Cartea lui Hiram

Cartea lui Hiram de Christopher Knight

Introducere

Sunt 13 ani de când ne-am unit forțele pentru a cerceta originile și înțelesul ciudatelor ritualuri folosite de francmasoni. În primii cinci ani nu intenționam să împărtășim descoperirile noastre nimănui - dinăuntrul sau din afara francmasoneriei. Dar deoarece ceea ce am descoperit părea să fie foarte important, ne-am hotărât să scriem o carte despre călătoria noastră de descoperiri și, spre surprinderea noastră, Secretul lui Hiram a devenit imediat un bestseller care a fost tradus în peste 30 de limbi.

Ritualurile francmasoneriei alcătuiesc cea mai veche tradiție orală a lumii occidentale. Dar cercetarea noastră nu s-a încheiat nici pe departe prin publicarea primei noastre cărți și am continuat să scriem încă două cărți care ne-au condus înapoi prin istorie până la cultura bazată pe astronomie a Marii Britanii preistorice. Am aflat că ritualurile francmasonice formau o cărare aproape uitată prin trecut, unind oamenii cu evenimente care se presupuneau a nu avea nicio legătură între ele. Multe dintre descoperirile noastre au contrazis idei vechi și „consacrate”, dar ne-am bucurat de sprijinul multor oameni de știință în diferitele aspecte ale muncii noastre.

Am fost norocoși să primim un mare ajutor de-a lungul anilor și astfel, cercetarea noastră a făcut progrese uimitoare. Totuși, există două arii unde am întâmpinat o opoziție neașteptată. Prima vine din partea Bisericii Romano-Catolice. Cea de-a doua este legată de încercările noastre de a demara cercetarea arheologică a unei clădiri medievale din Scoția, care devenise de un timp centrul cercetărilor noastre.

Am devenit conștienți de ostilitatea manifestată de Biserica Catolică încă dintr-o fază inițială. Imediat după ce Secretul lui Hiram (în original The Hiram Key, n.ed.rom.) a ajuns în magazine, a apărut un mic articol în publicația „Catholic Herald”, care era atât echilibrat, cât și lipsit de prejudecăți. Inițial, am fost impresionați de abilitatea gazetei de a fi obiectivă cu o carte care încerca o abordare nouă în interpretarea istoriei lui Iisus Christos. Dar în următoarea ediție a apărut o nouă recenzie care cuprindea două pagini doar cu fotografii copiate din cartea noastră și un titlu stindard proclamând „Aventura lui Chris și Bob Bogus”. De această dată, articolul era departe de a fi nepărtinitor, ci dimpotrivă, plin de venin față de cartea noastră, față de noi ca indivizi și față de oricine era un francmason „beat”. Scopul nu era să dezbată sau cel puțin să menționeze descoperirile noastre, ci să ne ridiculizeze atât pe noi, cât și părerile noastre, de la început până la sfârșit.

Următoarea noastră carte a avut parte de același tratament pe o întindere de două pagini pline de agresivitate, care evita orice comentariu pe marginea problemelor importante pe care le ridicasem. Din nou era clar că criticul citise cartea cu foarte puțină atenție, deoarece puținele referiri făcute la părți nesemnificative ale conținutului erau total greșite.

Când cea de-a treia carte a noastră a apărut, așteptam cu interes să citim următorul atac din partea acestei reviste.

Nu am fost dezamăgiți. Producătorii reușitei Catholic Herald au publicat o recenzie substanțială a Aparatului lui Uriel (în original Uriel’s Machine, n.ed.rom.), cu un subtitlu îngroșat: „Arheologia fictivă”. Acest articol le spunea cititorilor că lucrarea noastră este un complet nonsens, fără a menționa dovezile noastre sau măcar a încerca să dezmintă vreo dovadă.

Ni se pare ciudat că o publicație romano-catolică a ales să facă recenzii extinse la trei cărți succesive doar pentru a le eticheta ca fiind pură ficțiune. De bună seamă, dacă o carte nu este bună de nimic o ignori mai degrabă, decât să pierzi timpul spunându-le cititorilor cât de îngrozitoare este.

