Femeia marii

Femeia mării

Piesă în cinci acte (1888)

Personajele

Doctorul WANGEL, medicul districtului.

Doamna ELLIDA WANGEL, a doua soție a lui.

BOLETTE / HILDE, preadolescentă  fiicele lui din primacăsătorie.

Profesorul ARNHOLM.

LYNGSTRAND.

BALLESTED. Un străin.

Tineret din oraș.

Turiști.

Sezoniști.

(Acțiunea se petrece vara, intr-un mic oraș de fiord, din nordul Norvegiei.)

Actul I

(Casa doctorului Wangel, cu o verandă mare spre stînga; se vede că a fost construită ulterior. Grădină în față și de jur împrejur. Mai jos de ve­randă, un catarg. In partea dreaptă a grădinii, o boltă de verdeață, sub care se află o masă și scaune. Gard viu, cu o mică portiță în fund. In spatele gar­dului, un drum care merge de-a lungul țărmului. Alee de arbori alături da drumul care însoțește țărmul. Printre arbori, se zărește fiordul și, în de­părtare, un șir de munți înalți, cu piscuri. E o dimineață caldă de vară, limpede și strălucitoare.

Ballested, un om între două vîrste, poartă o bluză de catifea veche și o pălărie gen „artist", cu boruri mari; stă lîngă catarg și potrivește frînglii-ile: steagul e pe jos. Puțin mai departe, un șevalet cu o pînză montată, alături de un scaun pliant, pensule, o paletă și o cutie de vopsele.

Bolette Wangel intră în verandă cu un vas mare cu flori în mînă, prin ușa deschisă a camerei

care dă în grădină; pune vasul pe masă.)

BOLETTE Ei, Ballested, ai reușit să le faci să lunece?

BALLESTED Sigur, domnișoară. De altfel, nici n-a fost prea greu. îmi permiteți să vă întreb... Așteptați vreun musafir, astăzi?

BOLETTE Da, îl așteptăm pe profesorul Arnholm. Tre­buie să vină în dimineața asta la noi. A sosit în oraș azi-noapte.

BALLESTED Arnholm? Stai puțin... Nu-1 chema cumva tot Arnholm pe ăla care a fost chiar profesorul dumneavoas­tră în urmă cu cîțiva ani?

BOLETTE Ba da. E chiar el.

BALLESTED Ia te uită! Va să zică, vine din nou pe-aici, pe la noi.

BOLETTE Tocmai de asta vrem și noi să decorăm casa...

BALLESTED Ei, da, înțeleg...

(Boletle intră din nou în camera care dă spre gră­dină; după puțin timp, pe drumul din dreapta apare Lyngstrand, care se oprește interesat cind vede șeva­letul si uneltele de pictură. E un tinărplăpind, îm­brăcat modest, însă îngrijit; pare foarte slăbit.)

LYNGSTRAND (dincolo de gardul viu) Bună ziua.

BALLESTED (întorcîndu-se) Hopa! Bună ziua. (Ridică steagul.) Așa... S-a înălțat balonul... (Fixează frlnghiile și începe să se ocupe de șevalet.) Bună ziua, am onoarea. De fapt, n-am avut plăcerea să...

LYNGSTRAND Sînteți, cu siguranță, pictor.

BALLESTED Se vede destul de limpede că sînt, nu? Și de ce n-aș fi și pictor, la urma urmelor?

LYNGSTRAND Desigur, se vede... Permiteți să intru și eu puțin înăuntru?

BALLESTED Vreți să vă uitați la... ce lucrez eu?

LYNGSTRAND Da. Aș ține chiar foarte mult.

BALLESTED Ei, încă nu-i cine știe ce mare lucru de văzut. Mă rog, dacă sînteți curios. Poftiți aici, mai aproape.

LYNGSTRAND Mulțumesc frumos. (Intră în grădină prin portiță.)

BALLESTED (pictează) Uite, mă ocup acuma de porțiu­nea asta de fiord, între insule.

LYNGSTRAND Da, da, văd.

BALLESTED Dar aici trebuie să introduc o persoană. Deocamdată, aici, în orașul ăsta, n-am găsit încă pe nimeni care ar putea să-mi servească de model.

LYNGSTRAND Trebuie neapărat să fie și o persoană?

BALLESTED Da. Aici pe recif, în planul din față, tre­buie să zacă o sirenă, gata să-și dea duhul.

LYNGSTRAND De ce trebuie neapărat să-și dea duhul?

BALLESTED Pentru că s-a rătăcit aici, înăuntru, în fiord, departe de mare și nu mai poate găsi drumul înapoi. De aceea zace și moare aici, în apa asta sălcie. Acum pricepeți?

LYNGSTRAND Aha! Așa, deci...

BALLESTED Doamna de aici din casă mi-a inspirat ideea cu sirena...

LYNGSTRAND Ce titlu îi veți pune tabloului cind va fi gata?

BALLESTED Am de gînd să-i spun „Sfîrșitul sirenei".

LYNGSTRAND Mi se pare un titlu foarte potrivit. Fără îndoială, o să iasă ceva frumos.

BALLESTED (privindu-l) Sînteți și dumneavoa­stră tot...

LYNGSTRAND... pictor, vreți să spuneți?

BALLESTED Da.

LYNGSTRAND Nu, nu sînt pictor. însă am de gind să mă ocup de sculptură. Mă numesc Hans Lyngstrand.

BALLESTED Va să zică ai să te faci sculptor? Da, da, sculptura e și ea o artă destul de frumoasă. Mi se pare că te-am mai văzut eu de vreo două ori pe stradă. Ești de mai multă vreme pe-aici, pe la noi?

