Cartea Cartilor – volumul I si II

CUPRINS:

PREFAȚĂ.7

CUVÂNT ÎNAINTE.

PARTEA I.

ÎN CĂUTAREA TRECUTULUI MISTERIOS

1. DESCOPERIRI.

Atenție la foc. Paratrăsnetele lui Solomon. O bibliotecă foarte veche. Hărțile lui Piri Reis. Misterul Porții Soarelui. Viața este fantastică.

2. STRĂMOȘII SUPERIORI.

Incertitudinile preistoriei. Glozel este autentic. Drama preistoriei. Porcul.

3. EPOCA PIETREI, INVENȚIA SPECIALIȘTILOR ÎN PREISTORIE.

Pământul pe o orbită privilegiată. Exodul de la o planetă la alta. Nesupunerea genială a Evei. Destinul oamenilor. Șase erori clasice. Acum 30000 de ani: fier și galvanoplastie. Paleoliticul și Neoliticul: invenții ale specialiștilor în preistorie. Trucarea datărilor. Rezumatul celor mai vechi civilizații ale lumii.

4. STRĂMOȘII NOȘTRI NU AU FOST MAIMUȚE.

Nimic nou sub soare. Să fie omul în regresie? Ei prelucrau bronzul… dar nu lau inventat! Nu ne tragem din maimuță. Omul este extraterestru. Ipoteza extraordinară. Opt grefe de inimă acum o sută de mii de ani. Schelete de o sută de mii de ani. Operația doctorului Chris Barnard. Inimă grefată pe timpulfaraonilor. Inițiatorii extratereștri.

5. VIAȚA ȘI INTELIGENȚA.

Viața primitivă în cosmos. Dumnezeu este continuumul spațiu-timp. Atum, zeul-atom. Zeii atomici. Timpul închis. Cum se naște inteligența. Cromozomii-memorie ai naturii.

6. CROMOZOMII-MEMORIE.

Imaginile-dorințe. Uluitorii cromozomi-memorie. Misterele visului. Amintiri din viețile anterioare. Clarviziunea și cromozomii. Migrația animalelor. Incursiune panoramică asupra Occidentului. Hiperboreenii și atlanții. Ram părăsește Celția. Arya, sanscrita și Vedele.

7. CELE CINCI INSULIȚE DE PE GLOB.

Imaginați-vă anul 10000 î. Hr. Valurile ating două mii de metri. Apariția a cinci insulițe. Foarte puțini supraviețuitori. Cazul egiptean. O femeie poate reface lumea.

8. CONTINENTE DISPĂRUTE.

Hiperboreea. Țara Mu. Teoria lui Wegener. Tezele lui Hoer-biger. Invazii lunare. Secretele distruse.

9. CIVILIZAȚII PIERDUTE.

Stâlpul lui Așoka. Este construit din fier impur. Valea Minunilor. Oamenii din Bego.

10. ATLANTIDA.

Informațiile oferite de Critias. Atlantida este înghițită. Dovezile existenței Atlantidei. Arhivele secrete. Misterul guanșilor.

11. TIAHUANACO.

Orașul cel mai vechi din lume. Aeronava lacului Titicaca. Limbajul sforicelelor. Oamenii albaștri.

12. CIVILIZAȚIA CELȚILOR.

ESTE MAMA TUTUROR CIVILIZAȚIILOR.

Nici o piramidă în Mexic. Piramide celtice din beton. Tumuli, piramide și dâmburi. Celții navigatori. Celții au descoperit America cu zece mii de ani înaintea lui Columb. Femeia albă din Leni-Lenapes. Popol Vuh a fostfalsificat. Mexicanii au venit din Europa. Unii mayași se întorc în Europa. Megaliții celtici de la Venta. Ihule. Oare incașii sunt celți? Oare au mințit Pitagora, Herodot și Aristotel?

13. CIVILIZAȚIILE MISTERIOASE:

ÎN SCOȚIA, FRANȚA, SARDINIA, MALTA.

Răzbunarea zeului Azuria. Craig Phoedrick. Fortărețele vitrificate din Creuse. Pietrele arse. Ipoteza druidului E. Coarer-Kolandan. Turnurile din Scoția. Dun Aengus. Civilizațiile nura-ghilor. Un templu informă de mână. Hipogeul din Hal-Saflieni. „Obezele”. Mater cu cap interschimbabil.

14. MÂNIA CERULUI.

O dată: Venus în 3000 î. Hr. Lumină asupra grotelor din Lascaux. Martori irecuzabili. Quasarii și potopul. Meteoriții și potopul. Pietre misterioase și meteoriți. Glaciologii: potop în urmă cu 12000 de ani.

15. VENUS, PLANETA STRĂMOȘILOR NOȘTRI.

Sfârșitul lumii la fiecare zece mii de ani. Polul Nord era la sud. Venus invizibilă acum patru mii de ani. Tăblițele de la Tirvalur. Tăblițele babiloniene. Sumerul și Biblia.

16. INIȚIEREA ÎN TIMPURILE PRIMORDIALE.

Primele secrete păzite. Scrierea misterioasă. Oameni mascați care ieșeau doar noaptea… Adevărata inițiere. Cei care au ucis balaurul. Adevărații inițiați. Inițiații vorbesc. Ei nu știau totul.