Aparatul lui Uriel a primit critici favorabile din partea multor ziare, dar apoi a apărut un ziar care era la fel de agresiv și de lipsit de ingeniozitate ca și Catholic Herald. La puțin timp după apariția cărții, am fost intervievați de altcineva care a folosit exact aceeași temă pentru un articol dezbătut mai apoi în Daily Telegraph. Poate uimitoarea asemănare era doar întâmplare, dar am aflat mai târziu că Damian Thompson, corespondentul religios, nu era deloc străin ziarului Catholic Herald.

După ce a petrecut primul sfert de oră demonstrându-și incapacitatea de a folosi un reportofon, Thompson a petrecut restul celor două ore de interviu țipând în mod repetat: „Dar nu puteți face știința în acest mod.” Și-a recunoscut ignoranța în astronomie și matematică, dar faptul că era destul de incapabil să înțeleagă metodologia de calcul pe care o folosisem nu l-a împiedicat să respingă descoperirile noastre ca fiind greșite - doar pentru că așa spunea el că sunt. Când a apărut articolul său, el n-a făcut nicio referire la esența tezei noastre, ci doar a suprapus pretențiile ciudate din cărțile altor oameni cu referire la noi, creând astfel falsa impresie că noi am spus aceste lucruri sau le susțineam în vreun fel. Stufosul titlu spunea:

Minoicii au construit Stonehenge, Atlantida este situată în Antarctica, Iisus a fost înmormântat în Franța. Bine ați venit în cea mai bine vândută lume, cea a arheologiei fictive.

Ciudate pretenții, într-adevăr; dintre care noi nu am fi acceptat niciuna. Thompson a continuat să încerce să ne discrediteze munca, afirmând că Secretul lui Hiram fusese „desconsiderată de istorici și critici deopotrivă.” El evidenția această așa-numită respingere universală a lucrărilor noastre dinainte citând un titlu dintr-o singură publicație. Titlul era „Aventura lui Chris și Bob Bogus.” Desigur, citatul, cu deja cunoscutul termen „Bogus” (fictiv), venea de la nimeni altul decât The Catholic Herald.

Era posibil să fim pe urma unui lucru atât de important încât unii oameni considerau că trebuia să fim discreditați?

În aprilie 1998, Chris ținea un discurs la un simpozion masonic din Perugia, Italia. Într-o seară, înaintea evenimentului, organizatorul, profesorul Giancarlo Seri, a primit un telefon de la Roma. La celălalt capăt al firului era o figură marcantă a Bisericii Romano-Catolice, care îi cerea să-i spună dacă e adevărat că unul dintre autorii Secretului lui Hiram urma să se adreseze francmasonilor italieni. Profesorul Seri i-a răspuns că așa era, și l-a întrebat pe cel care-l sunase dacă el citise cartea și, dacă da, ce părere avea despre ea. Răspunsul omului Bisericii a fost sincer: „Da, am citit-o. Este o carte excelentă, dar există în ea câteva lucruri ce nu ar trebui spuse.” Nu a spus că era inexactă (nici pe departe fictivă), într-adevăr singura lui obiecție la adresa lucrării părea să fie că noi spuneam oamenilor lucruri care nu trebuiau spuse.

Noi manifestăm un profund respect pentru Biserica Romano-Catolică, dar credem, de asemenea, că nimeni nu are dreptul să interzică opiniile și cercetările altuia despre trecut. În evul mediu, Biserica nu tolera nicio deviere de la povestea sa despre felul în care era lumea, ucidea populații întregi dacă le suspecta că nutresc idei diferite de cele predicate de către ea. După Galileo, ea a dus o bătălie pierdută, dar azi acceptă cu greu concepte cum ar fi evoluția darwiniană.

Așadar, ce anume din umilele noastre cercetări în originile ritualului masonic putea să fi atins o coardă atât de delicată? Ne-am decis să aflăm și această carte descrie eforturile noastre.

