Cinci Scrieri Morale

Cinci Scrieri Morale de Umberto Eco

CUPRINS:

Introducere. 5

Gânduri despre război. 9

Fascismul etern. 25

Despre presă. 49

Când intră în scenă celălalt. 81

Migrațiile, toleranța și intolerabilul. 93

INTRODUCERE.

Scrierile adunate aici au două trăsături în comun. Sunt înainte de toate ocazionale, căci au apărut fie sub forma unor conferințe, fie ca articole despre probleme de actualitate. Și, în ciuda diversității tematice, au un caracter etic, referindu-se adică la ceea ce ar fi bine să facem, la ceea ce n-ar trebui, sau la ceea ce nu se poate face nici în ruptul capului.

Dat fiind caracterul lor ocazional, mi se pare neapărat necesar să lămuresc în ce împrejurări au fost scrise, altfel existând riscul să fie prea puțin justificate.

Gânduri despre război a fost publicat în La Rivista dei Libri, 1 aprilie 1991, în timpul războiului din Golf.

Fascismul etern a fost rostit în versiune engleză la un simpozion organizat de departamentele de italiană și franceză din cadrul Universității Columbia, pe 25 aprilie 1995, pentru a aniversa eliberarea Europei. A apărut ulterior sub titlul „Eternal Fascism” în The New York Review ofBooks (22 iunie 1995) și a fost tradus în La Rivista dei Libri, iulie-august 1995, sub titlul „Totalitarism fuzzi și Ur-Fascism” (versiune ce se deosebește de cea pe care o public aici doar prin câteva ușoare îndreptări formale). Trebuie însă ținut seama că textul a fost conceput pentru un public de studenți americani și a fost rostit în zilele în care America era bulversată de atentatul din Okla-homa, precum și de descoperirea faptului (deloc secret) că în Statele Unite existau organizații militare de extremă dreapta. Prin urmare, tema antifascismului căpăta conotații deosebite în acea împrejurare, iar reflecția istorică urmărea să încurajeze o meditație asupra problemelor actuale din felurite țări – conferința fiind apoi tradusă de ziare și reviste în numeroase alte limbi. Faptul că mă adresam unor tineri americani explică de ce sunt furnizate informații și precizări aproape școlărești despre evenimente pe care cititorul italian ar trebui să le cunoască, și de ce am dat citate din Roosevelt, am făcut referire la antifascismul american, sau am insistat asupra întâlnirii euro-americane din zilele eliberării.

Despre presă este o expunere prezentată în cursul unor seminarii organizate de Senat (președinte Carlo Scognamiglio), în fața unor membri ai Senatului și a directorilor celor mai importante cotidiene italiene, participanți la vasta discuție ce a urmat. Textul a fost publicat ulterior prin grija aceluiași Senat în întâlnirile de studiu de la Palazzo Giustiniani. Presa și lumea poiitică azi, Roma, Tipografia del Senato, 1995, care conține și intervențiile lui Carlo Scognamiglio, Eugenio Scalfari, Giulio Anselmi, Francesco Tabladini, Silvano Boroli, Walter Veltroni, Salvatore Carruba, Darko Bratina, Livio Caputo și Paolo Mieii.

Când intră în scenă celălalt reproduce un răspuns al meu către cardinalul Martini în cursul unui schimb de patru scrisori, organizat și publicat de revista Liberal. Respectivul epistolar a apărut apoi într-o cărțulie {Ce crede cel ce nu crede? Roma, Atlantide Editoriale, 1996). Textul meu răspunde la întrebarea pe care mi-o adresase cardinalul Martini: „Pe ce își reazemă certitudinea și imperativul moral cel ce nu recurge, spre a-și fundamenta absolutul etic, nici la principii metafizice (sau la valori transcendente, în orice caz) și nici la imperative categorice universal valabile?” Pentru contextul dezbaterii fac trimitere, firește, la cărțulia citată care cuprinde atât notele, cât și intervențiile lui Emanuele Severino, Manlio Sga-lambro, Eugenio Scalfari, Indro Montanelli, Vittorio Foa și Claudio Martelli.

Migrații, toleranță și intolerabil este un colaj. Primul paragraf reproduce prima parte dintr-o conferință rostită la 23 ianuarie 1997 în deschiderea dezbaterilor organizate de primăria orașului Valencia asupra perspectivelor Mileniului trei. Al doilea este o traducere și o adaptare a discursului introductiv la Forumul internațional asupra intoleranței, organizat la Paris de Academie Universelle des Cultures pe 26 și 27 martie 1997. Al treilea a fost publicat cu titlul „Să nu ne întrebăm pentru cine bat clopotele” în ziarul Repubblica, cu ocazia sentinței tribunalului militar din Roma împotriva lui Priebke.

Cjânduri despre război.

Acest articol vorbește despre Război, cu R mare, un război „cald” și purtat prin consensul explicit al națiunilor, în forma pe care el o capătă în lumea contemporană. Și fiindcă este oferit redacției în zilele în care trupele aliate au intrat în Kuwait City, se prea poate – dacă nu vor exista lovituri de teatru – ca el să fie citit atunci când toată lumea va considera că războiul din Golf a obținut un punctaj satisfăcător întrucât și-a atins scopul pentru care a fost declanșat. în acest caz, a vorbi despre imposibilitatea și zădărnicia războiului ar apărea ca o contradicție, căci nimeni n-ar mai fi dispus să considere zadarnică și imposibilă o întreprindere care a permis obținerea rezultatelor scontate. Și totuși reflecțiile care urmează trebuie să conteze, indiferent de cursul evenimentelor. Cu atât mai mult trebuie să conteze în cazul în care războiul permite dobândirea de rezultate „avantajoase”, tocmai fiindcă acest lucru ar putea să ne convingă pe toți că războiul ar fi încă, într-un anume context, o opțiune rezonabilă. Deși e de datoria noastră să-l negăm.