17. SCRIEREA CROMOZOMICĂ ȘI PĂCATUL.

Psihosfera. Marea teamă ancestrală. Azilurile păcii. Scrierea biologică. Inventarea numelui. Poreclă sau nume cromozomic. Să huiduim femeia! Două greutăți, două măsuri. Noțiunea de rasă. Întreaga natură este rasistă. Păcatul mortal.

18. FECIOARELE NEGRE.

Antirasism cosmic. Eva, Isis și fiicele lui Lot. Doamna neagră din peșteri. Amanți insoliți. Supraomul geneticianului J. Korke. Metișii vor schimba fața lumii.

19. SECRETUL DOCTORULUI CABRERA.

27 aprilie 1973 – Apocalipsă în pampas. Cavernele secrete ale doctorului Cabrera. Un univers de pietre inteligente. Arhivele scrise înaintea potopului. Biblioteca primistorică de la Ica. Specialiștii în preistorie contestă. În vremurile primistorice: lupe și telescoape. Ce spune „piatra cu astronomi”. Cometa misterioasă. Atlantida acum două sute de milioane de ani. Lupta dintre oameni și dinozauri. Cezariană sub anestezie. Tehnica strămoșilor. Grefa de inimă în paisprezece imagini. Profesorul Bohn este de acord cu doctorul Cabrera.

20. CANDELABRULDIN ANZI.

Urme misterioase. Mracolul nisipului de aur. Candelabro de Los Andes. Ker Lan din Paracas.

21. MISTERUL DE LA NAZCA.223

Paul Kosok descoperă pistas. Condorul și omul cu lama. Linii și piste în toate direcțiile. Un teren de aterizare preistoric. Păianjenul, spirala și maimuța. Condorul, mesagerul zeilor. Tumulii și amfiteatrele din Anzii Cordilieri. Marele Zid din Peru. Nazca văzută de la sol. Dimensiunile exacte ale Tridentului. Trei sanctuare: Paracas, Ica, Tiahuanaco. Observatorul celor patru coline. O pistă văzută îndeaproape. Kilometrul 419. Liniile albe: păsări, maimuțe, spirale. Capodopera unui inconștient colectiv. Mound builders. Monumente și pistas de origine necunoscută. Caii albi de pe coline.

22. MISTERELE PIRAMIDELOR.

Un stil atlant. Conjurația secretului. Secretul Marii Piramide. Forțele vitale ale Pământului. Piramida de la Saqqarah. Camera regelui din piramida lui Keops. Uzurpatorii de morminte. Blestemul morților. Djed-ul neutralizant. Efectul Forbusch. Pământul, planetă privilegiată.

23. MAGIA ȘI CRISTOFOR COLUMB.

Harta lui Toscanelli. Mirajul Insulelor Norocoase. Winlandul și Mexicul înaintea lui Columb. Martin-Alonzo și Vincente Pinzon. Precursorii lui Columb. Cabot atinge pământul înaintea lui Columb. Adevăratul scop: reconstruirea Templului de la Ierusalim. Sfârșitul lumii în 1656. Columb, mare-maestru al Templului. O misiune a templierilor. Columb, specialist în Cabală. Un talisman de stăpân al lumii. Un pact cu Satana.

24. CĂRȚILE SIBILINE ȘI IOANA D'ARC.

Sabia magică. Misterioasa Ioana d'Arc. Fiică de regină? Cine a ars pe rug? Este un caz magic.

25. MOISE INIȚIATUL.

Moise era egiptean. Cuvântul periculos de pronunțat, îndemnurile unui Dumnezeu gelos. Să fie acesta misterul poporului ales? Akhenaton, faraonul monoteist. Nefertiti și Moise. O religie și un șef egiptean. Moarte zeilor Egiptului.

26. ADEVĂRATELE EVANGHELII.

Botezul lui Iisus. Ebioniți = esenieni. Evanghelia de la Keno-boskion. Iisus, un esenian. Adevăratul Iisus. Iisus agitatorul. Manuscrisele de la Marea Moartă. Aleși adevărați, popor ales, popor misionar. Esenienii. Campionii adevărului. Adevăratul Mesia: Melhisedek. Stăpânul dreptății. Femeia, creatura diavolului. Cutremur pe muntele Golgota. Evreii biblici. Creștinii. Stăpânul dreptății se numea Iisus. Iisus, contestatar esenian. Ființa hermafrodită. Inițiere sau greșeală. Operațiunea Iisus. Înlocuirea lui Iisus. Mater și Lilith. Mater hermafrodita. Mater și partenogeneza. Canalul lui Muller. Îngerii și Cartea lui Enoh. Treizeci și unu de rânduri în Biblie. Fiii lui Dumnezeu. Cartea lui Enoh. Primii părinți din Hiperboreea.

27. TESTAMENTUL SECRET AL LUI SCHLIEMANN.

Schliemann ar fi fost asasinat… Regele Cronos al Atlantidei. Sulul de papirus. Vasul cu cap de cucuvea. Oricalc atlant. Steaua lui Baal. Dezvăluiri interzise. Ciudatul Hristos Mavro-thalassitis. Monedele de oricalc.

28. CEL MAI VECHI MANUSCRIS AL LUMII OCCIDENTALE.

Pentru erudiți și cititori interesați. Eusebiu se plânge că a fost calomniat. Taautos era Thot. Teologia fenicienilor. Nașterea oamenilor muritori din rasa divină. Nașterea oamenilor de rasă terestră. Cronus era muritor. Sosirea lui Astarte. Istoria este falsificată. Șarpele misterios.

