Inteleptul la ora de ceai

CUPRINS:

Fuga.

Îngerul.

Fereastra.

Parcă se aude o trompetă.

Talpa.

Pâinea.

Târziu de tot.

Pasărea cu gâtul roș.

Femeia uriașă.

Poemul care se citește pe sine.

Ora exactă.

Ciclopul.

M-am uitat în buzunarele mele.

O după-amiază de vară.

Omul.

Felia de pâine, friptura rece și halba de bere.

După-amiază cu sfârșit de secol.

Călătorii sumare.

Înotătorul.

Se apropia sfârșitul secolului.

Obosit și murdar cu ochii injectați.

Ieșirea prin gura neagră a cuvântului.

O tragere cu arcul.

Cu ochiul în palmă.

Automatul de limonadă.

Poem crepuscular.

Nu se mai găsesc locuri la ora asta.

O iluminare.

Bum, glontele lui Cesare Pavese.

Autobiografia unui măr.

Orbii au început să culeagă flori.

Calul îl veghează plin de tristețe.

Seara la berărie la masa din colț.

Către poetul Lucrețiu.

Mă voi închide în pavilionul de vânătoare.

Întoarcerea acasă x x x.

Schițe pentru o tăcere perfectă.

Mecanisme plutitoare.

Eu sunt un trist tovarăș de călătorie x x x.

O dimineață cu doamna Vernescu.

Corabia.

Încă puțin.

Acum știu de ce.

Textul.

Din viața domnului K.

Primul poem pentru câini.

O zi călduroasă de toamnă.

Alte întâmplări cu bestia.

Eu tot la adevăr, bine și frumos.

O plimbare cu trenul.

Înțeleptul la ora de ceai.

Matei Vișniec – Înțeleptul la ora de ceai.

II. VIAȚA ARHAICĂ.

Fuga.

I.

Vouă, celor care vreți să mă prindeți viu vă doresc o zi lungă și fără de ploaie și mă rog pretutindeni să aveți pe unde mă veți căuta drumuri bune din piatră și poduri trainice, acoperite și prin păduri să găsiți cărări însemnate și izvoarele, de veți fi însetați să vă iasă în cale și pe câmpii de veți merge să vi se arate din când în când mlădioasa fântână și prin orașe de veți ajunge bărbați binevoitori să vă iasă întru întâmpinare și cu omenie să vă primească în ale lor camere pentru oaspeți bine păstrate și pretutindeni la întrebările voastre sfaturi bune să vi se dea și lămuririle toate pe îndelete și spre seară ajungând la o frumoasă margine de mare un pescar destoinc să vă întrebe de sănătate și să vă ia în coliba lui și din peștele mării să vă înfrupte.

II.

Vouă, celor care vreți să mă prindeți viu salutare și nu uitați că dimineața care urmează e la fel de neînțeleasă ca și un castan înflorit ori ca și ultima ploaie a verii și nu uitați că la prânz îmi voi depune armele și trâmbița și mantaua în cea mai frumoasă grădină a orașului mă voi tolăni pe șlefuitele bănci și încet voi număra pietrele ude și înserarea până la ultima ei suflare și duhuri binevoitoare se vor împiedica de mine și scrâșnind cu dinții lor amărui se vor rostogoli înapoi în pădurea de fag și pământul se va înfiora și zornăindu-și măruntaiele se va deschide și se va târî cu lăcomie prin trupul meu și miezurile lucrurilor vor horcăi ușor și stropi de sânge se vor arăta pe cojile de pâine și pe mușcătura mărului și pe brusturii răcoroși și pe gura fântânii și din peretele de miazănoapte va țâșni ca dintr-un înjunghiat țipăt al spinării o zeamă verde fierbinte și vindecătoare.

III.

Vouă, celor care vreți să mă prindeți viu vă doresc un an nou cu izbânzi fericite și cu pasul ușor și cu bună înțelegere oriunde veți fi prin târguri ori în casă cu muierile voastre și nicicând pânditorul ceas cu durere să nu vă încerce ori cu mâhnirea mulțimii care și așa prin pâlnia lipsită de virtute nesătulă se scurge și să aveți o iarnă bogată cu semințe temeinice și cu ploaie grea și prielnică apoi și pe câmpul molatic fire desculțe de iarbă dintâi să vă răsară și păsări multe să vă țâșnească din ale voastre ouă bine rânduite și prin grădini apoi și prin ogrăzile voastre puzderie să fie și sub ochii voștri rodul să plesnească și din fântâni să nu mai latre câinele înjunghiat și nemușcat să rămână doar în cuget dușmanul votru cel mai de preț și iepele voastre să fete ușor și mânjii nestingheriți să hoinărească pe câmpiile mele și cai buni să iasă din ei pe neștiute aprigi cai și înfiorați încălecându-i apoi să puteți alerga după mine.

IV.

Vouă, celor care vreți să mă prindeți viu vă voi trimite în dar ceva merinde pentru adunatul puterilor și din prinosurile mele de apă curată că voi da câteva bune înghițituri și din semințele mele cele mai ciudate vă voi trimite câteva rânduri mai spre toamnă cu sfaturi despre de-ale pământului și cum din trestiile suple încet încet trebuie să creșteți o pâine plină de har și chiar din turmele mele mai apoi vă voi trimite câte unul dintre cei mai de seamă berbeci și numaidecât să luați ce trebuie din multa lor fală căci timpul nu așteaptă și ce nu e dat în prăsilă se stinge ușor cu mintea neluminată și iarăși vă voi arăta care sunt pășunile cele mai zemoase și unde pot fi găsite vadurile cele mai bune de sete și nu altceva decât mari și râvnite adăpătoare sunt și încheieturile lumii și din câinii mei cei mai neobosiți vă voi trimite pentru pază de noapte unul ori doi și tihnite somnuri veți avea și tot eu vă voi aminti la împlinirea sorocului că din nou alergarea noastră poate începe.

V.

Iar vouă, celor care vreți să mă prindeți viu vă voi închina stihuri adânci și îndelung meșteșugite și cu bună-credință vă voi îndruma spre cumpătare și spre mai pilduitoarea căutare de sine și vă voi da dezlegare să luați binecuvântarea mea căci ea se află în necontenită înduioșare și la rădăcina mai tuturor arborilor se primenește și prin secunda ispititoare a amiezii cu cele mai nebănuite lucruri se întretaie și din rânjetul acestora se ghicesc semețe închipuiri și din arătarea sfâșiată a umbrei doar minciuna mai poate împlini începutul ca o sfiiciune de om și vă voi da îngăduința de a sorbi toată lauda mea de pe gura aurită a bestiei și din ciocul răutăcios al păsării nepământene și de pe ochiul peștelui somnoros și din gâtlejul adânc al trâmbițelor și din împușcătura preaizbutită și din toate cele întrebătoare și strigătul să vă urmărească precum o plecăciune și în genunchiul vostru duhul pământului să pocnească și pe câmpia cea mai rușinoasă ființa voastră să se ascundă.