Plicul

Plicul de Liviu Rebreanu

Persoanele

JEAN ARZĂREANU, primar

VICTORIA, soția lui

TUDOR POPESCU, ajutor de primar

NICOLAE FLANCU - consilier comunal

CONSTANTIN HURMUZ - consilier comunal

GHEORGHE GALAN, șeful gării

HARALAMB MINTA, inspector de mișcare

A. ALBEANU, corespondent de ziare

ION TAMAN, odăiaș

VĂDUVA

APRODUL

SERVITOAREA

Acțiunea se petrece în trei zile consecutive, într-un oraș mic cu gară mare; actul întîi în casa primarului; actul al doilea a doua zi, la primărie; actul al treilea în ziua următoare, la gară. În zilele noastre.

ACTULÎNTÎI

Casa primarului

Un salonaș burghez, încărcat, fără stil, totuși cald și simpatic. în peretele din fund e o deschizătură mare prin care salonașul comunică cu vestibulul mobilat ca un fel de hol. în dreapta vestibulului e intrarea generală; în fund o ușă deschisă dă în sufrageria din care se vede masa, înconjurată de scaune, și un bufet voluminos. Salonașul se învecinează în dreapta cu odaia d-nei Arzăreanu, iar în stînga cu biuroul primarului; ușile sunt față în față.

În colțul din stînga o sobă pompoasă de teracotă în care arde focul cu ușa deschisă. Tot in stînga, în față, o oglindă de perete, pe mescioara căreia se află cele trebuincioase pentru scris. O masă rotundă cu trei fotolii, și o sofa pe care sunt aruncate scoarțe și perne. în colțul din dreapta o canapea mică cu mescioară și două scaune.

Tablouri ieftine pe pereți. Covoare, blănuri, vaze cu flori. mobilă potrivită.

În luna decemvrie. Pe la orele patru după-amiazi.

SCENAI

SERVITOAREA, apoi TAMAN

Servitoarea

(20 ani, drăguță, nostimă. Deretică alene prin odaie, lălăind.)

După un răstimp se vede apărînd în fund, în sufragerie, Ion Taman, care se apropie cu sfială prin vestibul și se oprește în pragul salonului.

Taman

(38 ani; pare mai bătrîn. Mustață groasă, plouată, neagră, presărată cu fire cărunte; barba nerasă de mult; părul scurt și nePieptănat. Uniforma de frînar de la căile ferate, cu mantaua de iarnă, e murdară și cîrpită. Din prag, întinzînd gîtul):

N-a mai venit?

Servitoarea

(care tocmai potrivea o scoarță, cu spatele spre ușă, tresare și se întoarce închinîndu-se):

Aoleu, d-ta ești? .. Mă și speriași... N-a venit, vezi bine...

Taman

(clătinînd din cap, grav) :

Hm ... rău ... și vremea trece...

Servitoarea:

Mai așteaptă la bucătărie, că de acuma trebuie să pice!

Taman

(intrînd și apropiindu-se):

Parcă de două ceasuri ce fac?... Aștept... Dacă dau de dracul cu don' șef c-am întîrziat atîta pentru un fleac de scrisoare ?

Servitoarea

(continuîndu-și lucrul):

De. . . cum crezi. .. Așa-i conița: știe cînd pleacă, dar cînd se întoarce ...
Taman

(luîndu-i vorba din gură):

Rău ... Că don' șef mi-a ordonat că mai bine să-mi iau lumea-n cap decît să mă întorc fără de răspuns ... Of, Doamne, grea e viața de slujbaș!

Servitoarea

(căutînd să-l scoată binișor afară):

Așa-i, nene, așa-i, dar mai bine du-te înapoi la bucătărie, să nu te găsească aici conița!. ..

(Soneria.)

Aide, ieși repede ! Mi se pare că-i chiar conița !. ..

(Fără să se mai sinchisească de el, aleargă în fund, în vestibul, să deschidă.)
Taman

(făcîndu-se mititel, murmură):

Acu ce-o fi, o fi... Bine c-a adus-o Dumnezeu...

(Se retrage involuntar în colțul dinspre sobă, scotocind prin buzunare după scrisoare.)

SCENAII

ACEIAȘI, VICTORIA

Din vestibul se aude învîrtirea cheii în broască, apoi deschiderea ușii grele, urmată de glasul

Servitoarei:

„Sărut mîna coniță !"

Mică pauză. Ușa se reînchide, cheia se învîrtește iar, în vreme ce în fund, în vestibul, apare Victoria urmată curînd de Servitoare.