29. INTELIGENȚA PLANTELOR.

Inteligența și sufletul. Inteligența florilor. Geniala orhidee. O plantă care calculează. Copacul-vigilent. Ciulinul ingenios. O plantă mai inteligentă decât un savant! Inteligență și intuiție la nivelul atomului. Dracena denunță asasinul.

30. INTELIGENȚA ANIMALELOR.

Radarul ihneumonului. Instinct și inteligență.

31. VIAȚA MATERIEI.

Strămoșii noștri din piatră. Punctele dragostei. Punctele de agresivitate. Pământul se răzbună.

32. IMAGINEA ELECTRICĂ A SEXUALITĂȚII.

Podoabele și pietrele prețioase. Explicația telepatiei. Penele și undele sonore. Colierele sunt niște condensatoare. Armonia sexuală. Swapping-ul. Mirosul sui generis și aurograma. Parfumul sexual este animal. Nasul oamenilor preistorici. Violul legitim.

33. CURENȚI TELURICI – CURENȚI AERIENI.

Locurile magice unde te simți bine. Secretul companionilor. Echlibrul lui + și -

34. DROGURI DE CĂLĂTORIT ÎN TIMP.

Suflarea zeului alb. Acest computer electronic: creierul. Drogurile de inițiere. Noha sau vinul care ia mințile. Mărul și frunza de viță-de-vie. Băuturile de inițiere. Licoarea pierdută. Al treilea ochi.

35. APA VIEȚII VEȘNICE.

Pirul halucinogen. Puterea apei de ploaie. Apa pură = moarte. Apa vieții veșnice. Evoluționismul lui Darwin. Omul se află în regresie.

36. CARTEA SECRETELOR PIERDUTE.

O lampă electrică în timpul lui Ludovic cel Sfânt. Chivotul legii: un condensator electric? Mașina lui Heron. Moise a aruncat în aer o mină. Știința popoarelor vechi. Tiberiu și geamul incasabil. Pentaclul lui Napoleon. Avionul lui Gusmao din 1709. Extraordinara invenție a lui Marconi. 1529 – La Sibiu (România) este inventată o rachetă. Invențiile călugărului Gerbert. Bomba atomică a lui Ludovic al XV-lea. Explozia din taiga. Numărul de aur al pitagoreicilor. Reînvierea mortului prin codul său genetic. Elixirul tinereții. Aparatul de filmat trecutul. O fotografie cu Tablele Legii. Iată portretul lui Hristos. Cheia enigmei.

37. CUVÂNTUL, MAIMUȚELE ȘI DELFINII.

Ereditatea prin cuvânt. Limbajul animalelor. Maimuța se trage din om. Misterul delfinului. Delfinul vorbește cu omul. Când delfinul va spune povestea oamenilor.

38. PREZICERI PENTRU PERIOADA 1970-2100.

Oare ne va accepta anul 2100?

39. AVERTISMENTUL BIOLOGILOR.

PREFAȚĂ.

Nu există nimic ascuns care să nu fie dezvăluit; nimic secret care să nu fie cunoscut.

Evangheliile.

Această carte va încerca să prezinte idei și teorii fără prejudecăți, anumite adevăruri a multor secrete ținute ascunse timp de milenii, multe dintre ele fiind apanajul doar a unor grupuri mici de oameni ce au considerat că descoperirea acestora ar putea creea un haos general al întregii umanități. Se cunoaște faptul că manipularea unei societăți poate fi făcută în două mari feluri: prin lipsa de informație și tendința populației către satisfacerea nevoilor primare sau, dimpotrivă, prin intoxicarea cu informații din ce în ce mai multe, unele veridice, altele nu, astfel încât, în final valoarea de adevăr, dorința aflării unui adevăr scade, apărând o anumită „oboseală” de a discerne din marea masă de informație adevărul care se probează. Și atunci, cui mai folosește aflarea acestuia?

Trăim într-o societate intoxicată de informație, de adevăruri și neadevăruri, mai mult sau mai puțin importante. În orice caz, abia în ultimele două secole, teoria conspirației a început să iasă cu adevărat, la lumină. Probabil că acest fapt este în strânsă interdependență cu declinul unor religii.

În trecut, oamenii considerau, de cele mai multe ori, evenimentele inexplicabile ca fiind doar Opera Divinității, fără a se mai căuta adevărul de dincolo de „scenă”… nu întotdeauna „ceea ce vezi, este și ceea ce pare a fi”. Cunoașterea acestor secrete poate ar fi putut să grăbească evoluția civilizației umane sau poate ar fi creat un haos general, așa cum s-a întâmplat întotdeauna în preajma sfârșitului unui mileniu și venirea altului nou. Teama și groaza instaurată în apropierea venirii anului 2000, privind „sfârșitul lumii” s-ar părea că ar fi fost asemănătoare și în jurul anului 1000. Aceeași teamă privind teoria fatidică a „sfârșitului lumii” se pare că se îndreaptă acum către anul 2012. Poate că păstrarea acestor secrete de către câțiva înțelepți, în temple și sanctuare a căror locație nimeni sau aproape nimeni nu o cunoștea, au făcut ca timp de zece mii de ani, o sută de mii de ani sau poate chiar mai mult – cărțile secretelor privind planeta albastră, apariția omului, a civilizațiilor umane și, de ce nu, a civilizațiilor extraterestre, a trecerii în timp și spațiu, a vieții umane în esență, toate au fost cufundate într-un somn profund și liniștitor, neperturbate de interesele de moment, politice, religioase sau economice.