Cel de-al doilea lucru cu care a trebuit să ne confruntăm a fost opoziția față de o cercetare arheologică corectă a Capelei Rosslyn din sec. XV, care se găsește pe Dealurile Lothian, puțin la sud de Edinburgh. În Secretul lui Hiram, căutarea noastră se încheia la această clădire medievală din Scoția care consideram noi că putea conține documente îngropate inițial sub Templul din Ierusalim pe vremea când erau scrise primele evanghelii din Noul Testament. Am formulat argumentul că Capela Rosslyn, cum este ea numită astăzi, este depozitara celor mai importante Manuscrise de la Marea Moartă, care e posibil să conțină referiri directe la un individ mesianic care este acum amintit sub denumirea sa grecească „Iisus Christos”.

Ne dăm seama că aceasta este, la prima vedere, o pretenție destul de ciudată, dar ea este foarte bine argumentată de dovezi. Punctele-cheie sunt:

1. Manuscrisul de cupru găsit printre Manuscrisele de la Marea Moartă, la Qumran, enumeră manuscrisele și comorile templului care au fost îngropate sub Templul din Ierusalim în sau chiar înainte de anul 68 d.c.

2. Este cunoscut faptul că cei nouă cruciați, fondatori ai Ordinului Cavalerilor Templieri au excavat încontinuu sub ruinele acelui templu între 1118 și 1128 d.c.

3. O expediție din sec. XIX a armatei britanice care a excavat sub templu nu a găsit altceva decât lucrările Cavalerilor Templieri și niște artefacte lăsate de ei.

4. Vechi credințe ale francmasoneriei afirmă că acești cavaleri au găsit documente sub ruinele Templului din Ierusalim și le-au adus cu ei pe proprietățile St Clair din Kilwinning, Scoția, în 1140 d.c.

5. Rosslyn a fost construit de un membru al familiei St Clair între 1441 și 1490 d.c.

6. Aceeași familie a dat mai târziu cei mai importanți francmasoni din lume, ca urmași ai Marelui Maestru Mason.

7. Schița Capelei Rosslyn este o copie foarte bună a Templului lui Irod din Ierusalim.

8. Dr. Jack Miller, geolog de la Universitatea Cambridge, a confirmat că Rosslyn este construită din exact aceeași piatră ca și Templul din Ierusalim.

9. Peretele vestic al „capelei” este mai degrabă o copie a peretelui vestic al Templului din Ierusalim decât o încercare abandonată de a construi o mare biserică (deci a fost construit intenționat să arate ca o ruină).

10. Reverendul James Charlesworth, profesor al Universității Princeton, expert în Manuscrisele de la Marea Moartă și profesor de arheologie în Ierusalim a subliniat ulterior că peretele vestic afișează trăsături deliberate de proiectare, pentru a-l face să arate ca arhitectura Templului din Ierusalim.

11. Alți experți, cum ar fi savantul profesor Philip Davies, au demonstrat că clădirea nu este în mod clar creștină și că cele mai multe din sutele de figuri încrustate înăuntru țin în mână ori cărți, ori manuscrise.

12. Unica inscripție originală din întreaga clădire este un singur pasaj din Cartea lui Ezdra, care se referă la reconstrucția Templului din Ierusalim de către Zerubbabel (cunoscut și ca Zorobabel - n.ed.rom.).

13. Construcția fundației pare a fi durat patru ani și este, de asemenea, cunoscut faptul că zidarul ținea patru cufere mari cu documente în apropierea castelului. Aceste documente erau mai importante pentru el decât femeile din familia sa, deoarece atunci când a izbucnit un incendiu, el a insistat ca aceste cufere să fie salvate înaintea femeilor din familia sa.

14. O sculptură de pe peretele sudic dovedește legătura cu francmasoneria. Așezarea pilonilor înăuntru corespunde ritualurilor francmasoneriei și este asociată cu ritualul care afirmă că aceasta este „cheia pentru aflarea lucrului prețios”.