Victoria

(soția primarului Jean Arzăreanu, 27 ani, drăguță, vioaie, dar cu o melancolie romantică în privire care-i dă o înfățișare serioasă și gînditoare;energia ei merge cînd trebuie pînă la încăpățînare.
E îmbrăcată de iarnă. Se oprește în fund, privind spre salon, ca să-și lepede haina și pălăria. Către Servitoarea care-i dă ajutor):

Ce ger, Tincuțo!. ..Brrr !. .. Vai de bieții oameni care n-au lemne !. ..Nu m-a căutat nimeni?
Servitoarea:

V-a căutat la telefon, de la societate ...
Victoria:

Da, stiu. Chiar de-acolo vin ...
Servitoarea:

Pe urmă vă așteaptă un om cu o scrisoare de la domnul șef. . .
Victoria

(oprindu-și mișcarea, mirată):

Care șef?
Servitoarea:

De la gară ... A stat vreo două ceasuri la bucătărie și acuma e colea...

(Arătînd spre salon.)

și tocmai zicea că nu mai poate aștepta ...

Victoria

(înaintînd pînă în prag și privind spre Taman):

De la gară ?

Taman

(umil și jovial):

Sărutăm mîna, coniță...
Victoria

(dezbrăcată, cu o ușoară strîngere din umeri spre Taman și întorcîndu-se la Servitoare):

Fețițo, un ceai foarte fierbinte ... Dar repede, c-am înghețat de tot!. ..

Servitoarea

(cu haina și pălăria Victoriei în brațe):

Prea bine, coniță!...

(Iese în fund.)

S C E N A III

VICTORIA, TAMAN

Victoria

(trecînd la sobă, unde își încălzește mîinile și picioarele):

Ce scrisoare ai d-ta?
Taman

(trecînd respectos în dreptul ușii din fund):
Apoi, de, coniță, știu eu? . .. D-voasțră trebuie să știți, că are și răspuns ...

Victoria

(privindu-l):

Și răspuns? ... Ia să vedem ! ...

(întinde mîna după scrisoare.)

Taman

(repezindu-se și dîndu-i-o):

Poftim, coniță...

(Apoi se retrage și se uită în altă parte.)
Victoria

(desface scrisoarea, citește întîi cu ochii, pe urmă murmurînd cîte-un crîmpei, din ce în ce mai mirată):

"...Niciodată n-ai vrut să observi că te iubesc ... Un cuvînt de încurajare... Te iubesc ...Aș pune viața mea la picioarele d-tale... Trebuie să te văd... Te implor. .. Măcar o vorbă bună...Te iubesc."

(Vorbit.)

Ce-i asta?

(Către Taman.)
I-ascultă, omule! Ce vrea stăpînul d-tale, că eu n-am priceput nimic...

Taman

(confidențial):

De, coniță, ce să mai zic eu;că doar d-voastră ați citit ...

Victoria

(ridicînd din umeri, după o clipă de gîndire) :

Atunci spune domnului șef c-am citit!

Taman

(încurcîndu-se):

Să-i spun, coniță, de ce să nu-i spun ? .. Dar tot mai bine ar fi să-i scrieți d-voastră, negru pe alb, că dumnealui așa mi-a poruncit. ..

Victoria

(indignată brusc):

Negru pe alb? ... Bine, dar asta-i...

(Se întrerupe. O clipă. Alt glas și oii un zîmbet disprețuitor.)

Bine ... Dacă vrea negreșit negru pe alb!...

(Vine sub oglindă, nervoasă, se așează la mescioara de scris.)

Fiindcă vrea neapărat răspuns...

(începe să scrie repede; se oprește să recitească; ridică ochii și se vede mînioasă în oglindă.Își revine, nu-i place ce-a scris, rupe foaia. Se uită iar în oglindă, fața i se îndulcește din ce în ce, apoi iar începe să scrie, zîmbind. Sfîrșește, lipește plicul; se scoală și merge spre Taman, zicînd cu tonul natural.)

Uite, negru pe alb, precum ai dorit. .. Spune domnului șef că aș vrea să-i vorbesc și să poftească pe la cinci, dacă poate, pînă aci!... Nu uiți?
Taman

(luînd plicul, foarte încrezător):

Eu să uit, coniță? Vai de mine !... Am să-i raportez întocmai cum ați ordonat. .. Sărutăm mîinile!. ..

Soneria. Taman pornește spre fund, în vreme ce din sufragerie vine repede Servitoarea să deschidă.

Victoria:

Mergi sănătos!...

(Se duce la sobă.)

Taman a dispărut în vestibul, prin dreapta.

aici gasiti piesa de teatru pentru televiziune..............https://latimp.eu/plicul-1976-piesa-de-teatru-tv-online-dupa-liviu-rebreanu/