Pentru păstrarea fericirii omenirii, pentru ca omul de rând să-și poată trăi liniștit traiul, era necesar ca nimeni să nu le poată citi, omenirea nu avea nevoie de adevăruri cutremurătoare. Nu sosise încă momentul. Oamenii nu erau pregătiți să înțeleagă de unde vin, cum au ajuns aici și unde au să plece mai departe, odată cu trecerea „Porților”.

Robert Charroux nu are ambiția să substituie istoriei cele patru milenii cunoscute, o altă relatare a existenței și a evoluției mult prea încercatei civilizații umane. El încearcă doar, prin adevărurile sale, să dezvăluie esențialul acelor fenomene, așa-numite inexplicabile, ce au fost observate în decursul acestor milenii, considerând dovezi incontestabile faptul că rachete interplanetare au brăzdat cerul în urmă cu milioane de ani; bombe atomice au distrus una sau mai multe civilizații; Moise cunoștea raza morții și a unor explozibili, diverse civilizații extraterestre au lăsat dovada trecerii lor prin mai multe puncte ale globului; împăratul Solomon a folosit paratrăsnetul; un om își făcea lumină folosind electricitatea pe timpul lui Ludovic cel Sfânt, un avion a fost văzut zburând, în timpul domniei lui Ioan al V-lea al Portugaliei; societăți secrete sau discrete au modelat destinul oamenilor interevenind în evoluția unor națiuni; alte conjurații acționează în umbră pentru a-și impune puterea. Un lucru este cert, omul a devenit din ce în ce mai nesigur în ceea ce privește geneza sa, ca Homo sapiens sapiens și noțiunea de timp se extinde și se contractă fără să se limiteze.

De acum înainte știința oamenilor a atins volumul critic și amenință să-i cufunde din nou în cataclismul pe care l-au cunoscut strămoșii lor. A sosit ceasul, a venit timpul. Acum secretul nu mai este necesar. Totul poate să fie pus. Adevărul între adevăruri. Cine este pregătit poate să înțeleagă. În fața temerii privind apropierea anului 2000, Papa trădează unele secrete din biblioteca Vaticanului; sultanul Marocului autorizează accesul la „Cărțile Sacre” din Fez; țiganii afirmă că ora adevărului a sosit; populația incașă quipocamayos traduce limbajul misterioaselor lor sfericele; „Bibliotecile Secrete” se deschid; alchimiștii își sting cuptoarele, iar necunoscuții superiori pornesc, împreună cu savanții, o luptă în care miza este supraviețuirea planetei Pământ.

Atât știința, cât și speculațiile filosofice interferează din ce în ce mai mult într-un Univers care devine demențial cu fiecare zi care trece, cu toții observăm contractarea timpului ce se manifestă din ce în ce mai pregnant. Avem o singură certitudine în acest delir: cu regulile și teoriile lor false, trucând riglele și compasurile, savanții au promis descoperirea Creației lui Dumnezeu, dar au descoperit mai întâi focul Infernului.

Am constatat că ceea ce a scris Robert Charroux are, pe lângă bogăția informațiilor, o importanță aparte. Aceasta îi vine din impregnarea evidentă a scrierii sale cu adevăruri incontestabile venite de dincolo de timp. Veți vedea că fiecare veți găsi aici ceva care să fie ca și cum ar fi fost scris special pentru voi, pentru aflarea răspunsurilor la întrebările pe care vi le-ați pus dea lungul timpului. Sunt convins că acestă carte va răspunde multor întrebări pe care și le pun până și cei mai preocupați savanți.

Dr Teodor Vasile.

PARTEA I.

ÎN CĂUTAREA TRECUTULUI MISTERIOS.

1.

DESCOPERIRI.

Cunoștințele oamenilor, chiar și cele care ieri păreau cele mai evidente, se dovedesc azi îndoielnice. Ele sunt deseori răsturnate de savanți, care proclamă drept fals universul și perimate unele legi.

False ar fi chimia, fizica, filosofia, matematica. Linia dreaptă a încetat să mai fie drumul cel mai scurt dintre două puncte, postulatul lui Euclid[1] este depășit, tabla înmulțirii și chiar forma rotundă Pământului[2] s-au dovedit inexacte.

Preistoria este o țesătură de erori. Omul nu se trage din maimuță. Erele geologice sunt doar niște ipoteze de lucru.

Gravitația suportă atacurile antigravitației. Timpul, spațiul, atomul scapă măsurării noastre. Poate că întreaga știință este doar o reinventare a unor descoperiri deja făcute în urmă cu mii de ani de niște strămoși care nu aveau nimic în comun cu oamenii cavernelor.

Atenție la foc.

Totul ne îndeamnă să explorăm trecutul fantastic care vrea să apară la ora la care savanții atomiști ne conduc în arenă pentru Hora de verdad, Ora Adevărului.

Dezvăluirile apar în lumea întreagă, în urma unor descoperiri providențiale, în America, în Franța, în Asia – atât de miraculoase, încât ni se par incredibile și ne obligă să reexaminăm ceea ce ne afectează cel mai mult: geneza și destinul omului.