Când Secretul lui Hiram a fost publicată, unul dintre administratorii Capelei Rosslyn a afirmat public că ei ar face o săpătură arheologică a locului dacă o echipă de savanți de primă clasă, inclusiv academicieni scoțieni iluștri, ar fi formată. După ce l-am adus pe profesorul Charlesworth la Rosslyn, el a făcut exact acest lucru și a înaintat un plan detaliat pentru cercetarea sitului la începutul lui 1999. Din câte știm, niciun răspuns nu a fost primit până în prezent.

Am ajuns la concluzia că o investigație arheologică a Capelei Rosslyn nu se va produce în viitorul apropiat, așadar nu vom fi în măsură să recuperăm documentele ascunse și învățăturile secrete pe care credem noi că le conține. Provocarea pe care o înfruntăm este să rezolvăm această problemă.

Punctul nostru de pornire este cantitatea mare de vechi ritualuri masonice care ne-au fost relatate de-a lungul anilor de susținători ai francmasonilor. Ne-am asumat astfel imensa sarcină de a sorta și organiza atât material masonic timpuriu cât puteam, și apoi Robert a continuat să creeze un site web important pentru a facilita vizionarea acestui material într-o ordine diferită. Site-ul web s-a dovedit a fi o unealtă neprețuită pentru a investiga complexele, întortocheatele și mai ales îndepărtatele mituri ale francmasoneriei.

O dată ce toate aceste vechi ritualuri francmasonice au fost adunate într-o formă, acolo unde au putut fi scanate și cercetate ușor, povestea subliniată ieșea cu o nouă claritate. O ciudată povestire istorică a fost înregistrată într-un mod întâmplător printre multele grade masonice, deseori într-o considerabilă repetiție. Conținutul istoric a ajutat ca materialul să fie asemănător unui testament din Biblie, cu multe lucruri ce oglindesc cele două testamente existente, dar care conține, de asemenea, informație adițională înregistrată doar în alte documente evreiești contemporane, cum ar fi lucrările istoricului evreu din secolul I, Josephus. Dar a mai apărut o a treia parte de informații care nu apare altundeva deloc. Așadar, aceasta trebuie să fie ori simplă invenție, ori niște cunoștințe ce pot face lumină atât pentru Vechiul, cât și pentru Noul Testament. Ne-am convins că este cea de-a doua dintre aceste două opțiuni.

Pe măsură ce începeam să planificăm Cartea lui Hiram ne-am decis să restructurăm acest material într-un document pe care noi l-am numit Testamentul Masonic. Acesta alcătuiește partea a doua a acestei cărți și este format din pasaje din ritualul francmasonic, așezate în ordine cronologică. Cuvintele originale ale ritualului sunt folosite pe cât posibil cu doar un cuvânt de legătură adăugat, pentru a permite poveștii subliniate să fie revelată. Noi îl vedem ca pe ceva înrudit cu o carte dispărută din Biblie.

Am folosit Testamentul Masonic ca document-sursă pentru partea întâi a acestei cărți și l-am citat la subsol cu abrevierea MT, urmată de capitolul și versetul implicat, (ex. MT 16:38 înseamnă Capitolul 16 Versetul 38).

Cititorii pot verifica valabilitatea Testamentului Masonic căutând cuvintele respective ale fiecărui paragraf la un site web accesibil publicului, pe care Robert l-a creat la Universitatea din Bradford. Acesta poate fi găsit la http://www.bradford.ac.uk/webofhiram.

Această resursă academică pe care noi am numit-o The Web of Hiram (Pagina web despre Hiram) a fost preluată pentru a fi administrată de către Universitatea din Bradford.

Site-ul web ne oferă dovada pentru cererile noastre și pentru prima dată permite oricărui cititor cu acces la internet să vadă detaliul din spatele poveștii pe care o spunem noi. Acum că cititorii ne pot judeca pretențiile ei înșiși, nu mai este nevoie să ne bazăm pe părerile celei de-a treia părți.

Descoperirile noastre la zi ne-au făcut să credem că există o revelare a științei antice în inima ritualurilor aproape pierdute de francmasonerie. În această ultimă etapă a căutărilor noastre ne-am decis să găsim această știință pierdută care pare să îngrijoreze Biserica Romano-Catolică atât de mult.