Mansarda la Paris cu vedere spre moarte

PERSONAJE:

CIORAN.

ORBUL CU LUNETA.

DISTINSA DOAMNĂ CARE FACE FIRIMITURI.

HAMALUL.

ORBUL CU LUNETA devenit PROFESORUL DE FILOSOFIE ORB.

TÂNĂRUL CARE VREA SĂ SE SINUCIDĂ.

FATA CU IEPURAȘUL.

ORBUL CU LUNETA devenit ȘEFUL SECȚIEI APATRIZI.

DACTILOGRAFA.

FEMEIA ÎN ALB (să fie tot DISTINSA DOAMNĂ?)

FEMEIA CARE IESE DIN MARE.

PREȘEDINTELE.

CIORAN TÂNĂR.

BOCITOAREA.

Actorii pot interpreta mai multe roluri.

Numărul minim de actori: trei femei, patru bărbați.

SCENA 1

Muzică tipic pariziană cântată la flașnetă.

La intrarea în sala de spectacol spectatorii descoperă, proiectată pe o imensă pânză din fundalul scenei, celebra fotografie în care Cioran, Eliade și Ionesco sunt împreună, în Piața Fürstenberg de la Paris.

ORBUL CU LUNETA intră și începe să-și monteze telescopul pe un trepied. Personajele din fotografie se fărâmițează încet, dispar… Nu rămâne decât Piața Fürstenberg ca decor al scenei care urmează.

CIORAN intră cu un aer rătăcit, face câțiva pași prin piață, se apropie de ORBUL CU LUNETA.

CIORAN: Domnule orb…

ORBUL CU LUNETA: Poftim?

CIORAN: Scuzați-mă vă rog, nu sunteți cumva dumneavoastră fotograful cu care aveam întâlnire?

ORBUL CU LUNETA: Cum?

CIORAN: Eu sunt Emil Cioran… Nu vă spune nimic numele meu? Aveam o întâlnire aici… cu doi prieteni… și cu un fotograf… și de aceea vă întreb dacă nu sunteți cumva dumneavoastră fotograful?

ORBUL CU LUNETA: Nu, domnule, nu sunt eu.

CIORAN: Sunteți sigur că nu sunteți dumneavoastră?

ORBUL CU LUNETA: Domnule, doar vedeți bine că sunt orb. De unde până unde vă închipuiți că aș putea să fiu forograf?

CIORAN: Și totuși aveți un trepied…

ORBUL CU LUNETA: Ei și ce? E pentru telescop.

CIORAN: Îmi pare rău… Nu voiam să vă perturb… Din păcate memoria mea începe s-o ia razna. Poftim, aveam o întâlnire aici și nici nu mai știu la ce oră… Mi s-a spus să vin ca să facem toți trei o fotografie… o fotografie pentru o editură… eu și cu acești doi prieteni… S-ar părea că suntem prieteni încă din tinerețe… și că sunt cei mai buni prieteni ai mei… Dar nu-mi mai amintesc cum îi cheamă… Și nici numele fotografului nu mi-l mai amintesc…

ORBUL CU LUNETA: Eu, domnule, mă numesc Bruno.

CIORAN: Bruno… Deci, e clar, nu sunteți dumneavoastră.

ORBUL CU LUNETA: Toată lumea mă știe în cartier…

CIORAN: În orice caz, nici nu sunt sigur că am reținut bine numele fotografului… Mi s-a spus că e un fotograf tânăr… specializat în portrete de scriitori… Și deci mi s-a spus să vin aici… În Piața Fürstenberg… O fi asta, cred, Piața Fürstenberg, doar nu sunt nebun.

ORBUL CU LUNETA: Nu, nu sunteți. Asta e Piața Fürstenberg.

CIORAN: Poftim, nici nu-mi mai amintesc cine era acest Fürstenberg… Dar ce e mai ciudat… știți, am impresia că am mai trăit o dată acest moment, această întâlnire… Sau poate că sunt într-o prea mare întârziere și atunci… nu mai știu… De obicei nu întârzii niciodată. Pentru mine punctualitatea e sfântă. Timpul nu-l consider decât o iluzie, dar punctualitatea e importantă… Trebuie să fii nebun să te lași prins în capcana timpului, dar punctualitatea are un sens pentru că este un semn de respect. Și de aceea, deci… cum aveam întâlnire cu doi prieteni pe care îi respect mult… din păcate nu-mi mai amintesc cum îi cheamă, și nici ora la care trebuia să ne vedem…

ORBUL CU LUNETA: Nu-i nimic. Nu vreți mai bine să contemplați puțin cerul, prin telescop? Nu e scump. Pentru un franc puteți să vă uitați la cer timp de cinci minute.

CIORAN: Din păcate, știți, pe mine cerul nu mă prea interesează…

ORBUL CU LUNETA: Încercați. O să vedeți. E bine cu telescopul. Nimic nu apropie mai mult decât telescopul. O să vedeți detalii tulburătoare. O să vedeți craterele de pe lună.

CIORAN: Nu, risc să am amețeli… Când mă uit la cer amețesc și după aceea îmi vine să vomit…

ORBUL CU LUNETA: Încercați, zău, vă ofer cinci minute gratuit… Deși cred că e încă devreme… Probabil că soarele nu a apus încă… De fapt cât e ora?

CIORAN: Nu știu. Când mi-am amintit că trebuia să fiu la întâlnire, am venit într-o fugă. Mi-am uitat și ceasul și chiar și șapca…

ORBUL CU LUNETA: În seara aceasta o să avem lună plină, cel puțin așa sunt previziunile. Spuneți-mi, domnule, începe odată să se întunece sau nu?

CIORAN: Da, începe ușor să se întunece.

ORBUL CU LUNETA: Se văd deja ceva stele, poate?

CIORAN: Nu. Nu încă. De altfel mă tem că vom avea un cer cam înnourat în noaptea asta.

ORBUL CU LUNETA: Credeți că s-ar putea să plouă?

CIORAN: Nu prea știu.