Teza pe care o prezentăm poate fi rezumată astfel: o civilizație foarte veche a existat înaintea civilizației noastre. Această civilizație, după ce a cunoscut radioul, televiziunea, racheta spațială, bomba cu hidrogen, a dispărut într-o catastrofă atomică.

Înainte de a muri, știind că supraviețuitorii, după un drum lung și anevoios, vor continua aventura umană, strămoșii noștri au lăsat un mesaj destinat să ferească generațiile viitoare de funesta lor experiență: atenție la știință! Atenție la foc!

Este cu neputință ca această punere în gardă să nu fie expresia adevărului.

La ora la care omul va pleca să caute aventura spre planetele cosmosului, la ora la care se fabrică arme care pot distruge viața terestră, este important, este indispensabil să studiem semnificația profundă a acestui mesaj.

Biblia ne transmite, de la primele rânduri, revelații despre geneză:

— evoluția Pământului după datele stricte ale geologiei moderne;

— omul a decăzut pentru că a cunoscut știința.

Cum se poate explica faptul că, într-o perioadă situată cu o mie de ani înainte de Hristos, niște oameni au putut să cunoască procesul erelor geologice și al creării naturii, de la minerale la plante și de la plante la animale?

Și cum ar fi putut să știe acești oameni că știința înseamnă pericol de moarte, ceea ce este evident pentru noi?

Textele spun: aceste cunoștințe au fost revelate de Dumnezeu.

Pentru cei care cred într-un Dumnezeu care vorbește, tună, recompensează și pedepsește, explicația este suficientă.

Pentru ceilalți, pentru cei care concep un Dumnezeu mai universal, precum și pentru cei care nu concep nimic, este nevoie de o explicație rațională, acceptabilă pentru electricianul care i-a succedat fabricantului de lumânări, pentru electronistul care provine din vechiul ceasornicar, pentru cosmonautul care a preluat succesiunea cavalerului rătăcitor.

Atunci se pune întrebarea: cine a dezvăluit aceste secrete?

Dacă nu Dumnezeu, atunci cine? Mai mult ca sigur că este vorba despre un inițiator sau despre o experiență colectivă.

Din negura timpului, oameni necunoscuți a căror existență nici măcar nu o bănuiam, ne indică drumul care evită prăpastia. Cei morți îi protejează pe cei vii.

Biblia nu este singura carte. Aceasta, Vedele, majoritatea textelor sacre și legendele tradiționale abundă în mesaje neînțelese care par să ateste existența, cu mii sau milioane de ani în urmă, a unor civilizații omenești, terestre și extraterestre, care dobândiseră o știință tehnică și puteri pe care încă nu am reușit să le egalăm.

Mărturiile – construcții arhitecturale, monumente, cărți – nu au rezistat timpului, dar oamenii s-au străduit să le asigure supraviețuirea, restaurând ceea ce era amenințat de ruină.

Cea mai mare parte a moștenirii s-a distrus. Ce a mai rămas și-a pierdut caracterul originar, sensul mesajului și, de asemenea, omenirea, leneșă, se sperie, refuzând să admită un adevăr surprinzător.

Totuși, acest adevăr țâșnește la suprafață pentru salvarea noastră și pentru a dovedi autenticitatea civilizațiilor dispărute.

Unii savanți nu privesc existența acestor civilizații ca pe o ipoteză, ci ca pe o certitudine. Am stabilit lista de dovezi, indicii, descoperiri și cunoștințe care sprijină această nouă viziune a istoriei oamenilor.

Temerari sau aventuroși, probabil că vom greși. Nu putem străbate dintr-un singur pas drumul amețitor care, dincolo de cunoștințele noastre, de strămoșii noștri (gali, greci, sumerieni, egipteni, oameni din Cro-Magnon), se întoarce spre civilizațiile pe care trebuie să le cunoaștem, deoarece, fără să știm, le-am primit moștenire.

Trebuie să înaintăm încet, cu pași mici.

Paratrăsnetele lui Solomon.

Paratrăsnetul a fost inventat în urmă cu aproape două secole de Benjamin Franklin. Este un adevăr admis.

Totuși, este absolut sigur, fiind relatat și de vechii cronicari, că Templul fiii Solomon, acum trei mii de ani, avea douăzeci și patru de paratrăsnete.

Acest templu nu a fost niciodată lovit de trăsnet, iar fizicianul François Arago, în secolul al XVIII-lea, a dat explicația acestui privilegiu:

Acoperișul Templului din Ierusalim, construit în stil roman și lambrisat cu lemn de cedru acoperit cu un strat gros de aur, era prevăzut, de la un capăt la celălalt, cu lame lungi de fier sau oțel ascuțite și aurite.

După spusele lui Josephus, arhitectul destinase aceste vârfuri (în număr de douăzeci și patru) împiedicării păsărilor de a se așeza pe acoperiș și de a-și lăsa acolo excrementele.

Fațetele monumentului erau și ele acoperite pe toată întinderea lor, cu lemn tare aurit din abundență.

În fine, în fața Templului, existau cisterne în care apa venea prin țevi metalice.

Întâlnim aici și tijele paratrăsnetelor și o altfel de abundență de conductori, încât Lichtenberg avea dreptate când afirma că a zecea parte din aparatele noastre de azi este departe de a oferi în construcția lor o îmbinare de elemente atât de satisfăcătoare.

