria o cameră după ce va fi terminat cursul seral. Nici mama ei nu s-ar fi așteptat ca ea să locuiască mai departe la fami­lia Kornfeld după ce își va fi luat diploma.

Acum, în timp ce aștepta să traverseze strada, Katie și-a dat seama dintr-o dată că uitase să-și ia trusa de farduri și rujul pe care-l cumpărase de la Woolworth. S-a întors din drum pornind grăbită spre casă. Machiajul era important dacă dorea să arate ca o tânără în pas cu moda. Acesta și bluza pe care și-o cumpărase de la Klein's din Union Square, plătind a zecea parte din prețul de la un magazin din centru reprezentau pașaportul ei pentru lumea căreia spera ca ea și Harry să-i aparțină măcar prin imaginație.

A descuiat poticnindu- se ușa în grabă ca să nu în­târzie la întâlnirea cu Harry. A traversat în fugă livingul și bucătăria îndreptându-se spre dormitorul pe care-l ocupa împreună cu Celia. în celălalt dormitor, dincolo de ușa închisă se auzea un patefon cu un vechi cântec al lui Caruso - Vesti la giubba.

Katie a intrat în dormitor și din câțiva pași a ajuns la scrinul pe care-l împărțea cu Celia, a tras sertarul în care se afla trusa cu cosmeticale și rujul de buze. Dacă va alerga puțin, și-a zis ea în gând, n-o să-l facă pe Harry să aștepte mult.

Ruth... Katie s-a răsucit pe călcâie când a auzit vocea lui Abe Kornfeld. De ce fugi de mine tot timpul?

Domnule Kornfeld, sunt eu, Katie, a spus ea bâl- bâindu-se. Unde era doamna Kornfeld? Ea nu-l lăsa niciodată singur în casă. Fie ea, fie Celia erau întot­deauna cu el. Sunt eu, Katie, a repetat ea anemic în timp ce el a intrat în cameră cu pasul lui târșit.

Era un bărbat mic de statură, obez, cu câteva smo­curi de păr cărunt și ochi căprui decolorați, cu o per­manentă impresie de nedumerire în ei.

Ruth, de ce trebuie să așteptăm să se facă întune­ric ca să ne băgăm în pat? Mie îmi place s-o facem și când e ziuă.

Eu sunt Katie, a repetat ea în panică în timp ce brațele lui păroase au atins-o. Doamna Kornfeld se va în­toarce în curând. Duceți-vă la dumneavoastră în cameră și ascultați muzică până vine dânsa, l-a rugat ea.

Eu vreau s-o facem acum. Abe a tras-o cu brus­chețe spre trupul lui fleșcăit și a început să-i pipăie sânii. Uneori ești rea cu mine, i-a reproșat el.

Katie era imobilizată de masa de carne ce-i strivea trupu-i micuț și subțire în timp ce o mână încerca să-i ridice fusta scurtă.

Domnule Kornfeld, nu! a protestat ea luptându-se să se elibereze. Dați-mi drumul! Abe, nu!

Abe! s-a auzit vocea poruncitoare a lui Ruth Kornfeld. la-ți mâinile de pe ea. în clipa asta, Abe!

Ascultător și revenind treptat la realitate, Abe i-a dat drumul și s-a întors spre Ruth.

Am... am crezut că ești tu, a spus el bâlbâindu- se și îngrozit ca un copil. Crede-mă, Ruth!

Du-te în camera ta, Abe, i-a cerut ea acum cu blândețe în glas. Du-te și ascută muzică. O să vin și eu într- o clipă. A așteptat ca Abe să plece, apoi s- a întors spre Katie. N-a vrut să-ți facă nici un rău, Katie. Atâta doar că uneori el este confuz. N-o pune la inimă, a adăugat ea brusc pe un ton amenințător. Să nu-i spui Celiei. Să nu spui la nimeni.