LYNGSTRAND Nu, nu sînt pe-aici decît de vreo două săptămîni. Insă am să văd dacă n-aș putea rămîne toată vara.

BALLESTED Vrei să te bucuri de tot ce-ți poate oferi viața într-o astfel de stațiune?

LYNGSTRAND Da, trebuie să mai prind ceva puteri.

BALLESTED Ești cumva bolnav?

LYNGSTRAND Sînt cam debilitat... Dar nu-i nimic grav... Simt doar un fel de apăsare în piept cînd respir.

BALLESTED într-adevăr, nimic îngrijorător. Oricum, ar trebui să vorbești cu un medic.

LYNGSTRAND M-am gindit să-1 consult pe doctorul Wangel, cu vreun prilej oarecare.

BALLESTED Neapărat, așa să faci. (Privind spre stingă.) Sosește din nou un vapor. E plin, plin de pasageri. în ultimii ani, turismul a luat un avînt extraordinar aici, la noi.

LYNGSTRAND Da, realmente e un trafic impresionant, după cît îmi dau seama.

BALLESTED Și ieri erau o mulțime de sezoniști. De multe ori, mă tem că, din pricina atîtor străini, orașul nostru o să-și piardă aspectul caracteristic.

LYNGSTRAND Sînteți originar de-aici?

BALLESTED Nu, nu sînt... Insă m-am acla... aclima­tizat. Timpul și prieteniile m-au făcut să ma simt legat de locurile astea.

LYNGSTRAND Așadar, locuiți de mult aici?

BALLESTED O, de vreo șaptesprezece-optsprezece ani. Am venit aici cu trupa de teatru „Skive". Dar, la un moment dat, s-au ivit unele greutăți financiare. Atunci trupa s-a dizolvat și am apucat-o cu toții, care încotro.

LYNGSTRAND Iar dumneavoastră ați rămas?

BALLESTED Am rămas. Și mi-a prins destul de bine. Pe-atunci lucram mai mult în meseria de decorator, ca să spun așa.

(Bolelte vine cu un balansoar, pe care îl așază pe verandă.)

BOLETTE (vorbind spre camera care dă în grădină) Hilde, vezi dacă poți să găsești taburetul pe care l-am bro­dat pentru tata.

LYNGSTRAND (se apropie de verandă și salută) Bună dimineața, domnișoară Wangel.

BOLETTE (Ungă balustradă) A! Dumneavoastră sîn­teți, domnule Lyngstrand? Bună dimineața. Scuzați-mă un moment... vreau numai să... (Intră In casă.)

BALLESTED Cunoști familia?

LYNGSTRAND Nu prea... Dar pe domnișoare le-am mai întîlnit din cînd în cînd, ici-colo, la cunoștințe comune. Iar odată am vorbit puțin și cu doamna: ultima oară, cînd a cîntat muzica, acolo sus, la „Belvedere". Atunci mi-a spus că pot trece să le fac o vizită.

BALLESTED Știi ce? Ar trebui să cultivi relațiile astea.

LYNGSTRAND Da, și eu m-am gîndit să le fac o vizită. Chiar o vizită propriu-zis. Numai dacă s-ar ivi ocazia...

BALLESTED Ei... ocazia... (Se uită spre stingă.) Ei, fir-ar! ( S trîngîndu-și lucrurile.) Vaporul a tras la debarcader. Trebuie să mă duc la hotel. Poate vreunul dintre noii veniți are treabă cu mine. Mă mai ocup și cu frizeria, și cu coafura, ca să zic așa.

LYNGSTRAND Sînteți de-a dreptul universal!

BALLESTED în orășelele mici trebuie să știi să te acli­matizezi: adică să încerci tot felul de meserii și să nu te dai în lături de la nici una. Dacă ai vreodată ceva în legătură cu părul... Dacă ai nevoie de puțină pomadă sau de altceva... mă rog, de orice, întreabă imediat de profesorul de dans Ballested.

LYNGSTRAND Profesor de dans?

BALLESTED Președintele „Uniunii suflătorilor", cu voia dumneavoastră. Deseară avem concert la „Belvedere". Te salut, te salut...

(Iese cu șevaletul și cu toate celelalte obiecte prin portița gardului viu și-și continuă drumul spre stingă. Hilde vine cu taburetul, Bolette, cu un braț plin de flori. lyngstrand, de jos, din grădină, o salută pe Hilde.)

HILDE (Ungă balustradă, fără să răspundă la salut) Mi-a spus Bolette că azi v-ați luat, în sfîrșit, inima în dinți, și-ați intrat aici, la noi. ~~ "

LYNGSTRAND Da, mi-am permis să intru un pic.

HILDE V-ați și făcut plimbarea de dimineață?

LYNGSTRAND Nu, azi nu prea m-am plimbat...

HILDE Atunci, ați fost la scăldat?

LYNGSTRAND Da, am intrat puțin în mare. Am zărit-o pe mama dumneavoastră acolo. Tocmai intra în cabină. « HILDE Cine intra?

LYNGSTRAND Mama dumneavoastră.

HILDE A! Da, da. (Așază taburetul în fața balan­soarului.)

BOLETTE (cu intenția de a schimba subiectul conversa­ției) N-ai văzut cumva în fiord barca tatii?

LYNGSTRAND Ba parcă am zărit o barcă cu pinze, care venea spre țărm.

BOLETTE Era, sigur, tata. A fost să-și facă vizita la bolnavii de pe insulă. (Aranjează diferite lucruri pe masă.)

teatru Femeia marii de Henric Ibsen.............https://latimp.eu/femeia-marii-film-romanesc-vechi-drama-1991/