Templul din Ierusalim, rămas intact timp de peste o mie de ani, poate să fie citat ca dovada cea mai elocventă a eficacității paratrăsnetelor[3].

De unde cunoscuseră Solomon și arhitectul lui paratrăsnetul? Și de ce nu au transmis mai departe secretul lor?

Iată întrebările pe care am vrea să și le pună oamenii din secolul nostru, fără idei preconcepute, dacă vor în mod cinstit să înainteze pe drumul adevărului.

O bibliotecă foarte veche.

Să mai facem un pas înainte.

August 1937. În penumbra unei grote, doi arheologi cercetează solul compact, de culoare ocru, tasat pe stâncă de cincisprezece mii, poate chiar de douăzeci de mii de ani.

Unul dintre ei, un fel de uriaș, examinează cu ochelarii lui cu lentile groase o piatră puțin mai mare decât palma.

— Vreau să văd asta la lumina zilei! zice el.

La intrarea în grotă, soarele după-amiezii face să sclipească bucățile sfărâmate de silex. Bărbatul se apleacă asupra pietrei, o șterge de câteva ori cu grijă și o face să lucească în lumină.

— La dracu'!

Apoi se adresează imediat însoțitorului său:

— Hei, Pericard! Vino să vezi ce e pe pietrele astea! Leon Pericard, un burghez pașnic din Lussac-les-Châteaux (Vienne), se apropie și prinde cu singura lui mână (își pierduse un braț la Verdun în Primul Război Mondial) bucata de calcar.

— Ai zice că sunt niște graffiti… Doar nu crezi că…

— Ba da, replică celălalt, pe nume Stephane Lwoff. Ba da, cred… Sunt sigur că pietrele dumitale, aceasta și poate toată grămada din partea stângă a cavernei, au fost gravate de oamenii din preistorie.

Leon Pericard e abia la începutul surprizelor. Chiar în aceeași seară, după un scurt examen, care a confirmat dincolo de orice așteptare că pietrele din toată grămada prezentau desene, deseori îmbinate, Stephane Lwoff era primul care formulase această aserțiune cu dovezi palpabile:

— Este de-a dreptul extraordinar. Pe aceste pietre gravate în urmă cu cincisprezece mii de ani, bărbații, femeile și copiii sunt îmbrăcați la fel ca noi. Au haine, pantaloni, poartă pantofi și bonete.

Această descoperire[4], care spulbera tot ceea ce admisese preistoria clasică până atunci, a fost autentificată de abatele Breuil în 1938. Actualmente, câteva dintre prețioasele pietre de la Lussac pot fi văzute într-o vitrină de la primul etaj al Muzeului Omului[5]. Era o certitudine nouă: oamenii din Magdalenian, care în Persia și în Egipt un fel de secret magic care pare a fi fost deformarea unor cunoștințe științifice. Ctesias avea două spade „miraculoase” care, înfipte în pământ, cu vârful în sus, depărtau norii, grindina și furtunile Trăiseră în Poitou în urmă cu cincisprezece mii de ani, se îmbrăcau, cu mici diferențe, așa cum ne îmbrăcăm noi astăzi.

Pe de altă parte, acești oameni din Poitou locuiau cu siguranță în orașe cu străzi și case din piatră și chirpici, erau meșteșugari, tăietori în piatră, zidari, dulgheri, coafori, decoratori.

Odată cu pietrele gravate de la Lussac-les-Châteaux, preistoria căpăta o altă față, un alt sens, trecutul ieșea din întuneric și strămoșii noștri spărgeau ganga grosolană care îi înăbușise până atunci.

Hărțile lui Piri Reis.

Încă un pas, cu torța în mână, în noaptea cea mare.

Iulie 1957. La palatul Topkapi din Istanbul sunt găsite câteva hărți vechi aparținând căpitanului turc Piri Reis, care, după ce fusese corsar, comandase flota otomană în anul 1550.

Tot lui Piri Reis i se atribuie cele două atlase „Bahriye” păstrate la Biblioteca din Berlin, care prezintă relevee uimitor de exacte ale Mării Roșii și arhipelagului mediteranean. Dar hărțile de la Topkapi aveau să se dovedească mult mai uimitoare când au fost examinate de inginerul american Arlington H. Mallery.

Aceste hărți prezintă contururile foarte precise ale Africii Occidentale, ale Americii de Sud și Americii Centrale. Pe margine, Piri Reis a scris chiar el aceste explicații:

Aceste hărți au fost întocmite după datele din douăzeci de documente vechi, porlhulane a patru portughezi care prezentau Sindul, Hindul și China, și după o hartă desenată de Cristofor Columb.

Ele sunt la fel de bune pentru navigația pe cele Șapte Mări ca și hărțile din țara[6] noastră.

Totuși, alături de detalii ciudat de exacte, documentele cuprind și aberații dezamăgitoare, de parcă cineva a urmărit înadins un bruia) al lecturii lor.

Într-adevăr, pentru citirea corectă a hărților era nevoie de o grilă de care Piri se folosise, dar pe care o distrusese înainte de a fi omorât din ordinul sultanului Soliman al II-lea, pentru că încetase asediul Gibraltarului în schimbul unei sume foarte mari de bani.