Nu, doamnă. Dacă soția tui nu s- ar fi întors, el ai fi violat-o. Cum ar putea să nu se mai gândească la ceea ce s-a întâmplat?

Ieși iar în oraș cu Harry Newhouse? Pe un ton indiferent, aproape sfidător, a adăugat. Harry ăsta întot­deauna își dă aere.

Vrem să mergem în Central Park, i-a spus ea încă tremurând și cuprinsă de frisoane din cauza lui Abe.

Ei bine, du-te, i-a spus doamna Kornfeld cu aro­ganță, dar Katie și-a dat seama că era enervată din cauza purtării lui Abe. Și încuie ușa întotdeauna când intri în dormitor.

Katie putea citi gândurile doamnei Kornfeld: Ai lăsat ușa deschisă - tu ți-ai căutat-o. Și dintr-o dată a în­țeles de ce Celia era întotdeauna posomorâtă, de ce îi displăceau atât de mult bărbații, De ce insista să țină ușa dormitorului încuiată. Cum avea să suporte să mai trăiască sub acest acoperiș după cele întâmplate astăzi?

Katie a părăsit casa cu mintea năucă și a coborât în fugă scările. De ce tremura în halul ăsta? Nu se întâm­plase nimic. Dar, dacă doamna Kornfeld ar mai fi întârzi­at puțin, Abe ar fi răsturnat-o în pat.

Ea știa ce se se putea întâmpla între un bărbat și o femeie când ajungeau în pat. Fetele de la magazin și de la școală discutau despre asta în șoaptă și cu vorbe cu subînțelesuri. Noua casieră de la ei făcea caz de pre­zervativul pe care-l purta în trusa de farduri ca să "nu cadă pe bec" dacă se culca cu vreun băiat.

Katie -a fost străbătută de un fior când și-a amintit trupul obez al lui Abe lipindu-se de al ei. Se simțea furioasă, îngrozită și neajutorată.

*

Harry își căuta jacheta albastră din flanel în șifonier, jachetă care stârnise multe înălțări din sprânceană în urmă cu opt luni când venise cu ea acasă de la Brooks Brothers. După ce a găsit-o, a pus-o pe braț. Nici unul din membrii familiei vărului său nu trecuse vreodată pragul magazinului Books Brothers. Când vreunul dintre ei îmbrăca un flanel era doar ca să-i tină de cald. Dar jacheta lui de la Brooks Brothers - care-l costase sala­riul pe o lună - Ti dădea lui Harry încredere în el și-l făcea să se simtă egal cu acei ale căror venituri erau cu mult mai mari decât ale lui.

S-a încruntat când și-a examinat chipul reflectat în oglinda pătată ce atarna deasupra scrinului dintre patul iui și al lui Izzy. Tânărul din oglindă părea nonșalant și sigur pe ei însuși, aar in sinea iui Harry era ouiversai oe evenimentele din ultimele patruzeci și upi ue ore.

Domnul Ryan îi promisese o promovare ca funcționar cu prima ocazie. Ticăiosul bătrân spunea tuturor din birou că "Harry Newhouse are cea mai formidabilă me­morie pe care a întâlnit-o vreodată", ceea ce îl va ajuta mult ca să intre la Facultatea de Drept - după ce va fi absolvit colegiul - dacă lucra ca funcționar într-un birou de avocatură.

El învățase să șofeze așa că îl ducea pe Ryan cu mașina la hoteluri ieftine unde se întâlnea cu tot felul de fufe, apoi îl aducea înapoi la birou. Dar Ryan dăduse postul nepotului unui client iar el rămăsese tot băiat bun de alergătură.

Bună, Harry - și-a vârât Izzy capul pe ușă cu un zâmbet ce i se lățea pe tot chipul. 0 să lipsești tot restul zilei?

Probabil...

Ceilalți din familie sunt plecați la Coney Island, a continuat Izzy. Nu te întoarce înainte de opt pentru că o aduc aici pe Dolly, a spus el făcându-i cu ochiul.

