Despre sexul femeii

Câmp de luptă în războiul din Bosnia

Această piesă, inspirată de drama bosniacă, este o operă de ficțiune. Autorul a utilizat totuși unele mărturii autentice în scena examinării gropilor comune precum și în scena unde Dorra vorbește de „imaginea” țării ei, și aceasta întrucât în materie de oroare realitatea depășește ficțiunea. Dintre mărturiile consultate cele mai tulburătoare aparțin lui Velibor Čolić care a publicat în 1994 la Editions La Digitale cartea „Chronique des Oubliés – Bosnie 1992-93”.

Prima montare a fost în iulie 1997 în cadrul Festivalului de Teatru de la Avignon (off), la Théâtre des Roues, regia Michel Fagadau, spectacol realuat la Paris, Studio des Champs-Elysées, noiembrie 1997/ianuarie 1998.

Versiunea franceză a fost publicată de ACTES SUD – PAPIERS, Paris, 1997.

Versiunea română a fost publicată la CARTEA ROMÂNEASCĂ, București, 1998. Versiunea românească a fost definitivată în 1998 de autor pe baza unei traduceri realizată inițial din franceză de Răzvan Ionescu, primul regizor care a montat piesa în România la Teatrul Foarte Mic.

Personaje:

Dorra (vorbește cu accent din Europa de Est)

Kate (vorbește cu accent anglo-saxon)

Scena 1

( KATE citește fragmente din jurnalul său intim).

KATE: În războaiele interetnice, sexul femeii devine un câmp de luptă. Fenomen observat în Europa, la sfârșitul secolului XX. Penisul noului războinic e scăldat în țipătul femeilor violate, așa cum odinioară pumnalul cavalerului era scăldat în sângele adversarului său.

Tentativă de utilizare a conceptelor psihanalizei în autopsia ororii. Poate că am putea înțelege mai bine violența interetnică dacă am încerca s-o traducem în limbaj freudian. Anumite noțiuni care țin de universul impulsurilor lămuresc mai bine universul violenței naționaliste decât terminologia clasică.

De văzut dacă următoarele concepte ar putea explica mai bine sursele violenței etnice din Bosnia:

Libidou naționalist.

Naționalism libidinal.

Sadism etnic infantil.

Universul fantasmatic al unei minorități naționale.

Nevroză naționalistă.

Nevroza narcisiacă a etniei majoritare.

Nevroza obsesională a etniei minoritare.

Pulsiune naționalistă. Pulsiune autoritaristă, pulsiune de agresiune, pulsiune de distrugere.

(Spitalul Slavonski Brod, Croația, mai 1994).

Scena 2

( KATE intră. DORRA, nemișcată pe un scaun, privește în gol).

KATE: Bună ziua.

DORRA…:

KATE: Sunt eu, Kate.

DORRA…:

KATE: E foarte frumos astăzi afară.

DORRA…:

KATE: Parcul e plin de oameni care au ieșit la plimbare.

DORRA…:

KATE: Dacă vreți să ieșiți în parc, vă însoțesc.

DORRA…:

KATE: Să știți că nu vă cer să-mi răspundeți.

DORRA…:

KATE: Dar dacă vreți să ieșiți în parc, vă însoțesc.

DORRA…:

KATE: Dar puteți ieși și singură, dacă doriți.

DORRA…:

KATE: Cum vreți, așa faceți.

DORRA…:

KATE: Am să deschid o fereastră…

DORRA…:

KATE: Simțiți adierea primăverii?

Scena 3

( KATE citește fragmente din jurnalul ei intim).

KATE: Sunt, oare, mai expuse ororilor, grupurile etnice care nu au avut niciodată o țară? Riscă ele, oare, mai mult decât alte popoare să fie cuprinse de sadismul primitiv?

Uimitoare simetria între modul în care grupurile etnice se scufundă în sadismul naționalist și descrierea freudiană a sadismului infantil.

Oare etniile care nu au avut niciodată un stat național reacționează întrucâtva precum ființele care nu au atins stadiul sublimării libidoului sexual?

Prima impresie – manifestările frustrării naționaliste au multe în comun cu manifestările frustrării sexuale. În această logică, explozia naționalistă ar putea fi analizată, ca formă de pulsiune a frustrării, cu ajutorul conceptelor lui Freud.

De văzut dacă urmatoarele concepte pot explica ceva:

Dezvoltarea angoasei în sânul grupului etnic.

Descărcare naționalistă. Depresiune naționalistă. Naționalism depresiv.

Nevroza fobică a etniilor care trăiesc pe aceleași teritoriu.

Nevroza confruntării cu destinului și nevroza în așteptarea eșecului.

Nevroza etnică de abandonare.

(Lagărul de la Doboj, Bosnia, iunie 1994).

Scena 4

(KATE intră. DORRA rămâne imobilă pe scaun).

KATE: Știu că mă auziți.

DORRA…:

KATE: Simt că mă auziți.

DORRA…:

KATE: De altfel de asta vă și vorbesc.