Cu ajutorul unui anume Walthers, specialist la Departamentul Hidrografic al Marinei americane, domnul A. H. Mallery a întreprins descifrarea documentului și a reconstituit grila, care a permis atunci o descoperire uimitoare. Hărțile reproduceau releveul exact al coastelor Americii de Nord, Americii de Sud și Antarcticii; și nu numai contururile, ci și topografia din interiorul continentelor respective (profilul lanțurilor muntoase, văile, platourile, piscurile).

Documentul indica, în Antarctica, lanțuri muntoase care au fost descoperite abia în 1952. Și le preciza altitudinea exactă.

În schimb, Groenlanda apărea sub forma a trei insule.

Controalele riguroase efectuate de Task Force 43 americană, delegată pentru Anul Geofizic Internațional, și de exploratorul Paul-Emile Victor, sondajele seismografice, realizate cu aparatele cele mai moderne, au confirmat datele din hărți: platourile, munții, piscurile erau corect plasate, iar Groenlanda se afla într-adevăr așezată pe trei mari insule distincte.

Ar mai rămâne de elucidat unele mistere:

— de unde a luat Piri Reis, care nu a părăsise Marea Mediterană și coastele Africii, informațiile, și unde a găsit acele faimoase documente vechi de care vorbește?

— de ce transmite documentele sub formă de mesaj secret?

— de când datează releveele geografice și topografice?

— cum și pentru cine au fost făcute?

Un studiu aprofundat a dat răspunsuri la aceste patru întrebări[7]:

— Piri Reis compilase opt hărți grecești foarte vechi, transmise din epoca lui Alexandru cel Mare, în consecință vechi de cel puțin treisprezece secole. Stând în Egipt, el a avut probabil acces la arhivele secrete ale preoților egipteni și musulmani;

— transmiterea secretului i-a fost făcută condiționat; sau, deși nu fusese inițiat, Piri Reis înțelesese că divulgarea ar fi fost periculoasă.

Poate chiar a plătit cu viața faptul că deținea aceste hărți (povestea cu Gibraltarul fiind doar un pretext).

Sultanul Soliman al II-lea era un prinț foarte erudit, mai ales în domeniul istoriei și al științei, iar Soliman, în turcește, înseamnă Solomon. (Inițiatul ar fi pus să fie suprimat profanul instruit în mod periculos[8].)

Mallery, Walters și profesorul Daniel Lineham, directorul Observatorului Astronomic din Weston (SUA), precum și șefii serviciilor seismologice ale Anului Geofizic au estimat: că releveele datează de cel puțin cinci mii de ani înainte de Hristos.

Mai precis, specialiștii în glaciațiuni, stabilind că au fost întocmite înainte de ultima perioadă glaciară, asigură că datele din hărți au o vechime de peste zece mii de ani. Acest lucru l-ar dovedi și diferențele de profil al coastelor, provocate de procesul de eroziune.

În ceea ce privește mijloacele tehnice care au permis realizarea releveelor, în special cele ale lanțurilor muntoase, acestea nu puteau să fie executate decât de la înălțime. Arlington H. Mallery declară cu o oarecare maliție: „Probabil că geografii din vechime se foloseau de avion!”

Și specialiștii de la Departamentul Hidrografic al Marinei americane consideră că, deși cei din vechime nu cunoșteau aviația, este totuși vorba de relevee aeriene.

Istoricul Georges Ketman, care a studiat această problemă, conchide astfel: „Suntem forțați să invocăm unele enigme științifice care permit să ne imaginăm că pe Pământ au existat civilizații dezvoltate în urmă cu mai multe mii de ani. Civilizații care au existat pe planeta noastră sau doar au fost în contact cu Pământul…”

Misterul Porții Soarelui.

Noiembrie 1961. Un arheolog curios intră în holul Muzeului Omului, situat în Piața Trocadero din Paris. Urcă la primul etaj, admiră în trecere vitrina cu exponatele de la Lussac-les-Châteaux, pe cea de la Montignac-Lascaux și, traversând sala Columbiei, urcă scara de marmură.

Pe pereții înalți sunt etalate basoreliefuri, mulaje ale unor sculpturi precolumbiene, rozete mayașe, aztece, incașe.

În capătul de sus a scării monumentale se poate vedea o masă întunecată. Omul se oprește și savurează minutul care precede descoperirea.

Scoate din buzunar o fotografie mărită care reprezintă niște personaje aproape caricaturale, puternic stilizate, care au particularitatea de a se afla în niște mașini complicate, aparate cu curbe savante, cu articulații precise.

La prima vedere, aceste aparate pot să semene cu un fel de echipamente stratosferice prevăzute cu motoare cu reacție sau cu propulsie, aparate, motoare pe care omul urmează cu siguranță să le inventeze.

Masa întunecată care l-a făcut pe arheolog să se oprească este un monolit în care este inserată o poartă, cu un fronton și o friză pe trei rânduri. Acest monolit are un nume: „Poarta Soarelui” – Puerta del Sol – de la Tiahuanaco (Bolivia). Nu are vârstă. Nici un martor, din nici o epocă, nu a văzut orașul Tiahuanaco, din Anzii Cordilieri, altfel decât în ruine.

Arheologul compară aparatele din fotografie cu friza de piatră. Este imposibil ca aceste aparate, aceste echipamente stratosferice să poată figura pe un monolit.

Bărbatul se apropie. Ridică privirea.

Acolo, în fața lui, misterioasele gravuri în piatră – un mulaj, bineînțeles, care reproduce exact originalul – sunt identice cu cele din fotografie.