N-o să mă întorc înainte de opt, i-a promis Harry. Și fii atent... a spus el pe un ton glumeț. Ai zis că n-ai de gând să te însori înainte de 30 de ani.

Sfinte Sisoe, nu, i-a întors-o Izzy. Când sunt atâtea tipe care mor să se culce cu mine!

în timp ce cobora scările și-a forțat mintea să nu se mai gândească la promovarea pe care și-o dorea de atâta vreme și de care nu avusese parte. în schimb, s-a concentrat pe descoperirea umilitoare pe care o făcuse la școală că Michelle plecase la New Orleans fără să-și ia rămas bun de la el.

Și-a terminat școala, îi spusese domnișoara Fenwick, așa că a plecat acasă ca să-și anunțe logod­na. Se mărită în octombrie.

Cu cine? întrebase el. Deci tot timpul cât fuseseră împreună ea era logodită cu altcineva.

Nu știu, îi răspunsese domnișoara Fenwick. Cu un student de la Princeton. Ea a venit aici la școală ca să fie mai aproape de el.

Michelle venise la New York ca să fie aproape de un student de la Princeton, dar în prima seară cînd își făcuse apariția la grupul de ajutor social îl rugase pe Harry - și domnișoara Fenwick se arătase entuziasmată

ca în zilele de duminică să-i arate orașul. în prima duminică o dusese la Statuia Libertății. Pe vapor, când se întorceau în oraș, îl invitase în apartamentul ei, în care locuia cu o mătușă care scria articole la reviste pentru femei. Dar mătușa ei plecase în Europa cu o seară mai înainte.

Mi-a lăsat un frigider plin, îi spusese Michelle cu nonșalanță. Putem să luăm cina împreună. Sper că știi să pregătești o cafea, adăugase ea chicotind.

O să fac cafeaua, îi promisese Harry simțindu-se brusc cuprins de nerăbdare și de neliniște. O să-și dea, oare, seama că până acum nu m-am culcat cu nici o femeie? s-a întrebat el plin de teamă. Acum era bucuros că Izzy îi povestise atât de multe despre aventurile lui amoroase. Dintr-o dată a simțit că abia aștepta să fie cu Michelle.

Mătușa lui Michelle locuia într-un apartament elegant dintr-o casă de pe Fifth Avenue. Pe Harry l-au impre­sionat mobila veche și draperiile bogate. în bucătărie a văzut pentru prima oară în viața lui un frigider.

Pune de cafea, i-a cerut Michelle.

Vocea-i melodioasă, cu accent sudic parcă era a unei Circe moderne care-l ademenea spre a-l avea sub puterea ei.

Dorința ta este un ordin pentru mine, i-a răspuns el cu un zâmbet tandru încercând să-și imagineze cum ar fi jucat o asemenea scenă John Barrymore.

Chiar'așa? l-a provocat ea făcând o pauză înainte de a deschide frigiderul.

Pune-mă la încercare, i-a răspuns el, inima bătân- du-i cu putere, mai-mai să-i sară din piept.

Du-mă în dormitor și fă dragoste cu mine, i-a cerut ea. După aceea vom mânca.

Arată-mi numai direcția, a rostit el tărăgănat și s-a înroșit când ea și-a coborât privirile spre penisul lui în plină erecție.

Ești exact în direcția cea bună, Harry, i-a spus ea râzând și și-a înălțat fața spre el.

Ea l-a sărutat cu totul altfel decât cele câteva fete pe care le strânsese în brațe pe holuri întunecoase. Și-a amintit de poveștile lui Izzy și a început să-i crâm- poțească buzele.

Oho, a murmurat ea în pauza dintre două săruturi. Mi-am imaginat eu că ești plin de tempera­ment. L-a luat de mână și au ieșit din bucătărie, au tra­versat holul și s-au îndreptat spre unul din dormitoare. Ai un prezervativ? l-a întrebat Michelle când au ajuns în prag.