Vladislav I Vlaicu voievod al Tarii Romanesti (1364–1377) Secolul al XIV -lea. Biografie Domnie. Moneda

Vladislav I a urmat la domnie după moartea tatălui său, luând conducerea țării la data de 6 noiembrie 1364,Voievod al Țării Românești timp de 13 ani, Nu se știe cu exactitate până la ce dată a condus destinele Munteniei, cel mai probabil a fost voievod până undeva între anii 1374 și 1377.

Vlaicu Vodă a moștenit de la tatăl său o relație încordată cu vecinii unguri, nerecunoscând suzeranitatea regelui maghiar Ludovic, ceea ce îl face pe acesta din urmă să îi declare război. Armata ungară începe campania și îl atacă mai întâi pe cumnatul lui Vlaicu, Sracimir, care stăpânea Bulgaria de vest. Sracimir este învins, dar se pare că maghiarii nu mai atacă și pe Vlaicu Vodă.

A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude în Ardeal, ținuturile Amlaș, Severin și Făgăraș. Noul voievod va adăuga la titlurile moștenite și pe acelea de Ban de Severin (1368) și Duce de Făgăraș (1369), deși s-a aflat, încă de la urcarea pe scaunul domnesc sub amenințarea permanentă a coroanei angevine maghiare.

Așa se face că în 1365, într-o proclamație regală maghiară, Vlaicu era considerat uzurpator, deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea.

Relațiile Munteniei cu Ungaria se îmbunătățesc, în anul 1366 Vladislav I primind chiar de la unguri Amlașul, Severinul și Făgărașul și recunoscând pentru aceste ținuturi suzeranitatea regelui Ludovic. În anuș 1367 sau 1368 Vladislav I este chiar aliat în luptă cu Ludovic, împotriva turcilor care îi atacaseră pe bulgari. Este prima luptă pe care o dau românii de la nord la Dunăre împotriva turcilor.

Privilegiul comercial pentru brașoveni, dat de Vladislav Vlaicu la 20 ianuarie 1368, atesta în același timp orașul comercial port Brăila ca așezare importantă a Țării Românești.

O răscoală pornită în Bulgaria, probabil în anul 1368, îl determină pe Vladislav I să treacă Dunărea cu oastea și să ocupe Vidinul E posibil să fi făcut acest lucru pentru a reda Vidinul cumnatului său, Sracimir. Ocuparea Vidinului face însă ca relațiile cu regele Ludovic să se deterioreze semnificativ și ca acesta din urmă să pornească o campanie împotriva voievodului muntean.

O parte din oastea maghiară reușește să recucerească Vidinul, dar cealaltă parte atacând prin Carpați dinspre nord, suferă o gravă înfrângere, pierzând în luptă pe însuși Nicolae, voievodul Transilvaniei. În timp ce voievodul Nicolae al Transilvaniei pierdea lupta și cădea pe câmpul de luptă, un corp de oaste muntean pornit din Amlaș atacă ținuturile din jur, determinând pe Ludovic să încheie pacea. Astfel, Vlaicu Vodă iese câștigător din războiul ce pornise împotriva sa. Relațiile bune cu ungurii vor dura până în anul 1373, când acestea se vor deteriora din nou. În anul 1373-1374 Vladislav I este chiar aliat cu turcii împotriva lui Ludovic al Ungariei. Nu se știe ce s-a mai întâmplat până la sfârșitul domniei lui Vladislav I în relațiile internaționale, nici relațiile sale cu Moldova.

Vlaicu Vodă este primul domnitor român care a emis monede și în timpul căruia au avut loc primele conflicte româno-turcești. 

Moneda a fost bătută de Vlaicu Vodă, primul domnitor român emitent de monedă. Desenul piesei este aparte, acvila muntenească fiind conturnată (întoarsă), privind adică spre dreapta heraldică - stînga privitorului. Aceasta este poziția atipică și implicit mai rară de reprezentare pentru stema din Țara Românească. Luînd în considerație greutatea și diametrul piesei, moneda se cataloghează ca fiind ducat de tip comun muntean cu acvila conturnată. Se bănuiește că această piesă aparține celui mai vechi lot de monede bătut de Vlaicu Vodă, motiv pentru care catalogul menționat o plasează dintre toate monedele românești la cota 1.

Piesa este bătută prin 1365, probabil la monetăria de la Curtea de Argeș.

Tipul comun muntean se referă la gravura în sine (avers - revers), o față fiind cu stema țării și o față probabil cu stema personală a domnitorului, stemă derivată dintr-o stemă comună a familiei Basarabilor. Pe această a doua față apar cel mai adesea și diverse însemne care sînt asociate cu monetăriile sau monetarii emitenți. Monede cu aceste caracteristici au fost bătute practic de toți domnitorii munteni din perioada de înflorire a principatului, fie exclusiv fie alături de alte modele. Perioada monetăriei naționale valahe căreia acest tip îi este caracteristic se întinde de la Vlaicu I (1364 - 1377) pînă la Basarab (cel Bătrîn) Laiotă (1473 - 1477, cu multe întreruperi). Emisiunile altor domni nu au reușit să fie implementate efectiv în circulație. Perioada de funcționare a monetăriei naționale a fost deci relativ scurtă.

Legendele de pe monedele lui Vladislav (Vlaicu) I au fost scrise fie cu caractere chirilice, fie cu caractere latine. Aceasta folosește caractere chirilice.

Avers - moneda - 20 mm diametru, 1.1 g, argint Stema valahă - vultur pe coif cruciat de cavaler, iar la stînga acvilei stea cu șase raze, dedesubt stindard cu cruce, peste cruce o bară transversală Între cercul liniar interior și perlat exteriorLegendă slavonă: +IωVLADISLAV+

Revers - Stemă a Basarabilor: un scut timbrat de cruce cu brațe egale, despicat pe verticală în două cîmpuri; patru fascii orizontale alternante în cîmpul întîi, două hașurate încrucușat și două curate, semilună în scădere în cîmpul al doilea; între cercul perlat interior și cercul perlat exterior Legendă slavonă: +IωVLADISLAVĂVOEVωD

surse: enciclopediaromaniei.ro

romaniancoins.org

foto: monede din colectia persoanala a dl. Bogdan Costin