Astfel, strămoșii noștri din Poitou se îmbrăcau ca și noi, cu haină și pantaloni, dar, aproximativ în aceeași epocă, alți strămoși, de data aceasta în America, inventau nave spațiale superioare celor concepute de ruși și de americani.

Așadar, existau dovezi!

Ce știau, de fapt, oamenii despre toate astea?

Și ce înseamnă invențiile, descoperirile și știința noastră, dacă niște strămoși îndepărtați, a căror amintire s-a pierdut în negura timpului, ne-au precedat în privința descoperirilor, și poate că au trăit în civilizații la fel sau mai avansate decât a noastră?

Totuși, dovezile care sar în ochi păreau ignorate de oameni, de parcă nimeni nu ar fi zărit textele de pe poartă!

Imposibil! Unii, cei mai ageri, cei mai inițiați, probabil că au înțeles, că au tradus. Dar nu au scos nici o vorbă despre asta!

Și de aici decurge o concluzie evidentă: exista o Societate a Misterului, o Conjurație a inițiaților care, fără îndoială, avea misiunea să ascundă oamenilor aventura prodigioasă a strămoșilor lor.

De la acești strămoși, prin oamenii din epoca pietrei, prin egipteni, greci, gali, prin oamenii din Evul Mediu, a fost transmisă o cunoaștere superioară care nu a fost niciodată dezvăluită, cel puțin în esența ei periculoasă.

Această conjurație ar exista de cel puțin șase mii de ani, oferindu-le oamenilor cunoașterea științifică pe care o pot asimila fără pericol, dar ascunzând-o pe cea a cărei divulgare ar fi primejdioasă.

Conjurații numărau în rândurile lor pe șefii sinarhiilor egiptene, evreiești, indiene, musulmane, creștine; pontifi religioși din Europa, din Asia și din Africa; unii șamani mongoli sau din America Centrală; călugări occidentali.

Tradiția, mesajele se transmiteau oral, dar există totuși[9] transcripții la Biblioteca Vaticanului, în bibliotecile imanilor inițiați din Maghreb și din Orientul Mijlociu, în muzeele unde sunt păstrate tăblițele din Babilon (tăblițe pe care nimeni nu vrea să le traducă), cu siguranță la Tiahuanaco în Bolivia, la Muzeul Omului din Paris, la Istanbul și la Beijing.

De cel puțin șase mii de ani, niște oameni știu ceva și au misiunea să nu spună.

Și de șase mii de ani oamenii care nu știu încearcă, în paralel, să inventeze, să creeze, să facă să avanseze știința și civilizația.

Deși nu există antagonism între conjurați și cercetători, conjurații ar frâna evoluția. Azi, poate că încă mai păstrează cheia care deschide sanctuarul interzis, dar savanții sunt gata să reinventeze tot ce conține sanctuarul, poate chiar și mai mult.

Printr-o inversare de roluri, acești cercetători, la rândul lor, pregătesc o nouă conjurație. Omenirea indiferentă – cu rare excepții – ignoră totul despre acest război secret care se desfășoară în umbră, având ca miză viitorul ei, supremația.

A început o eră nouă[10] de când cercetătorii au ajuns la același nivel sau i-au depășit pe învățații antici.

Viața este fantastică.

În fond, descoperirile în biochimie și în fizica nucleară oferă poate cheile a ceea ce au ascuns, cu o grijă vigilentă, Moise și marii inițiați.

Ba chiar ne este permis să credem că procedeele de fabricare a bombei cu hidrogen, a drogurilor farmacodinamice și a carburanților de rachete spațiale se găsesc la Pentagon și la Kremlin, dar de secole și la Vatican, la Rabat și la Benares. Astfel iese la iveală treptat istoria necunoscută a omenirii, a cărei geneză se pierde în abisurile trecutului și cu siguranță în cele ale cosmosului.

Aventura umană se îndepărtează din ce în ce mai mult de contextul terestru ca să se integreze, fără limitări de timp sau spațiu, în evoluția universală. Ceea ce cunoaștem a fost deja cunoscut și viitoarele OZN-uri, care vor pleca spre Marte sau Venus, nu vor face decât să reia rutele spațiale care duc la vechile noastre colonii sau la anticele noastre necropole.

Știința, de la infinitul trecut la infinitul viitor, se află întotdeauna în stadiul prezentului.

Spirite curioase și imprudente au bănuit deja aceste lucruri fantastice: Anaxi-mandru, Epicur, Petron din Himera, Origene, Arhelaus din Milet, Plutarh[11], Lucrețiu[12], Roger Bacon[13], Descartes[14], Swedenborg, Young, Milton[15], Eliphas Levi și mulți alții.

Camille Flammarion[16], la timpul său, a exprimat ipoteze pe care savanții le-au primit cu un zâmbet condescendent. El a interpretat cosmosul, a agitat toate problemele, dar fără să aducă un început de dovadă.

Totuși, a deschis cursa spre incredibil.

Viața e fantastică.

Niciodată pasagerii pachebotului Normandie nu au știut că în prima lui călătorie de la Le Havre la New York, în mai 1935, vasul a ajuns în America practic fără elice. Ele fuseseră devorate de ultrasunete[17]7.

În schimb, se consideră extraordinare experiențele americanilor deasupra terenurilor lor de aviație: ceața risipită, condensată în ploaie de emisiile puternice de ultrasunete.